6,708 matches
-
coerențe politice mai mari între dimensiunile diplomației publice, ca și raportarea acestora la alte probleme. De pildă, în ciuda unui declin al cotei de piață în ceea ce privește atragerea studenților străini, "guvernul Statelor Unite nu pare să înțeleagă importanța strategică a schimburilor... În acest vid de strategie, este dificilă depășirea obstacolelor de zi cu zi pe care la întâmpină studenții care încearcă să vină aici."205 Nu se reușește punerea de acord a politicii schimburilor culturale cu cea a vizelor. În urma evenimentelor de pe 11 septembrie
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
bata mai tare ori de căte ori e vorba de adevăr”, scrie Hegel, referindu-se la importanța acestei probleme. Adevărul este una dintre valorile supreme ale omului, alături de bine și frumos, evidențiind semnificația general-umană a cunoașterii. A cunoaște...a înțelege vidul, hazardul, săngele și omul. A te întoarce la începutul lumii, a fi martorul BigBangului, a te cufunda în propriul sine, a privi cu inima, despre al cărei cămp vizual, Cioran obișnuia să afirme că este reprezentat de „lume plus Dumnezeu
Mitul lui Sisif – atributul cunoaşterii. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Eglantina Becheru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2310]
-
adăncesc cu înțelepciune tot ce se întămplă sub ceruri”. Concluzia la care ajunge este descurajantă, ceea ce căuta, sensul, de negăsit: „Iată că totul este deșertăciune și goană după vănt. ” Cuvăntul care în romănă este „deșertăciune“ conține toate sedimentele nonsensului, ale vidului axiologic, chiar și notele pustiului, faptul că nu este prielnic viului. Deșertăciunea poate fi acceptată ca o nuanță a absurdului. „Goana după vănt” se referă la un efort de a capta ceea ce nu poate fi prins, e zadarnică, fără sens
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
blestemat, murdar. Așa că într-o zi, m-am hotărăt să mor! Se spune că secretul vieții e să știi cum să mori. De fapt, secretul e să înveți să trăiești. Cănd te naști, ai doar contur și libertate. Restul e vid. Prima gură de aer pe care o lași să ți măngăie plămănii naște în tine dorința de a trăi. Și de-aici începe o călătorie zbuciumată. Singura lege pe care o ai este păcatul. Vezi tu, cănd Dumnezeu a creat
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
-l împlini, pentru a-și conserva libertatea și năzuința spre absolut. Fericirea - scopul suprem al vieții omului? Desigur, toți sau aproape toți oamenii doresc să fie fericiți. Ei urmăresc să obțină sentimentul plenitudnii vieții lor, iar nu pe acela al vidului existențial. Rezultă oare de aici că fericirea este scopul fundamental al omului și, deci, însuși sensul existenței sale? Dacă, așa cum am considerat anterior, fericirea este ecoul subiectiv benefic care survine în urma împlinirii umane sau care însoțește drumul spre împlinire, atunci
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
principiilor comerciale care le ating conferă în plus o nouă pertinență tematicilor legate de bani și de circulația lor, pe de o parte, și de formele de expresie ale pieței pe de alta: înveliș gol, semn pur și a priori vid, banii se oferă privirii ca o matrice de condensări imaginare nelimitate și de învestiri simbolice care, prin definiție, încrucișează și coagulează câmpurile de inserție ale actorilor; piața este de asemenea un model abstract care, pretându-se concretizărilor și ficțiunilor celor
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Surprinderea acestor dispozitive în și pentru ele însele, cu (in)coerențele lor interne, adică din unghiul exclusiv al sistemelor de semnificații pe care le îmbină, ar duce la identificarea acestora cu niște învelișuri goale desfășurându-se liber într-un univers vid sau, dimpotrivă, la ipoteza culturalistă că actorii sunt aserviți acestor sisteme de semnificații, și deci reduși la pasivitate. Se ajunge astfel la chestiunea esențială privind autonomizarea actorilor și a grupurilor sociale aruncate în "spații de comunicare"100 pluraliste, parțiale, intricate
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
obținută prin centrifugarea mediului în care s-a făcut înmulțirea; sub formă uscată activă; sub formă de pudră albă obținută prin congelarea bruscă a mediului de multiplicare la o temperatură foarte joasă (gheață carbonică + alcool, urmată de subliminarea apei în vid înaintat (levuri liofilizate)). Unii cercetători au observat că liofilizarea poate duce uneori la mutații, fapt ce nu e favorabil folosirii în practică a culturilor pure pregătite în acest fel. Folosind cultura pură de levuri se trece la pregătirea maielei, ce
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
la nivelul balanței de putere, sfârșitul Războiului Rece nu a fost însoțit de un război între marile puteri. Mai mult, adaptarea pașnică s-a extins în primul deceniu al tranziției de la Războiul Rece. Bineînțeles că în multe părți ale lumii vidul de putere lăsat de sfârșitul conflictului dintre superputeri a dus la izbucniri brutale ale violenței. Totuși, chiar dacă aceste războaie au fost tragice, spre deosebire de perioadele istorice anterioare ele nu au generat un conflict internațional în întregul sistem. A fost firesc ca
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
că interdependența economică și modernizarea urmărite de China în regimul post-Mao aveau implicații politice semnificative. În al doilea rând, colapsul comunismului sovietic a dus la dispersarea flotei sovietice din Pacific. În consecință, China a devenit puterea emergentă capabilă să umple vidul lăsat de declinul influenței rusești în Asia de Est. Prin urmare, perioada sfârșitului Războiului Rece a ridicat întrebări importante cu privire la rolul viitor al Chinei în sistemul internațional, după aceste schimbări majore. În capitolul de față vom aplica cele trei modele
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a naționalităților, mai ales în provinciile periferice ale Chinei. Tulburările separatiste sunt larg răspândite în Xinjiang, Tibet și Mongolia Interioară, și sunt într-adevăr abordate cu seriozitate (Segal, 1994, pp. 30-31). În general, elita statului chinez se confruntă cu un vid ideologic aflat în centrul încercărilor sale de a-și consolida suveranitatea. Multe dintre presiunile asupra regimului chinez se înrădăcinează în liberalizarea începută în anii 1970. Totuși, scara provocărilor la adresa statului chinez a devenit evidentă numai după evenimentele din Piața Tiananmen
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
comunității evreiești bucureștene. Poporul român este unul epic, liric, dra-matic. Conversația este aproape un viciu, pasiu-nea istorisirii are o lungă tradiție. Ziare, televiziune., telefoane mobile, puzderie, dar avem chiar atâtea lucruri de spus? Nu. Emisia sonoră compactă maschează un enorm vid de sens (citându-l pe A. Pleșu). "Etiologia" zvonurilor nu este străină de aceste defecte. Ziaristica pare la îndemâna oricui; de fapt, este vorba de o puzderie de impostori zeloși, agresivi și inși ce maculează profesia de gazetar mizând de multe
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
ca permanent coșmar, în celălalt izolarea în limitele proprii este gustată cu rafinamentul nobil al celor care nu au nevoie pentru a supraviețui decât de ei înșiși. Ea nu generează plictisul ci, dimpotrivă, euforia pe care ți-o poate oferi vidul sau plinul ființei proprii. Iată de ce un ratat se poate oricând sinucide, dar un leneș, niciodată. Și cum ar putea fi leneșul nefericit? El nu are proiecte, pentru a cunoaște neliniștea care se cască între neîmplinit și împlinire. El nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mereu supus, de vreme ce spațiul căutării a dispărut, va susține că a găsit deja ceea ce de mult a încetat să caute. El va vorbi mereu despre prezența unui lucru a cărui absență i-a devenit de mult familiară. Pentru a umple vidul unei inițieri care nu a mai avut loc, puterea pervertită nu face astfel decât să spună ceea ce de fapt ar trebui să facă. Întrucât nu sânt capabili de eliberare și de educarea libertății, agentul și pacientul puterii pervertite vor vorbi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
noi?" Ori de câte ori se ivește cel dispus să hotărască pentru mulți și toți din exces de libertate, el este precedat de cei dispuși să se supună din frica de destin. Aceștia îl creează pe primul. Este nevoie mai întîi să apară vidul hotărârii proprii pentru ca el să poată fi umplut de înclinația altcuiva de a decide în exces. E nevoie ca frica de destin a celor mulți să se întîlnească în chip armonios cu excesul de libertate al celor puțini pentru ca faptul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de imaginație, este prezentă și la Hesiod 2. "Sursele și extremitățile tuturor elementelor" (panton pegai kai peirata) - deci ale pământului, Tartarului, mării și cerului - converg într-un unic punct, dincolo de care se deschide "prăpastia imensă" (chasma mega), imaginea poetică a vidului sau a neființei, care nu poate fi străbătută nicicum, de vreme ce nu cunoaște limite 3. Despre o "limită a pămîntului" (peiras gaies), "cea de sus" (tode ano), este vorba și la Xenophan 4, și ea rezultă din întîlnirea pământului cu "aerul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aceasta, depășirea termina prin a întîlni variantele proaste ale lui "dincolo". Depășirea limitelor unui corp obișnuit echivala cu pierderea identității lui, deci fie cu căderea în "altceva", fie cu degenerarea în monstruos. Depășirea limitelor Universului echivala cu intrarea în imperiul vidului (to kenon) sau al indefinitului (to apeiron), deci în "dincolo"-ul prost al lipsei de repere. Iar "depășirea" limitei-reper echivala cu ratarea țelului vizat, cu căderea în "dincolo"-ul prost al rătăcirii. Ciclul întoarcerilor acasă ale eroilor greci după războiul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
amic" etc.), precum și din neputința specifică spiritului critic care, neavând să opună o operă, se opune pe sine, în absența ideii proprii și în numele bunului- simț, ca spirit critic gol. Tot ce este emis aici în pozitiv se rezumă la vidul epitetului laudativ ("marele gînditor" etc.), iar tot restul este o contestație constantă și oarecum haotică la nivelul tencuielii unui edificiu pe care, de altfel - lipsindu-i lectura tratatului inedit de ontologie - Paleologu nu îl cunoaște în integralitatea lui. Scrise cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că o bună exersare a ei presupune a o ține sub control. Voința, ca și eticul în general, trebuie să fie discretă; existența ei nu trebuie să se simtă decât atunci când ea lipsește. Iată de ce îl detest pe Nietzsche: în vidul conștiinței lui filozofice nu putea apărea decât voința, voința în forma ei cea mai proastă, ca voință de putere. La fel, eticul în genere nu trebuie să ajungă la virtuozitate, ci doar la consistența lăuntrică a ceea ce faci. Îmi place
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Sportivii și femeile frumoase îmi fac pur și simplu milă. Îi vezi cum se chinuie să trăiască în clipa favorabilă, în kairós, în prilejul favorabil, să-și trăiască "forma optimă"; terorizați mereu de un "încă" și de spaima declinului, de vidul care te pândește când mizezi totul pe asta. În timp ce în spirit totul este creștere neîncetată; fiecare zi nouă este un profit, și nu o pierdere, și cu fiecare ceas te simți tot mai aproape de "forma" ta. Prilejul nu este aici
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cultură și producția culturală sânt certitudinile de supraviețuire ale unui popor, și nu gradul lui de participare la evenimentele lumii; dovadă turcii care, după ce au zguduit istoria Europei vreme de secole, au terminat prin a agoniza, astăzi, în propriul lor vid cultural. Istoria unui popor este, deci, istoria culturii sale. Noica a făcut din această propoziție o propoziție existențială; și-a asumat-o, adică, până într-atît, încît a mărturisit pentru ea prin ordinea interioară și exterioară a vieții sale. A ales
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
decentă ieșire din scenă, vă vom iubi. Vă vom iubi?" Dar cum să iubești o lichea, fie ea și renunțîndă? Această virtuală declarație de iubire care atunci suna deplasat își vădește de-abia astăzi sensul. Și îl dovedește tocmai prin vidul în care a căzut apelul în conștiințele celor care erau chemați să se apere. Dar mai ales și-l dovedește prin consecințele acestui vid în starea actuală a unei națiuni. Astăzi când îl văd pe Păunescu desfășurîndu-se în toată impudoarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
iubire care atunci suna deplasat își vădește de-abia astăzi sensul. Și îl dovedește tocmai prin vidul în care a căzut apelul în conștiințele celor care erau chemați să se apere. Dar mai ales și-l dovedește prin consecințele acestui vid în starea actuală a unei națiuni. Astăzi când îl văd pe Păunescu desfășurîndu-se în toată impudoarea lui, când îl văd declarând că el a pierdut bătălii dar niciodată războaie, sânt gata să declar că l-aș iubi dacă răul pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de necrezut, dar până în clipa aceea nu ți-ai dat seama. Consecințele sânt ― nu se știe de ce ― extrem de grave. 5) Visezi că ești pe vârful unui munte, pe o suprafață de doar câțiva metri pătrați, și că de jur-împrejur e vidul pur, prăpastia absolută. Ești condamnat la neclintire. 6) În sfârșit, lupta cu un câine fioros. El sare, îl prinzi din aer de cap și cu o mișcare scurtă îi sucești gâtul. Lucrul pare nespus de simplu și lupta se încheie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
obișnuit, nu a avut. Ne-am întîlnit la un moment dat al vieților noastre, nespus de stingheri unul în fața celuilalt, având datoria, oarecum împreună, să înfiripăm o relație care, dincolo de solemnitatea ei declarată, nu se sprijinea decât pe propriul ei vid. Trăgeam după noi simpla noastră etichetă, el de fiu, eu de tată, dar etapele necesare prin care trece relația dintre un tată și un fiu nu le consumaserăm. Nu l-am îmbăiat, când avea câteva luni, și nu l-am
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]