2,633 matches
-
G. Voevidca, un judicios articol „Răzvrătiții”, de C. Iordăchescu, care pe lângă o recenzie a poeziilor lui Dominic - mai semnează un poem greoi „Bestia”. Relevăm și versurile reușite ale dlui Ionescu - Olt. Restul însemnări încrustate cu nerv. Junimea e un început viguros, asupra căruia clădim nădejdi frumoase. (Din Dreptatea nr. 120/24 iunie 1921). Junimea literară apare la Cernăuți începând cu ianuarie 1904, literară și științifică, sub direcția unui comitet de redacție care îl avea în frunte ca „editor și redactor responsabil
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
să stabilim un contact cât se poate de intim și viu cu fruntașii studiilor lingvistice din străinătate.” Volumul închinat lui Sextil Pușcariu „nu însemnează un popas în viața lui, ci doar o închinare adusă maestrului în calea pilduitoare-i și viguroasei sale ascensiuni.” - spune cercul de studii filologice, care la 1 iunie 1927 semna închinarea către magistru. Volumul cuprinde articole și studii de specialitate scrise de savanți români și străini în limbile romanice și germană; în acest sens cităm nume ale
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
plecăm din nou în jur de 8-9 septembrie: acel nefericit Congres de la Claremont! Există șanse să ne întâlnim undeva? Poate la Claremont? Închipuiți-vă, am petrecut vacanța de vară 1964 la Chicago (unde avem, în sfârșit, un apartament!). Am avansat viguros cu Memoriile (până în 1935) și am scris chiar și o nuvelă excelentă! Într-un cuvânt, o vacanță literară!... - Pentru moment, despre cartea lui Altizer puține articole și oarecare. Charles Long este PhD de doi ani, dar nu și-a publicat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
pe atît de adînci îi erau rădăcinile. Era prima prașilă și, pentru un ochi neexersat, firele de stuf se deosebeau prea puțin de firele de porumb. Pe un om trăit la țară, diferența dintre frunzele plăpînde ale porumbului și săgețile viguroase ale stufului nu l-ar fi pus în cine știe ce încurcătură; pe Sașa, crescut la oraș și doar printre cărți, subtilitatea îl depășea. Efortul de identificare a vegetației îi lua multă energie, dar nu îl scutea de erori; confuzia între specii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu înțelegea. Făcuse o treabă mai înceată, dar bună. Rîndul lui arăta chiar mai bine decît rîndurile din dreapta sau stînga: era mai verde, de un verde intens, mușuroaiele se aliniau mulțumitor, iar unele plante răsăreau drept, mai înalte și mai viguroase. Ezita: cum să smulgi un fir gata prășit? Pentru a-l lămuri, soldatul îl izbi cu patul pistolului automat între umeri; nu cunoștea metodă mai bună de a împărtăși și altora din tainele lucrării pămîntului. Tu nu vezi că ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
al carierei și vieții sale, oare eu, da, eu Însumi - deoarece, nu-i așa, unul din eurile mele, nu totdeauna armonice, aștepta de mult să-mi pun mie Însumi incomoda chestiune! -, eu Însumi am bătut suficient de mult și de viguros metalul aprins al Posibilului carierei și existenței mele?! Acum, În libertate, dar și Înainte, când era ceva mai greu! Dar... știe oare cineva cu siguranță când este cu adevărat greu...?! Dar să Încercăm să părăsim cariera unui ins, oricât de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
snoabe” pur și simplu; nombrilismul intelectualului autohton putând naviga cu toate pânzele Întinse, această puerilă și de fapt provincială - când nu ascunde oportunismul cultural, care trece, azi, prin culoarele mass-mediei! - auto-admirație, această „admirație În oglindă” a unui spirit Încă tânăr, viguros, cum este cel românesc, care se grăbește să se Încarce cu aerele satisfăcute, suficiente, de fapt, ale Occidentului. El Însuși, după un imperiu post-renascentist, post-iluminist, cu o perioadă romantică formidabilă În capitalele culturale de atunci, Paris, Viena, Berlin, declină orgolios
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
contestat-o cu vehemență și plicticoasă insistență - dovadă că dumneata și alți câțiva scriitori de talent ai României v-ați „fracturat” vocația ce părea una autentică și fusese sprijinită de unii oameni inimoși, bucuroși de a saluta o nouă și viguroasă viitoare energie creatoare. Paradoxul face că vocația voastră s-a afirmat și realizat mai ales „sub dictatură”! Acel „regim odios”! - care a fost Într-adevăr astfel - v-a permis totuși sau, mai știi, printr-o „comică” și absolut paradoxală logică
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ciudat de alb, de albit, Încât trebuie să fac eforturi să-mi Închipui felul În care cei cu care mă Întâlnesc mă văd - eu, atît de obișnuit să par și să mă mișc În fața „lor” ca un ins tânăr sau viguros și matur! Deci sunt bătrân, În primul rând pentru că aparența mea, imaginea mea În ochii celorlalți, indiferent cine, este aceasta! Și, poate pentru prima oară În viața mea adultă, lucidă, trebuie să accept, fără discuții, imaginea pe care o provoc
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
credința Într-o viață viitoare este sinonimă cu credința, de fapt; paradisul sau infernul ca pedepse sau răsplată a unui comportament de un fel sau altul uman, elemente, cred eu, ce țin Încă de mentalul primitiv al omului, mental extrem de viguros, poate și necesar, echivalent cu instinctul supraviețuirii sau o altă față a sa. Ca și creația! (În ce mă privește, eu sunt convins că poți „să crezi” fără a fi sigur neapărat de existența unei vieți viitoare! Despre asta, Însă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ales, În concepțiile și reflexele mentale sau profesionale, propunând o altă optică asupra lumii, a istoriei sau a valorii. Și, marii, cu adevărat marii creatori, cei ce traversează generațiile și gusturile, mentalitățile, trebuie să facă nu numai dovada unui talent viguros și a unei pregătiri profesionale ieșite din comun, dar trebuie să posede și acel „curaj moral”, die moralität de care vorbește Nietzsche adesea, care se referă nu la etică, ci la o anume anduranță nervoasă, paranoidă, Îndrăzneală și tenacitate extraordinară
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a-l cita pe tânărul Breban din Animale bolnave. Un „trup” adesea incomod și „greu”, aproape „inutil” și pe care „lumea modernă” nu-l mai recunoaște sau nu mai are nevoie de el. Uite, drept exemplu, În proza americană, bună, viguroasă, „el” nu apare aproape niciodată, dacă-i exceptăm pe Poe și pe unii poeți. Și dacă oamenii, cei mulți - chiar și „cei mulți” dintr-o profesiune, dintr-o vocație! -, nu „vorbesc” despre un „lucru”, să Însemne oare că... el nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
oamenilor și asupra vieții sociale, de parcă, Într-adevăr, atunci când mă credeam „persecutat” de forțe Înalte, traumatizat de o „neînțelegere dureroasă și hâdă”, eram de fapt un răsfățat al sorții: ea mă arunca precoce În „luptă”, scoțându-mă cu o mână viguroasă din cețurile și clișeele vârstei, pregătindu-mă pentru lupte reale. Și cea mai „reală” dintre aceste lupte urma să fie „creația”! 5 Noi, bătrânii, În societatea și În mentalitățile de azi, suntem un fel de cetățeni de categoria a doua
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai repede; romanul Însă s-a maturizat abia după Primul Război Mondial, când a cunoscut brusc o mare Înflorire. Perioada interbelică este considerată de altfel epoca de aur a literelor românești. S-au ilustrat, printre romancieri, Liviu Rebreanu (1885-1944), cu viguroase fresce epice ale satului românesc, Mihail Sadoveanu (1880-1961), cu proza sa arhaizantă, la Întâlnirea dintre roman, mit și epopee, Camil Petrescu (1894-1957), cu o analiză fin intelectuală a unor tipuri de eroi neliniștiți și neadaptați, și Hortensia Papadat-Bengescu (1876-1955), romancieră
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În clipa În care ați considera că sunteți În posesia unui material exponibil. Sunt sigur că În Cluj, atât În lumea studenților, cât și În lumea adulților intelectuali și oameni de cultură, ați găsi un ecou autentic și o receptivitate viguroasă, de vechi tradiții. M-aș face cu plăcere purtătorul de cuvânt al dvs., În cazul oricărei inițiative care ar evidenția la modul modern că „nasc și la Moldova oameni”. În ceea ce m-ați rugat să sondez (respective asupra prof. Sofronie
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
latura umanistă”, medici, arhitecți, profesori și pe artiști și scriitori, bineînțeles. Eram victime „din oficiu” și nu o dată am spus-o public, chiar și atunci, că noi, intelectualii, în comunism, umaniștii, suntem „evreii societății”, excelente ținte ale numeroșilor oportuniști, ale viguroșilor carieriști ai „perioadei”. Eram în anii aceia un individ aproape singuratec, deși făceam sport „de performanță”, câțiva ani, la clubul „Metalul”, atletism, și păstrez calda amintire a antrenorului meu, Silviu Dumitrescu, duminecile urcam dealul Patriarhiei să ascult în primul rând
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu un ceas mai devreme și în absența unei opere reale, în stima criticii și a publicului, neagă sau diminuează cu insistență valorile, personalitățile izbitoare, unice, care s-au exprimat în această ultimă jumătate de secol! Un alt oportunism cultural, viguros și lipsit de nuanțe, semn al surpării unui sistem, e adevărat, dar și, cum o spuneam, al neîncrederii unora că pe acest sol se pot produce valori majore. Un Nichita Stănescu, un Eminescu sau Bacovia, Arghezi nu pot fi „înțeleși
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ales de consiliul U. Scriitorilor în postul de redactor-șef al prestigioasei reviste Viața Românească, moare însă înainte de vreme, în ’98. Grigore Hagiu. Dacă Cezar și Nichita, cel puțin la început, la primele volume, păreau a aborda teme asemănătoare, mai viguroase, cu tentă abstractă la Cezar, populate de metafore surprinzătoare și un timbru liric de o acută originalitate la Nichita, Grigore, în ochii noștri, cel puțin, părea „poetul bărbat”, lăsând rareori să răzbată în strofele sale tonuri triste, elegiace, sau melancolia
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se pare, „frumosul” Traian Gherman, funcționar la telefoane, care mi-a făcut și onoarea unei dispute fizice, în parcul Cișmigiu, în timp ce „râvnita femelă” ne asista, așteptând, probabil cum se întâmplă în lumea biologică, să plece la braț cu învingătorul. „Trânta” viguroasă nu a avut un „scor clar”, dar cea amoroasă, da. Spre supărarea tatălui meu, m-am logodit cu Tusi și apoi ne-am căsătorit după cum o arată și unele clișee fotografice prinse tot în Cișmigiu de actrița în vogă pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
într-un post de conducere, în nomenclatură, adică era redactor-șef adjunct la revista, unică, de tineret literar Luceafărul. Unde, în acea vreme, redactor-șef, mi se pare, era Dan Deșliu, urmând să fie înlocuit nu peste multă vreme de viguroasa stea ce răsărea a prozei - dar și a naționalismului comunist! - Eugen Barbu. Depusesem la Gica Iuteș, responsabila cu proza a revistei și șefa tinerelului, blondului și îndrăcit de talentatului Fănuș Neagu, câteva schițe ce zăceau în sertarele secției când, spre
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cum eram noi, un prozator de succes stabiliza simțitor din punct de vedere social reputațiile noastre in statu nascendi. Mai ales noi, „noi” cei patru care purtam cu toții „vina!” părinților noștri, a stirpei noastre, victime născute și „comode” pentru oportuniștii viguroși și primitivi ai vremii. (Și pentru acest lucru, într-unul din interviurile date mai târziu, am afirmat că, într-un fel sau altul, noi, intelectualii de vârf, sub comuniști, eram „evreii acelei vremi”: victime judecate, condamnate dinainte, ținte ușoare - și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cantitate de bolovani împrăștiați. Cu toate acestea anu-i rodnic, din pricina ploilor și holdele-s bune în acest teren ingrat. Sunt și flori: pâlcuri de maci roșii, de nu mă uita și ici colo de spini roși, nalți, frumoși și viguroși.) Pe promontoriu, fântâni vechi, pustii și în capăt, aproape de valurile mării, cobori la mormântul gol al unui sfânt Neculai păscarul, patron al marinarilor. Aici s-ar fi aflând și fereastra fecioarelor, pe unde s-au aruncat în mare patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
elita inteligențelor umane. Așa încât dacă totuși este nevoie de o comparație eu văd în poporul românesc un pădureț sălbatic, care, după ce a fost înăbușit de sihlă străină, a izbutut să se elibereze și să iasă la lumină. E un pădureț viguros, cu mlăzi care au rezistat loviturilor și ciumpăvirilor. Înflorește în fiecare primăvară, slăvind astfel pe Dumnezeu. Dar floarea aceea a primitivității nu-i ultimul său scop, pentrucă acest pom sălbatic printr-a doua creație care este tot în ordinea minunilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-i ultimul său scop, pentrucă acest pom sălbatic printr-a doua creație care este tot în ordinea minunilor divine, are încă un destin. Marele grădinar îl eliberează complect, pune un foarfece inteligent și taie mlăzile de prisos. Pe cea mai viguroasă mlădiță, pune la vremea potrivită, printr-o operație delicată, câțiva muguri nobili. Și în curând destinul se va împlini. Și vom asista la o minune care este totuși în firea lucrurilor la minunea unei rodiri nobile. Acesta este destinul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Toate plantele subtropicale le-am cercetat în grădina botanică bine întreținută (15 Ha.). Am văzut o sequoia gigantea americană; pini de Himalaia și toate speciile de palmieri. Unii arbori străini progresează; alții trăiesc mai greu. Cel mai frumos și mai viguros arbore al grădinii mi s-a părut a fi un stejar gruzin, pe care pământul l-a susținut din bielșug ca pe un copil iubit. În zilele cât am stat noi aici, marea destul de blândă. Diminețile și serile răcoroase; amiezile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]