2,833 matches
-
fiule - mă gratulează bătrânul, zâmbind candid. Cu loviturile ritmice de ciocan pe nicovala covăliei în auz și cu mirosul de copită arsă în nări, privesc în jur cu aduceri aminte... Hai să intrăm pe Ulița Strâmbă - mă trezește bătrânul din visare. Pășesc alături de el cu privirea fugărită peste tot ce ne înconjoară. Câte o gospodină mătură colbul din fața casei și apoi îl astâmpără stropindu-l cu apă. Dughengiii își așază marfa la vedere. Zarzavagiii își poartă coșurile din nuiele pline-ochi strigând
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mustrări către calfa care a greșit. Nu-mi pot lua ochii de la meșter. În mintea mea îl asemuiesc cu un adevărat făurar...Cum să faci tu ca bolțile și turla bisericii să stea așa...mai mult agățate în aer!? Din visarea mea m-a trezit bătrânul: N-o să-ți vină să crezi, dar dugheana de din vale, peste uliță, a fost a cui nici nu gândești. Apoi drept că m-ai făcut curios, sfințite. A cui să fi fost? Adu-ți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cu gândurile rătăcite în bătătorite glasuri. Trei cimitire și-au ferecat azi porțile. În sfârșit, morții au liber la viața, azi. Hoinăresc bezmetici pe străzile prea încărcate, trecând prin diferite trupuri, ba mai odihnindu-și oasele în cei căzuți în visare. Mângâie cu ochii vii obrazul prea palid al unui înger împleticit în aripile prea mari, prea răsfirate... Seara, chiar eu îmi rezemam fruntea plumburie de o noptieră moștenită ... Îmi pipăiam buzele sărutate de mortul cu ochii vii și-mi simțeam
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
sub acest soare trăiesc și unii care nu-și încap în piele de bine, iar alții nu au nici cu ce-și îngropa morții... Multă nedreptate poate fi! Când a sfârșit vorbele, a rămas pe gânduri. Apoi, ca trezit din visare, s-a lovit cu palma peste frunte: Doamne, cât de târziu s-a făcut și noi încă n-am pus nici apă în gură... Știi doar că aseară ți-am promis că astăzi vom mânca pește... Dar asta o vom
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
scufundate în apă... Bătrânul s-a apropiat de mine pe nesimțite. Nu a scos nici un cuvânt, ci a rămas în contemplarea unei tufe de vâzdoage... Îl simțeam că stă de vorbă cu ele... La o vreme s-a trezit din visare: Cred că știi vorba ceea: „Fie omul cât de mic după masă doarme-un pic”. Așa că fă bine și aruncă-te în hamacul dintre stejari și... somn ușor. Când îi face ochi, om mai sporovăi. I-am urmat sfatul și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
a nu-l necăji mai mult, am rămas tăcut pe mai departe... Până la urmă am îndrăznit să vorbesc totuși: Dacă nu-i cu supărare, aș vrea să amintesc de o nouă danie primită de această mănăstire. Ca trezit dintr-o visare, călugărul și-a ridicat ochii: De ce nu, fiule? Iată ce am găsit la 1 noiembrie 1637 (7146): „Adecă am venit eu, Nan,... și am dat o vie la svânta mănăstire la Sveatii Nicolae, pentru sufletul părinților miei și pentru sufletul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Norul Din mari și pîraie aduc apă-șiroaie S-alin iute setea din flori; Aștern umbră lină pe frunze-n grădină La prînz, cînd au vise-n culori. Pe aripi, amîndouă, aduc stropii de roua Ce mugurii-i școală din dulce visare, Cînd stau pitulați, de mama alintați, Pe cînd ea dansează în soare. De mă-ntunec la fața, dau ploaie cu gheață Ce-albește cîmpia-n ropot de sunet, Și-apoi dintr-o dată, dizolv gheața-n apă, Si zbor mai departe în
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
servește de apărătoare sconcsului. La temperaturile normale de afară, substanța nici nu se face simțită, doar în casă, când te-apuci să-ți împodobești bradul - o plăcere. Uite, dragă, de aia nici n-o să luăm brad! mă trezește mama din visare. Ce să-mpuțim casa?) Din recuzita omului gripat trebuie să facă parte, negreșit, mai multe pahare și mici recipiente decât din arsenalul omului sănătos. Dimineață, cu ochii încă nedezlipiți, degetele mele dau peste suprafața rece a paharului de apă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o să am interviuri cu oameni de televiziune și o să explorez orașul. Doamne, cât e de palpitant. În șaptezeci și două de ore, am să fiu acolo. În Big Apple. Orașul care nu doarme niciodată. Locul... — Becky? Drace! Mă trezesc din visare și surâd larg. Sunt în platoul de la Cafeaua de dimineață, și e momentul în care primesc telefoane, iar Jane din Lincoln îmi explică la telefon că dorește să‑și cumpere o proprietate, dar nu știe ce fel de ipotecă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
își dorea un copil, dar Nick era împotrivă. Poate c-ar trebui să facem schimb de soți, s-a gândit ea cu tristețe. În felul ăsta, fiecare ar primi ce-și dorește. —La ce te gândești? i-a întrerupt Fiona visarea. —A, la ceva ce nici nu merită să mă gândesc. Crede-mă! — Te simți bine? Pari cam mohorâtă. Susan a oftat și s-a asigurat dacă ceilalți n-o pot auzi. James începuse să spună încă un banc, așa că femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Învăluindu-mă cu o bunăvoință amuzată. Nici un cuvânt nu-și găsi drumul spre buzele mele. Se făcu nevăzută. Mă aflam Încă În picioare, În fața ferestrei, căutând să zăresc printre copaci cupeul care o ducea, când un glas mă smulse din visare. — Scuzați-mă că v-am făcut să așteptați. Era Djamaledin. M\ma lui stângă strângea o țigară de foi stinsă; mi-o Întinse pe cea dreaptă, ca palma deschisă, moale, dar viguroasă. — Numele meu este Benjamin Lesage, vin din partea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu cea exterioară. Această posibilă dimensiune ezoterică a personalității leonești, era întărită de un al doilea fragment, mult mai credibil, primit pe mail de la Șerban, fostul coleg de facultate al celui pe care-l căuta Cosmin. Părea un exercițiu de visare în stare de veghe și era plin de speculații simbolice și trimiteri inițiatice: Desenatorul deschide ușa - nu-i spune nimeni să n-o facă - scârțâitul se întinde de-a lungul coridoarelor, izbindu-se de ușile albe, tari. Dintr-o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
machiajul, Leo extrase din raft al doilea volum din Joyce și se zăvorî cu el în baie. Îmbrăcați în faianță, pereții reflectau puternic becul de deasupra oglinzii și totul, mintea și trupul laolaltă, se adunau suspendate într-un vârtej de visare și confort peste lumea grăbită a dimineții. Învins, profesorul strănută și, ciocnindu-se de pereți și ricoșând în sufragerie, soarele țâșni în toată ardoarea lui pe bolta cerească. Războiul se terminase Peste nori se boltea legământul. L XLIV După școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o poftă nemaipomenită. Ochii Prințesei nu se mai săturau privind scânteile focului ca niște jeturi luminoase ce se înălțau spre cerul albastru, înstelat, pierzânduse în întunericul nopții. Pocnetul scânteilor și al știuleților ce se coceau sporea vraja stării ei de visare, în care fiecare scânteie ce se înălța transmitea un gând bun, o chemare, o sărutare către mama ei prefigurată în cea mai luminoasă stea. Când toți erau cuprinși de aripa somnului, doar Prințesa și cei doi dulăi, Lupu și Boldur
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
că d-aia vor să fiu fata lor și ca fată a lor trebuie să mă iubească. Ce vor spune ai mei din șatră?” Ce zici? Vrei să stai la noi? Să fii fata noastră?o întrerupe Zina Stamate din visare. — Ce vor zice ai mei? — Prințeso dragă, vrem să știm întâi părerea ta, îi spune Zina. Dacă tu ești de acord, noi vom sta și cu ai tăi de vorbă, adaugă Eusebiu Stamate, că doar nu facem nimic fără să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
amândoi, poate eu mai mult decât ea, contopirea glasului inimilor noastre. Am simțit-o atât de aproape de sufletul meu, atât de caldă, atât de dulce pe arțăgoasa asta de fată. A fost sublim! Sunt atât de fericit! Sunt continua cu visarea lui amplificată de melodiile cântate de fata care-i stârnise sentimente frumoase, bucuria de atrăi; poate așa se manifesta dragostea. Se ducea acum zilnic în parc, în orele de pauză ale Teofanei, când știa că ea se antrenează, dar în
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a arătat mare simpatie când ne-am întîlnit, astă-vară... ― Nici prea multă să nu fie, surâse Iuga. Gogu e gelos ca un turc și ar fi în stare să te expulzeze din țară, dacă ar intra la bănuială că... În visările lui, Titu întrezărise o zi când Eugenia, pe care la Sîngeorz o văzuse ca o rară frumusețe, îi va cădea în brațe, cucerită de versurile lui devenite celebre. Dar să abuzeze de sentimentele femeii iubite pentru a dobândi avantaje i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu mă întîlnesc o dată să nu-mi bată capul cu fel de fel de soluții și cu proorocirea că, de nu se rezolvă chestia țăranilor, are să vie revoluția să facă praf și cenușă Bucureștii! Grigore tresări ca trezit dintr-o visare. În aceleași clipe, aceeași întrebare și-o pusese și el, căutîndu-i răspunsul. Murmură cu privirea spre norii mânioși ce se vâltoreau peste capetele lor: ― Poate să fie numai o modă trecătoare, dar poate să fie și o durere străveche, care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dar și cel mai spontan: un fel de țesător subtil de speculații, numai nuanțe, nicidecum împrăștiat și stângace, ca mine sau ca voi. Sau ca acești șapte adormiți. Printre ei, doar Ripley ar putea revendica acest potențial special. Avea darul visării și o flexibilitate imaginativă mai mare decât tovarășii ei. Ce nu avea ea, inspirația profundă a maturității deosebite a gândirii caracteristică visătorului profesionist. Se dovedea neîntrecută în organizarea magaziilor, depozitului și încărcăturilor. Plasarea cutiei A în încăperea B. menținerea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pentru ca apoi, evocînd atmosfera unui spațiu underground unde se ascultă tehno, să „vezi” și revolta împotriva acestui „sistematic” (take no system !) și să pricepi fără mare efort că ceva s-a dezlegat și în această muzică, și în individul contemporan. Visarea mă duce apoi la Manuel Castells, de la care am priceput mai bine decît de la oricare alt autor schimbările petrecute în lumea negrilor din America : în vremea sclaviei și, apoi, a rasismului, au creat jazz-ul ; în lumea „emancipată” a ghetourilor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu este brandul de țară, ci construirea unui proiect de viitor pentru această țară. Adică, foarte simplu spus, cam ce am vrea noi să fim, nu ceea ce credem că am fost. Da, un astfel de proiect este o „imagine”, o visare prospectivă, nu o „esență” retrospectivă, dar o visare esențială dacă vrem să mai rămînem și ceea ce am fost. O asemenea construcție este, aminteam la început, și o probă de maturitate. Or, din acest punct de vedere, cred că suferim încă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
proiect de viitor pentru această țară. Adică, foarte simplu spus, cam ce am vrea noi să fim, nu ceea ce credem că am fost. Da, un astfel de proiect este o „imagine”, o visare prospectivă, nu o „esență” retrospectivă, dar o visare esențială dacă vrem să mai rămînem și ceea ce am fost. O asemenea construcție este, aminteam la început, și o probă de maturitate. Or, din acest punct de vedere, cred că suferim încă de un anumit adolescentism cultural și o ambivalență
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fost, dar nu ești încă nici ceea ce ai vrea să fii „cînd vei fi mare”. Nu ești încă cu adevărat, ci ești ceea ce devii și devii, în mare măsură, ceea ce visezi să fii. Altfel, devii ce-o da Dumnezeu ! Această „visare” este astfel, într-un fel, „esența” ta, cu condiția să fii coerent și consecvent în visarea ta. Maturitatea înseamnă astfel așezarea asumată, după firea ta, într-un proiect personal. Cam așa și cu brandul de țară : el nu se referă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ești încă cu adevărat, ci ești ceea ce devii și devii, în mare măsură, ceea ce visezi să fii. Altfel, devii ce-o da Dumnezeu ! Această „visare” este astfel, într-un fel, „esența” ta, cu condiția să fii coerent și consecvent în visarea ta. Maturitatea înseamnă astfel așezarea asumată, după firea ta, într-un proiect personal. Cam așa și cu brandul de țară : el nu se referă la ceea ce crezi că ai fost, ci la ceea ce îți dorești să devii. Adică nu la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și să citești. Nu știi să socotești. Abia dacă știi cum te cheamă. La moarte!" Carmina i-a rînjit: "Ești plină de tărâțe și lână. Rușine să-ți fie! Să terminăm odată cu ea!" Puia, de pe locul ei, pierdută în acea visare rece din care nu se trezea niciodată, șopti: "Ești urâtă. Ești îmbrăcată șleampăt. Cine o să te ia de nevastă? Nu, păpușo, e mai bine așa..." Garoafa, cruntă, i-a aruncat peste umăr: "Ești proastă, fă, ți-ai dat foc la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]