4,713 matches
-
fără să-și desprindă privirea de la propria imagine. — E ca și cum ai fi. Aici, la mai puțin de douăzeci de metri, În biserica Santa Ana, o țin non-stop de la nouă dimineața. Vorbeam ca doi necunoscuți care se opriseră Întîmplător dinaintea unei vitrine, căutîndu-ne privirea În geam. — Nu-i de glumă. A trebuit să fac rost de o foaie de duminică, să văd despre ce era predica. Mai tîrziu o să-mi ceară să-i fac un rezumat detaliat. — Taică-tu e peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aștept. Am venit la slujbă, Îți aduci aminte? Chiar tu ai spus-o. La douăzeci de metri mai Încolo... — Mă Înspăimînți, Bea. Minți mai bine ca mine. Nu mă cunoști, Daniel. — Așa spune frate-tu. Privirile ni se Întîlniră În vitrină. — Tu mi-ai arătat, ieri noapte, ceva ce nu mai văzusem niciodată, murmură Bea. Acum e rîndul meu. M-am Încruntat, intrigat. Bea Își deschise geanta, scoase o carte de vizită Îndoită și mi-o Întinse. — Nu ești singurul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din cartier să comenteze că domnul Fortuny părea tot mai bătrîn, tot mai singur, tot mai acrit. Nu mai vorbea aproape cu nimeni și petrecea ore În șir Închis În prăvălie, fără să facă nimic, uitîndu-se cum oamenii treceau prin fața vitrinei cu un sentiment de dispreț și, În același timp, de jind. Apoi Își spuse că moda se schimbă, că tinerii nu mai poartă pălărie și că cei care, totuși, o fac preferă să apeleze la alte ateliere unde se vînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un sfînt de ultimă oră. Îi vedeam zgribuliți de frig sub ploaia deasă ce venise odată cu zorii, suflînd pe nări aburi din ce În ce mai străvezii, cu mîinile afundate În buzunarele pardesielor. Vecinii din cartier treceau la distanță, uitîndu-se cu coada ochiului prin vitrină, Însă nici unul nu se aventură să intre. — Probabil că s-a răspîndit vestea, zisei eu. Tata se mărgini să dea din cap. În toată dimineața nu-mi adresase nici un cuvînt, exprimîndu-se doar prin gesturi. Pagina cu știrea despre asasinarea Nuriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
putea iubi nicicînd un alt bărbat așa cum Îl iubeam pe Julián, chiar dacă Îmi voi petrece restul zilelor Încercînd s-o fac. Într-o zi, Julián a rămas adormit În brațele mele, epuizat. Cu o după-amiază În urmă, În timp ce treceam prin fața vitrinei unei case de amanet, se oprise să-mi arate un stilou care stătea expus de ani de zile și care, potrivit spuselor negustorului, Îi aparținuse lui Victor Hugo. Julián nu avusese niciodată un sfanț ca să-l poată cumpăra, Însă Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aștepte la ieșirea de la editură, singurul lui moment de odihnă din Întreaga zi. Eu Îl vedeam umblînd Încovoiat, tușind și simulînd o tărie ce i se dusese pe apa sîmbetei. Mă ducea să luăm masa ori să ne uităm la vitrinele de pe strada Fernando și apoi ne Întorceam acasă, unde el continua să lucreze pînă după miezul nopții. Binecuvînta În tăcere fiecare minut pe care Îl petreceam Împreună și, În fiecare noapte, adormea Îmbrățișîndu-mă, iar eu trebuia să-mi ascund lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
neștiind Încotro s-o apuce, s-a Îndreptat spre casa unde crescuse, temîndu-se că nu va mai găsi pe nimeni. Magazinul de pălării era tot acolo, deschis, iar un bărbat Îmbătrînit, fără păr și fără foc În priviri, lîncezea Îndărătul vitrinei. Nu intenționase să intre și nici să-i dea de Înțeles că se Întorsese, Însă Antoni Fortuny Își ridicase privirea spre străinul care stătea de partea cealaltă a vitrinei. Ochii lor s-au Întîlnit, iar Julián, deși ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bărbat Îmbătrînit, fără păr și fără foc În priviri, lîncezea Îndărătul vitrinei. Nu intenționase să intre și nici să-i dea de Înțeles că se Întorsese, Însă Antoni Fortuny Își ridicase privirea spre străinul care stătea de partea cealaltă a vitrinei. Ochii lor s-au Întîlnit, iar Julián, deși ar fi vrut să o ia la goană, a rămas paralizat. A văzut cum lacrimile se adunau În ochii pălărierului, care s-a tîrÎt spre ușă și a ieșit În stradă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Fumero, din partea lui Carax, că-mi aduc aminte de costumul lui de marinar. N-a simțit nici durerea, nici focul. Impactul, asemenea unei izbituri surde de ciocan care a luat cu el sunetul și culoarea lucrurilor, l-a azvîrlit spre vitrină. CÎnd a trecut prin ea și și-a dat seama că un frig teribil Îi urca pe gîtlej, iar lumina se Îndepărta ca praful În vînt, Miquel Moliner și-a Întors privirea pentru ultima oară și l-a văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu ochii deschiși. Odată i-am găsit un pumnal În buzunar. Era o armă cu două tăișuri, cu resort automat. Lama era plină de pete Întunecate. Pe atunci am Început să aud pe străzi povești pe seama unui individ care spărgea vitrinele librăriilor pe timp de noapte și ardea cărți. Alteori, ciudatul vandal se strecura Într-o bibliotecă sau În depozitul vreunui colecționar. Lua Întotdeauna două sau trei tomuri, pe care le ardea. În februarie 1938, m-am dus la un anticariat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
spulbera Înăuntru volburi de zăpadă. Frunzele uscate și Înghețate dansau pe tavan, plutind Într-un tunel de luminozitate prăfoasă prin care se insinuau ruinele din casă. Am mai coborît patru trepte, sprijinindu-mă de perete. Am Întrezărit o sclipire a vitrinei de la bibliotecă. Încă nu-l detectasem pe Fumero. M-am Întrebat dacă nu cumva coborîse În pivniță sau În criptă. Pulberea de zăpadă care pătrundea de afară Îi ștergea urmele. M-am strecurat pe casa scării și am aruncat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o reclamă. Săpun, pastă de dinți, cafea, coniac, deodorante sau DVD-uri pentru promovarea turismului cultural sau al celui erotic... Era suficient ca Noimann să-și arunce În timpul zilei Întâmplător ochii Într-un ziar, Într-o revistă sau Într-o vitrină, să asculte știrile sau muzică la radio sau să urmărească vreo emisiune oarecare la talevizor, fapt care i se Întâmpla destul de rar, pentru ca mai devreme sau mai târziu, În timpul nopții, imaginile sau cuvintele citite În fugă să-i revină În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Sfântul Nicolae se Întinseseră peste terasă. Căldura zilei se mai potolise. Pe Lăpușneanu oamenii se plimbau fără grabă, oprindu-se fie În fața agenției de turism Calipso, pentru a alege un sejur În Grecia, Egipt, Italia sau Indochina, fie admirau, În vitrina anticariatului Ex-Librex, câte un exponat ieșit din comun, cum ar fi un ceainic, un fier de călcat vechi, fotografii de epocă sau alte abțibilduri prăfuite... Zgomotul molcom al pașilor, glasurile monotone și, În general, ritmul lent al după-amiezii de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nu numai mesenii, ci și ospătarii care, orânduiți frumos În fața intrării, priveau Înmărmuriți spectacolul. Între timp, mirosul de grătar invadă toată strada Lăpușneanu. Mulțimea saliva. O doamnă ce se oprise lângă galerii fu nevoită să se sprijine cu mâna de vitrină ca să nu leșine. „Iată ce ușor se poate propaga reflexul lui Pavlov În masă”, gândi Noimann, simțind cum buzele i se umflă de salivă. De altfel, atmosfera era atât de Încordată de așteptare, Încât aveai impresia că În curând clienții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Perechea sado-masochistă Îl va chinui ca pe Iisus...” De afară se auzi un croncănit, urmat de un urlet straniu. Mirosind de la distanță ceva putred În atmosfera locului, Oliver, după ce rătăci un timp de unul singur prin oraș, oglindindu-se-n vitrine, porni pe urmele celor trei și acum Își Înfipsese rădăcinile În fața cavoului, sprijnindu-și umărul de monumentul care-l reprezenta pe Noimann În chip de Bonaparte. Auzind vorbindu-se despre femei, masterandul Își exprimă opinia sub forma unui cârîit. Văzând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-și cu o plecăciune până-n pământ sosia, masterandul Lawrence bătu militărește din călcâie, apoi, făcând stânga-mprejur, apucă femeia-ușă de clanță și ieși, gol pușcă, În oraș. Călcând pe trotuar, masterandul Își contempla, din mers, cu coada ochiului silueta În vitrine. Acoperit de frunze și de pene, masterandului nu avea de ce să-i fie teamă că va fi arătat cu degetul de trecători sau că va fi oprit de vreun gardian și băgat la zdup pentru Încălcarea normelor privind bunele moravuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a murit pe front și e Însărcinată, trebuie să-i nască un copil noului ei soț abia acum, suntem prin cincizeci și ceva, deci a așteptat și ea o vreme, a avut unele bănuieli!“ Mușu se Întoarce și el cu spatele la vitrina de sticlă prin care până atunci tot mai privise ringul de dans. E cu spatele la cei trei și privește spre mare. Tace. „Eu sunt adus plocon În casa ei tocmai când femeia trebuia să nască. Nu știu cine m-a adus, bănuiesc doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu degetul care apasă pe buton și nu cu genele!) obiectele din juru-mi Îmi par câteva secunde altfel. Pânza fotoliului, deși o știu murdară, strălucește misterios, are patină și personalitate; zgârieturile de pe ușa șifonierului nu se mai văd, praful de pe vitrina cu veselă s-a și șters singur sau s-a ascuns; tancul de jucărie al copilului gazdei pare mai adevărat (Închipuirea mea Îl face să salte peste ape și gropi); culorile covorului nu mai sunt șterse ci vii; perdelele, foste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
apreciat lampadar, de ce sfeșnicul de aramă sau felinarul de căruță sunt obiecte decorative În locuri În care necesitatea lor e nulă, de ce apare uneori Încăpățânarea de a armoniza o cergă de Maramureș cu mobila lustruită și de ce pot sta În vitrina cu pahare de cristal rădăcini informe, tratate sau nu cu baiț de tâmplărie. Deci o explicație ar exista pentru toate compunerile personale de ambient (chiar pentru neglijență și greșeli recunoscute ca atare de „autori“). Atunci cum să-mi explic privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nimic să reflectați puțin, numai pentru câteva momente. Întrebați-vă pe voi înșivă: Sunt în Astral? Imediat, încercați aceasta: faceți un mic salt cu intenția de a pluti . Daca plutiți este pentru ca sunteți în Astral. Dacă, de exemplu, vedeți în vitrina unui magazin un obiect curios, puneți-vă întrebarea: Sunt în Astral? De multe ori studenții și-au pus această întrebare și au făcut micul salt, rezultatul a fost ca s-au trezit în Astral, care, așa cum știm, este același cu
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
rahat, după ce stătusem aici cu orele“) și-mi puse mâna pe spate, ca să mă conducă afară. Am mai pierdut vremea suficient de mult ca el să câștige pentru mine un porc de jucărie la jocul din foaier - cel așezat lângă vitrina rotitoare cu plăcinte. Am strâns jucăria În brațe, iar el mi-a spus că niciodată nu cheltuise mai deștept doi dolari În monede de 25 de cenți. Drumul de șaisprezece kilometri până la casa lui a fost liniștit și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
59, eliberarea în ultimul minut. Exact ca în filme. Aprinse lumina de pe hol și deschise ușa ascunzătorii. Nici urmă de dosare. Covorul care le ascunsese era pe jos, împăturit frumos. Danny jupui mocheta de pe hol, se uită sub ea, răsturnă vitrina din dormitor, golind-o, despuie patul și smulse dulăpiorul de medicamente din baie. Întoarse cu dosul în sus mobila din camera de zi, se uită sub perne și tapiserie, apoi răsturnă sertarele din bucătărie până când pe jos nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
argint, iar alături se aflau două sfeșnice cu câte trei brațe. A aprins lumânările, am ajutat-o să aducă de la bucă tărie deliciile și s-a pornit ospățul. Pe când stăteam la masa ca o boltă înstelată, privirile îmi călătoreau de la vitrinele cu vase de argint, luminate din interior, la foto grafia de pe mobila alăturată, în care Maestrul discuta vi sător cu un tânăr tibetan, iar de aici la instrumentele muzicale. O chitară Stradivarius unicat, incrustată cu nacru, o viola d’amore
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ia-ți ghiozdanul și umblă! Tata credea că-mi pare nespus de rău că nu mai merge cu mine, și eu abia mă stăpâneam să nu săr în sus de bucurie! În sfârșit, acum puteam să privesc în voie la vitrinele care-mi făceau cu ochiul pe drum, puteam să mă uit după trecători și trăsuri, puteam să merg împreună cu băieții de la alte licee, dar care aveau același drum cu mine, și să vorbesc în toată libertatea cu ei. Dar tata
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ființa ei, ca și a fiecăruia, acea mișcare precisă de aplecare, care-i spusese că Mika-Le s-a scoborât și de acolo, de jos. ca și atâția alții, comanda vieței josnice. în suflet sunt văi și dealuri. Se opriră la vitrinele de modă numeroase de lângă Terasă. - Cine s-a schimbat în bino - zise Nory - e Elena!. Bine era ea totdeauna, dar mai rudimentară. Acum s-a modelat pe același tipar. E foarte elegantă, fiindcă asta e pretenția absolută a lui Drăgănescu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]