37,159 matches
-
speciale, care reprezintă voința preponderentă a unei mulțimi asociate. Deci, Legea e pronunțarea solemnă a Dreptului, expresia sa rațională. Numai În această formă, elaborarea tehnică a Dreptului atinge Înălțimile sale cele mai mari. Ea este În același timp gîndire și voință, deoarece cuprinde o determinare logică și un act de comandă”. Prin lege se exprimă voința unui popor, Întrucât el este constituit politicește, adică organizat Într-o unitate proprie. Temeiul este Întotdeauna consimțământul public, fie că se manifestă direct prin aprobarea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Dreptului, expresia sa rațională. Numai În această formă, elaborarea tehnică a Dreptului atinge Înălțimile sale cele mai mari. Ea este În același timp gîndire și voință, deoarece cuprinde o determinare logică și un act de comandă”. Prin lege se exprimă voința unui popor, Întrucât el este constituit politicește, adică organizat Într-o unitate proprie. Temeiul este Întotdeauna consimțământul public, fie că se manifestă direct prin aprobarea acelei legi, fie În mod indirect, prin susținerea autorității care o dă. Giorgio del Vecchio
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dintre: Statul politic și Statul civil, când scrie fidel: „O societate nu s-ar putea menține fără un guvernământ. Gruparea tuturor forțelor individuale formează ceea ce se cheamă STATUL POLITIC”. Totodată, el sublinia: „Forțele individuale nu se pot Înmănunchea, fără ca toate voințele să se Înmănuncheze. Gruparea tuturor acestor voințe este ceea ce se cheamă STATUL CIVIL”. Trebuie să arătăm că distincția dintre forță și voință, cu consecința ei: principiul separației puterilor a fost criticată de Jean-Jacques Rousseau, care considera că scriitorii politici ai
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
scrie fidel: „O societate nu s-ar putea menține fără un guvernământ. Gruparea tuturor forțelor individuale formează ceea ce se cheamă STATUL POLITIC”. Totodată, el sublinia: „Forțele individuale nu se pot Înmănunchea, fără ca toate voințele să se Înmănuncheze. Gruparea tuturor acestor voințe este ceea ce se cheamă STATUL CIVIL”. Trebuie să arătăm că distincția dintre forță și voință, cu consecința ei: principiul separației puterilor a fost criticată de Jean-Jacques Rousseau, care considera că scriitorii politici ai timpului (deci și Montesquieu) „neputând să Împartă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
individuale formează ceea ce se cheamă STATUL POLITIC”. Totodată, el sublinia: „Forțele individuale nu se pot Înmănunchea, fără ca toate voințele să se Înmănuncheze. Gruparea tuturor acestor voințe este ceea ce se cheamă STATUL CIVIL”. Trebuie să arătăm că distincția dintre forță și voință, cu consecința ei: principiul separației puterilor a fost criticată de Jean-Jacques Rousseau, care considera că scriitorii politici ai timpului (deci și Montesquieu) „neputând să Împartă suveranitatea În principiu, o Împart după obiectul ei: o Împart În forță și În voință
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
voință, cu consecința ei: principiul separației puterilor a fost criticată de Jean-Jacques Rousseau, care considera că scriitorii politici ai timpului (deci și Montesquieu) „neputând să Împartă suveranitatea În principiu, o Împart după obiectul ei: o Împart În forță și În voință, În putere legiuitoare și putere executivă” Montesquieu preciza Însă, cu o logică impecabilă ca un Spinoza adevărat al vremii sale, definind Legea, astfel: „Legea, În general, este rațiunea omenească, În măsura În care ea guvernează toate popoarele de pe pământ; iar legile politice și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o parte a lui deține puterea suverană; cel monarhic este acela În care conduce unul singur, dar potrivit unor legi fixe și dinainte stabilite; pe când, În cel despotic, unul singur fără vreo lege și fără vreo regulă, mână totul după voința și capriciile sale. Iată ce numesc eu natura fiecărui fel de guvernământ. Trebuie să vedem care sunt legile ce decurg nemijlocit din această natură și care sunt, În consecință, primele legi fundamentale”. Întemeiat pe aceste exigențe devenite clasice, Giorgio del
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu semnifică, aici, un consimțământ dat Într un timp și asupra unui obiect particular oricare ar fi el, ci o sinteză necesară, determinată a priori, de prerogative esențiale ale persoanei: o sinteză care, totuși, nu dobândește nici o declarație expresă de voință.” Cu toate acestea, filosoful neokantian italian relevă că: „Unitatea Statului este constituită precis prin Întâlnirea ideală a individualităților particulare, care reafirmă În el autonomia lor originară, comună În toți și În toate identică. Statul nu poate refuza de a le
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
este un comandament arbitrar, emanând de la cineva care deține o putere absolută, ci este expresia egalei libertăți a tuturor celor care aparțin aceleiași ordini juridice și care, În consecință, sunt capabili de a o respecta, tocmai pentru că ea este «registrul voințelor Înseși ale lor»”. Acest principiu Își găsește integrarea sa logică În celălalt principiu al statului care spune: „legea singură este suverană”. Cu excepția cazurilor de incapacitate fizică sau celor condamnați penal, „nimeni nu poate fi privat de dreptul de a participa
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
acela de a vătăma pe alții sau de a-i incomoda”. De asemenea, dreptului ce aparține fiecărui individ, prin votul său liber - direct sau indirect - la formarea și Întocmirea legilor, „corespunde datoria de a observa aceste legi, chiar emanate din voința comună a poporului. Aceste legi trebuie, ele Înseși, să adapteze principiile fundamentale, la circumstanțe, dezvoltându-le, pe cât posibil, și limitându-le, În măsura necesară, pentru a face din ele un tot armonios față de condițiile de fapt. De exemplu, capacitatea juridică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Vecchio amintește factura medievală a acestora, ca mijloc de apărare, dar și ca sistem de privilegii, cu statute proprii distincte de cele ale Comunei. Amintește și de legea suprimării corporațiilor de către Revoluția Franceză, la 1791; suprima drepturile individuale etc. „Dar voința de a interzice orice organizație corporativă pentru a nu admite, În chip unic, decât raporturile Între Stat și cetățeni, fără forme intermediare, a fost o mare greșeală, căci spiritul de asociere - este bine să o spunem din nou - derivă din
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
erori care se Înmulțesc În acest domeniu și pe care este bine să le refutăm. Prima susține că Statul ar fi creatorul dreptului și că, prin urmare, acesta din urmă nu ar avea alt fundament decât În puterea și În voința arbitrară a Statului Însuși. Adevărul este, dimpotrivă, că Dreptul izvorăște din spiritul uman și că manifestările multiple și spontane ale spiritelor individuale tind să se compună și să se coordoneze, convergent, În acest centru comun care este tocmai Statul. Acesta
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
spontane ale spiritelor individuale tind să se compună și să se coordoneze, convergent, În acest centru comun care este tocmai Statul. Acesta dobândește, astfel, calitatea juridică, de persoană supraindividuală și, În această calitate, câtă vreme găsește un consimțământ suficient În voința socială preponderentă, poate Încă să producă noi norme juridice, dând, de regulă, pecetea, sigiliul autorității sale, legilor apărute independent de el, sub forma cutumelor, de exemplu. Puterea Statului nu este totuși niciodată un raport de pură forță: el găsește totdeauna
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
determinații juridice compunând un sistem. O organizare juridică este un Stat - observă neokantianul italian - când ea este, Într-un fel, făcută subiectivă, deci când regulile care o constituie și care, fiind imperative, exprimă toate - Într-un fel sau altul - o voință, ajungând la o voință unitară, de care ele se consideră ca dependente, În așa fel că aceasta reprezintă propriu-zis subiectul Întregii organizări juridice. Evident, această voință unitară nu poate, la rândul ei, să depindă de o altă voință, deoarece, Într-
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sistem. O organizare juridică este un Stat - observă neokantianul italian - când ea este, Într-un fel, făcută subiectivă, deci când regulile care o constituie și care, fiind imperative, exprimă toate - Într-un fel sau altul - o voință, ajungând la o voință unitară, de care ele se consideră ca dependente, În așa fel că aceasta reprezintă propriu-zis subiectul Întregii organizări juridice. Evident, această voință unitară nu poate, la rândul ei, să depindă de o altă voință, deoarece, Într-un astfel de caz
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o constituie și care, fiind imperative, exprimă toate - Într-un fel sau altul - o voință, ajungând la o voință unitară, de care ele se consideră ca dependente, În așa fel că aceasta reprezintă propriu-zis subiectul Întregii organizări juridice. Evident, această voință unitară nu poate, la rândul ei, să depindă de o altă voință, deoarece, Într-un astfel de caz, aceasta și nu prima, ar constitui Statul”. De aici, decurge logic faptul că „orice Stat are caracterul de suveranitate, noțiunea de Stat
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
altul - o voință, ajungând la o voință unitară, de care ele se consideră ca dependente, În așa fel că aceasta reprezintă propriu-zis subiectul Întregii organizări juridice. Evident, această voință unitară nu poate, la rândul ei, să depindă de o altă voință, deoarece, Într-un astfel de caz, aceasta și nu prima, ar constitui Statul”. De aici, decurge logic faptul că „orice Stat are caracterul de suveranitate, noțiunea de Stat și cea de suveranitate fiind termeni În mod esențial echivalenți. Statele numite
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
centrul de gravitate al unui sistem, sau, dacă vrem, focarul (focus) către care converg, și de la care iradiază toate razele care constituie o unitate reală”. Statul mai poate fi considerat „expresia potestativă a Societății”, ca personificată, Într un subiect de voință unitară. Giorgio del Vecchio nutrește convingerea că, la rigoare, „Statul nu poate să subziste Într-un mod pur static, ci el trebuie să se afirme și să se conserve cu un dinamism permanent, sub sancțiunea de a fi nevoit să
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
evidentă. Folosind metafora, filosoful era sigur, când afirma, că productivitatea juridică naturală a indivizilor și a grupurilor se desfășoară, În mod coerent cu directivele organizației juridice deja stabilită ca Stat. De exemplu, În viața juridică ordinară, În materie de contracte, „voința particularilor desfășoară o acțiune cvasilegislativă, a cărei validitate este, În principiu, ratificată și validată de Statul Însuși.” La fel În materie de cutume, la negustori, de pildă, sunt Încorporate - prin dispoziții tacite sau exprese - În organizarea juridică a Statului, ca
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
-o În fața regulilor edictate de organele centrale, care aveau autoritate asupra Întregului popor, care se numesc «organe de Stat» sau al «comunei»”. Fără nici o delegare sau autorizație prealabilă și formală din partea unei puteri străine, oarecare, ci În virtutea unui acord de voințe și a unei comunități de interese Între asociați, au trebuit să fie recunoscute și protejate de puterile publice propriu-zise. Funcționarea lor corespundea intereselor mai generale, de exemplu, reglementarea producției, capabilă să evite atât penuria, cât și supraproducția, cu toate pericolele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
eterne ale Dreptului, care sunt indivizii și grupurile sociale?” Pe scurt și În esență, filosoful răspundea de pe poziția sa, care susține Primeitatea deontologică a dreptului, că: „Statul este, desigur, punctul de convergență și centrul de greutate al unui sistem de voințe, care emană funciar de la sufletul uman (sau de la conștiință), individual și asociat, și dacă aceste voințe pot să asume forma logică a dreptului și un anumit grad de validitate efectivă, Înainte chiar de a atinge centrul sistemului și de a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de pe poziția sa, care susține Primeitatea deontologică a dreptului, că: „Statul este, desigur, punctul de convergență și centrul de greutate al unui sistem de voințe, care emană funciar de la sufletul uman (sau de la conștiință), individual și asociat, și dacă aceste voințe pot să asume forma logică a dreptului și un anumit grad de validitate efectivă, Înainte chiar de a atinge centrul sistemului și de a obține astfel confirmarea formală a caracterului statal, problema este mult prea complexă. Putem doar să considerăm
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
problemă”. Postulând, În manieră Rousseau-Kant, „principiul egalității juridice fundamentale a tuturor cetățenilor”, care trebuie să participe direct sau indirect, la formarea legilor cărora ei li se supun, Înseamnă, totodată, că „Statul trebuie să recunoască și să ratifice, În manifestările de voință ale fiecăruia, o anumită productivitate juridică. În principiu, și Între anumite limite, determinările și acordurile dintre voințele individuale tind să constituie, să modifice sau să dizolve legături juridice, adică trebuie să aibă «forța legii»”. Giorgio del Vecchio rezumă această idee
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sau indirect, la formarea legilor cărora ei li se supun, Înseamnă, totodată, că „Statul trebuie să recunoască și să ratifice, În manifestările de voință ale fiecăruia, o anumită productivitate juridică. În principiu, și Între anumite limite, determinările și acordurile dintre voințele individuale tind să constituie, să modifice sau să dizolve legături juridice, adică trebuie să aibă «forța legii»”. Giorgio del Vecchio rezumă această idee fundamentală a filosofiei sale, observând că nu s ar putea concepe, rațional și nici nu ar putea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care trebuie să nu fie un haos, ci un sistem unitar și, prin urmare, coerent În regulile sale și În viața sa; totodată, ar fi total imposibil și absurd pentru Stat de a recunoaște, ca fiind valabile, indistinct, toate manifestările voinței individuale”. Autorul acestei splendide dialectici a roportului dintre Individ și Stat, recunoaște că: „În afara unor anumite restricții cerute de omogenitatea necesară și de coerența logică a sistemului, producerea spontană a dreptului, trebuie să fie dobândită de către Stat, ca o colaborare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]