3,708 matches
-
alcoolul, plus acumularea de testosteron generată de vânzarea fostului birou, acum devenit apartament, îi produseseră un grad ridicat de excitare sexuală care se cerea rapid potolit. Mai ales atunci când mai luai în calcul și faptul că drumul spre casă, la volanul unui Aston Martin, fusese încetinit de un idiot care mergea cu douăzeci de mile pe oră și pe al cărui parbriz din spate se găsea unul din abțibildurile alea enervante pe care scrie „Copil la bord“. Hugo se simțea iritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care i se întindea înainte. În schimb, în fața ochilor îi pluteau zâmbetul ei leneș, părul blond, ochii albaștri, mari și surprinși. S-a întrebat dacă autobuzul lui Alice sosise. S-a întrebat, atât de pe negândite încât a tresărit, trăgând de volan, cum ar fi s-o sărute pe Alice, cum ar fi să-i dea la o parte părul acela superb și să apropie de el fața aceea de înger. La Chicklets, Hugo a avut mai multe motive ca niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
furios, Alice a cotit-o, dintr-odată, pe o străduță laterală, astfel că Hugo a pierdut-o din vedere. Hugo a continuat să bântuie pe străzi, dar fără nici un succes. Într-un final, acceptând înfrângerea, a parcat mașina fixând posomorât volanul. Era atât de aproape și, totuși, atât de departe. În cazul Amandei intervenise un miracol. Însă, în ceea ce o privea pe Alice, numai declararea lui Jake ca teroristul numărul doi al planetei, după Osama bin Laden, ar fi putut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bordură... 3 Bun, și dacă staționează o mașină peste drum de casa mea, într-o după amiază ploioasă parșivă în care te pătrunde umezeala și semeni al dracului de tare cu un burete, asta înseamnă neapărat că poate fi la volanul ei, pe canapelele ei de piele, interlopul acela care are pe mână tatuajul cu Celine Dion și care obișnuiește să-și introducă adversarii în tocătorul de mare capacitate? Când îmi va apărea la ușă polițistul corupt, fluturând o legitimație sau
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un pic într-o parte, tocmai pentru a putea privi display-ul peste umărul său. Mormăi: - Îți spusesem să taci. Nu vrei. Nici nu te bag în seamă, în astfel de condiții. Ridică din umeri și continuă să scrie... „La volan, o huidumă îmbrăcată într-un costum negru, cu dungi, încerca să vadă ceva prin parbrizul lovit de picăturile mari. Zgomotul monoton al ștergătoarelor interfera neplăcut cu melodia “Blues falling down like rain”, interpretată de Dana Gillespie, iar fumul din mașină
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu gândurile vraiște, așteptând un răspuns care întârzia să apară, ca și cum ceva l-ar fi oprit pe drum și nu i-ar mai fi permis să ajungă la destinație. Când trecu din nou prin fața benzinăriei, nu observă mașina parcată. La volan, Detectivul desfăcu o lamă de gumă și o introduse în gură. Îl urmări pe scriitor cu privirea. O umbră pe o șosea. Clătină din cap și țuguie buzele. - Prea multe coincidențe. Aici e ceva necurat... Displayul laptopului se lumină brusc
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
celul. Și tună din nou. În spatele Detectivului, pe banchetă, lângă impermebilul ud, Magicianul scoase un evantai și începu să-și facă vânt. Apoi își lăsă privirea să alunece spre fereastră, chicotind bucuros. O nouă farsă era pe cale să înceapă. La volan, Detectivul avu senzația vagă că are pe cineva în ceafă, pregătit să-i înfigă colți ascuțiți în carne. Întoarse repede capul, însă nu văzu pe nimeni. Totuși, senzația aceea continua să-l agaseze, inexplicabil. Înjură și dădu drumul la radio
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
duse din nou ziarul în fața ochilor. Era vorba despre unul dintre cotidianele de mare tiraj care apăreau în oraș, iar deasupra titlului sângeriu ce anunța cu litere mari un nefericit accident în care fusese implicat un taximetrist care pierduse controlul volanului era tipărită și data apariției - ziua, luna, anul... Ceva nu era în regulă. Ceasul său arăta o dată și o lună, era chiar sigur că nu se dereglase. Din acest punct de vedere, nu avea niciun dubiu. Însă ziarul avea pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
le pui în scenă nu mă pot convinge să fac cale întoarsă. Ușa cafenelei de peste drum se deschise, iar Magicianul apăru în prag și salută, luându-și jobenul de pe cap. Traversă strada cu pași măsurați, ocolind un jeep negru la volanul căruia se afla un tip cu o barbă impunătoare. Îl arătă cu degetul: - Habar n-are că timpul se poate opri. Ascultă un post de radio cu melodii oldies și tocmai se pregătește să răspundă la telefon. La intersecție nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o pețească. Ciocăni la ușă și îi deschise chiar Frusina care și ea arăta foarte bine: era îmbrăcată într-o rochie cu flori de toamnă crizanteme galbene- strânsă în talie și largă spre poale, cu jupon și două rânduri de volane, că așa era la modă. - Sărut mâna! Îi luă amândouă mâinile și i le sărută apoi o sărută pe amândoi obraji. - Intră, te așteptam! Alexandru îi dădu florile și platoul cu prăjituri Frusinei și luă loc pe un scaun la
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
privești cerul printre ramuri și adie vântul. imaginea mea tremură În oglinda retrovizoare și se șterge pentru câteva clipe sub impactul denivelărilor de pe drumul biciuit de frigul iernilor canadiene. — la ce te gândești ? mă Întreabă Jean-Claude, cu o mână pe volan și cealaltă insinuată Între pulpele mele. — l-ai văzut pe Derrida ? — Nu, răspunde el, retrăgându-și discret mâna. Cine e ? — Cel mai mare filosof francez al vremurilor noastre. — Aha. Știi bine că sunt complet ignorant În acest domeniu, mon amour
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
privești cerul printre ramuri și adie vântul. Imaginea mea tremură în oglinda retrovizoare și se șterge pentru câteva clipe sub impactul denivelărilor de pe drumul biciuit de frigul iernilor canadiene. — La ce te gândești ? mă întreabă Jean-Claude, cu o mână pe volan și cealaltă insinuată între pulpele mele. — L-ai văzut pe Derrida ? — Nu, răspunde el, retrăgându-și discret mâna. Cine e ? — Cel mai mare filosof francez al vremurilor noastre. — Aha. Știi bine că sunt complet ignorant în acest domeniu, mon amour
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să facă, atunci când va veni sorocul, cu cenușa sa. Și omul s-a comportat Întocmai. A gătit toate felurile de mâncare. A presărat cenușa tiranului peste borșuri, peste fripturi, peste deserturi și, invocând amețeli de cap, s-a urcat la volanul mașinii proprietate personală, și s-a dus În pădurea, dragă lui, acolo și-a montat hamacul și s-a culcat. Când s-a trezit din somn stelele licureau pe cerul minunat al patriei române. Vântul adia ușor ca o mângâiere
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Au trecut și aceste zile; au mai trecut și altele; au venit, cu tumultul lor, adunările și Întâlnirile și toate celelalte, cu privire la alegeri, până când, iată, a sosit ziua de dinaintea alegerilor propriu-zise. Dis-dedimineață, s-a urcat În luxoasa-i mașină, la volanul acesteia; alături, având-o pe soție; iar pe bancheta din spate - două gărzi de corp, una Într-o parte și alta În cealaltă parte, iar la mijloc - fetița, de numai șase ani; o rară floare de viitor senator În parlamentul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
apucă să pună frâna. Mașina, lovindu-l În plin,Îl Împinse, parcă, vreo câțiva metri. Opri. Coborâ. Coborâ și a doua persoană. Feciorul patronului Meteoru, vestit, Într-o mare parte a acelui teritoriu. Omul era sub mașină. Michi urcă la volan și o dete câțiva metri Înapoi.Coborâ din nou. Lovitul se mai zbătu, de câteva ori, apoi se liniști. Moare, exclamă Dan Meteoru cel Mic. Șoferul puse mâna pe căzut. Zise, apoi: ce să mai moară, că, uite, a și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ce să mai moară, că, uite, a și murit. Îl apucă de un picior. Îl Îndemnă, totodată, pe tânărul Dan:ia-l și tu, de celălalt picior, și, să-l aruncăm În râu. Îl aruncară. Olovinaru puse ștergătoarele. Urcă la volan. Tânărul Dan urcase deja. Porniră, prin Întunecimea ploii. Mergeau Încet. Tăcuți. Înfricoșați. Acum, ce-o să facem?, Întrebă Dan. Păi, ce să facem? N-o să facem nimic. O să tăcem, și atâta tot! Nu nea văzut nimeni, În afară de șuvoaiele ploii. Și omul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Tăcuți. Înfricoșați. Acum, ce-o să facem?, Întrebă Dan. Păi, ce să facem? N-o să facem nimic. O să tăcem, și atâta tot! Nu nea văzut nimeni, În afară de șuvoaiele ploii. Și omul?, Întrebă, băiatul. Omul?, Îi răspunse, printr-o Întrebare, cel de la volan, după care-i arătă, cu palma mâinii drepte, ca un căuș, măturând, prin aer, către vale. Omul?, reluă el, acum, e, hăt, cine știe pe unde! Dar, n-o să fie găsit? Ba. Poate c-o să fie. Dar, cine știe, când
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
posibil? <sabina>: vreo fufa de-a ta? <vik47>: nu cunosc fufe <sabina>: dar pe mirc, ce cunoști? <vik47>: îmi spui? <sabina>: e greu, dar nu imposibil <sabina>: de cele mai multe ori ele vor <sabina>: i se urca-n sula <vik47>: daca volanul nu e prea incomod <sabina>: da. De obicei se duc pe bancheta din spate <sabina>: la unele mașini, se rabatează scaunul pasagerului <sabina>: dar dacă ea nu vrea, e aproape imposibil <vik47>: cînd e posibil? <sabina>: cînd o amețește. Cînd
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
îndrept spre ușa. Mă privește cu ură, din capul culoarului. Pisică miaună lângă ușa, parcă știe... O ridic de jos cu grijă și o mângâi. Rămâi cu bine, Motane. Să ai grijă de Țușca... Nu am murit. Aș fi răsucit volanul la 130 de kilometri pe oră - dar ce vină aveau oamenii de pe șosea? Am ajuns acasă, în Seattle, pe la patru după-masă. Că niciodată. M-am culcat. Dimineață am dat telefon la serviciu, mi-am luat trei zile libere. De boală
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
derutat de faptul că mașina se îndrepta direct spre cea staționată, a pierdut controlul autovehiculului și a acționat brusc frâna de picior. A fost manevra prin care ciocnirea a devenit iminentă. Lovitura a fost laterală. Efortul de a trage de volan puternic spre stânga, cu ambele mâini de data aceasta, în afară de faptul că a fost salutar și a evitat lovitura din plin cu mașina cealaltă, l-a tensionat pe șofer și, în momentul următor, a acționat inconștient pedala de accelerație. Mașina
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
rănit. Mai mulți cetățeni care auziseră lovitura și înjurăturile ori chiar văzuseră momentul producerii accidentului s-au oprit din mers și s-au întors speriați și curioși. Din autoturismul ce fusese oprit pe banda a doua coborâse bărbatul aflat la volan și se îndrepta cu furie să-l întâmpine pe cel care înjura. Nu-i lua nimeni în seamă. Toți oamenii făcuseră cerc în jurul celui lovit și încercau să-l ajute. Unul dintre ei, mai curajos și cu pricepere în asemenea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
înțeles că tăcerea este binevenită din partea amândurora. - Nu știm în ce condiții s-a petrecut accidentul, reluă Iuliana șirul relatării. A! Nu cred că am apucat să precizez... Iustin avea mașină. Un „Ford” foarte bun, de culoare neagră. Era la volan. Probabil că plecase la București, pentru că Tainicele cărări ale iubirii necazul s-a întâmplat în succesiunea de curbe periculoase de la Posada... În urma coliziunii, a fost aruncat într-o prăpastie, dar copacii și stâncile au imobilizat autoturismul după circa 12-15 metri
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
un vârtej ce-l răsucea amețitor și care a transformat aplauzele în tunete și lumini. Încerca să-și adăpostească ochii de lumina farurilor puternice care-l orbeau și din față și din Tainicele cărări ale iubirii spate. Mâinile țineau strâns volanul pe care-l manevra cu precizie, astfel încât să se înscrie perfect în curbe. A mărit viteza, sperând să scape de apropierea mașinii din spate. Linia mediană continuă era tot mai greu de urmărit și se orienta mai sigur după zăpada
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
știe să alunge teama și durerea din sufletele lor. În drum spre casă încerca să pună cap la cap tot ce aflase, dar era un ceva care nu se încadra în logica derulării evenimentelor și doctorul, permanent atent și la volan, se forța să-și amintească toate detaliile discuției cu cele două femei în speranța că va găsi elementul care era încă necunoscut. Aflase cât de mult au alergat de la un specialist la altul, de la un spital la altul, cu speranța
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
el cu nemulțumire și revoltă. „Nu este normal să nu se găsească martori oculari într-o zonă intens circulată ziua și noaptea în orice anotimp... Cum se face că acea mașină nu a fost oprită? Nu admit că cel de la volan nu a văzut ce a provocat prin manevrele sale”. Pe de altă parte, era revoltat de maniera în care cei numiți să facă anchetă au acționat pe timpul cercetărilor. Poliția fusese anunțată de oamenii aflați într-o mașină care circula în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]