7,219 matches
-
ca o arhitectură ascunsă, ca un subtext ocult. Fanii scriiturii sale i-au creat, de fapt, cariera de lector; unii dintre ei erau oameni cu venituri mari, care aveau printre sarcinile lor de serviciu și pe aceea de a angaja vorbitori pentru conferințele lor anuale. În speranța că vor afla ce zace de fapt În spatele prozei lui Wakefield, Îl angajau pe Wakefield să le vorbească la dineuri. Să le vorbească oamenilor despre lucruri pe care le cunoștea bine era simplu; a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sirenele lui matolite ajung la muzeu, În fața clădirii este deja postat un cordon de polițiști În uniformă și de tipi pătrățoși cu stații radio și cu umflături pe sub haină. Wakefield trece printr-un detector de metale și primește ecusonul de Vorbitor. Doris așteaptă de cealaltă parte a detectorului și Îl duce În culise, În „camera vedetelor“. SÎnt Însoțiți de doi tipi musculoși În costume, care scanează cu privirile camera goală Înainte de a Închide ușa. Doris oftează. — Ah, companiile private de securitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tuturor că a fost un proces lipsit de orice părtinire și că muzeul speră că expoziția va contribui la promovarea Înțelegerii și, chiar mai important, a toleranței. Se aud cîteva aplauze răzlețe de complezență. Apoi Doris se lansează În prezentarea vorbitorului. — Domnul Wakefield este un personaj cunoscut multora dintre dumneavoastră ca unul dintre cei mai buni scriitori de articole de călătorie. Este, În egală măsură, un orator desăvîrșit, apreciat pentru intuiția sa poetică și surprinzătorul său stil improvizațional. S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se mute din nou În clădiri din ce În ce mai noi! Vă rog să priviți cu atenție aceste opere de artă, tovarăși! MÎine s-ar putea muta către o nouă clădire. RÎsete. Acum nici nu le mai pasă că li se spune tovarăși. Vorbitorul a deplasat discuția către un subiect asupra căruia sînt cu toții de acord: ei sînt neînțeleși În America pentru că America nu are istorie; Își mușcă propria coadă, ca un șarpe hiperactiv. În America o copilă nu mai poate să-și viziteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
i se țină predici de cînd a fost silit să stea În fața tronului ceresc Înainte de a fi aruncat În flăcări prin spațiu. Urechile i se Înroșesc, vîrfurile ascuțite strălucesc de furie și simte nevoia presantă de a-l face pe vorbitor să pățească un necaz. A făcut atari vorbitori să se Înece cu o gură de apă, să facă un atac de cord pe scenă sau să fie loviți inexplicabil de o piesă de recuzită. Așa că nu-l ascultă pe Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
silit să stea În fața tronului ceresc Înainte de a fi aruncat În flăcări prin spațiu. Urechile i se Înroșesc, vîrfurile ascuțite strălucesc de furie și simte nevoia presantă de a-l face pe vorbitor să pățească un necaz. A făcut atari vorbitori să se Înece cu o gură de apă, să facă un atac de cord pe scenă sau să fie loviți inexplicabil de o piesă de recuzită. Așa că nu-l ascultă pe Wakefield decît cu o ureche, bucurîndu-se de stînjeneala evidentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
deschizînd vastele noastre rezervoare de cunoștințe celor mai buni dintre cercetători“. Drept demonstrație, doctorul proiectează imaginea unei femele umane cu forme perfecte, mărită de o sută de ori, cu numere strălucitoare marcate pe tot corpul. Utilizînd un indicator cu laser, vorbitorul identifică fiecare trăsătură fizică: — SÎnii, artificiali. Fața, reconstruită. Picioarele, șoldurile, fesele, mîinile, renovate chirurgical! Își Îndreaptă atenția către creier: — Sentimentele de vinovăție - reduse la zero prin intermediul drogurilor de clasă P. Centrele memoriei - reprogramate prin intermediul drogurilor de clasă M, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ani e nevoită să-și concedieze treizeci de angajați mâine. Poate doriți să veniți cu un fotograf. — Sunteți în Woodbury? Fran întinse instinctiv mâna spre blocnotes. — Unul dintre aceștia a fost angajatul nostru timp de cincizeci de ani. În tonul vorbitorului era ceva dezagreabil care o puse în gardă. — Însă nu va primi un ceas de aur, nici măcar unul de la Argos. — Care este numele companiei? — Nu-mi permit să le dau nici un bănuț, mă înțelegeți. — Nu mi-ați spus numele companiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lor, Mihaela Bonațiu și Mihai Cosmescu, să-și ceară drepturile: norma de țigări, norma de plicuri, norma de pixuri, norma de discuții cu cineva care iese afară zilnic. Merg în bisericuță, la spovedanie cu popa. Merg la doctor. Ajung la vorbitor, unde vin sectele, mai rar rudele. Stau atârnați pe geamuri pentru a tranzacționa cafea, țigări, pleisteișănuri, izmene, cd-uri, felicitări pentru o iubită, pentru a se ține în formă. Chiar își schimbă pușcăria, dacă li se aprobă. Chiar se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
puțin sloboz pe scrisoare să mai simt și eu mirosul. Viitoarea exivă am să o bag în pizdă ca să mai vezi și tu cum miroase, dacă eram împreună gustam reciproc unul din celălalt. Să-mi scrii când faci cererea de vorbitor ca să o fac și eu. Da mami. Mami indiferent unde te mută să-mi spui ca să știu unde ești că atunci când nu te-am mai văzut în geam am fost foarte îngrijorată pentru că am crezut că ai făcut ceva rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
după“. Afară a lăsat o mamă de-a doua, lângă Constanța. Și un copil, care știe că tata a murit. „Copilul meu a fost mic, avea doi ani, când m-a arestat. Acum are doișpe. Când venea la mine la vorbitor, bătea cu mânuțele în geamul ăla de la cabină și striga: „Tati! Tati!“. A. E. , în octombrie, îmi ceruse fructe și legume: un pepene, struguri, portocale, lămâi. Un salam. În iunie mi-a spus că lui i se pare că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
interdicție și mutată la sanatoriu”, văzînd în poetul Agatelor negre cel dintîi „autohtonizator” autentic al sufletului modern („Arghezi“). Arghezi mai colaborează la Contimporanul și cu articole - de fapt, mici eseuri: Limbile, spre exemplu, este o speculație privind diferențierile individuale dintre vorbitorii și, mai ales, scriitorii din interiorul aceleiași limbi naționale; în nr. 65, pornind de la asemănările tipologice dintre pamfletele în proză ale „clasicului” Paul-Louis Courier și cele „în versuri” ale lui Baudelaire, Lettres d’Italie propune o grațioasă, caustică disertație în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
răspunde: — Cred că sînt foarte drăguțe. Foarte drăguțe. — Dar Gregory? Păreai să te Înțelegi excelent cu el. — Chiar așa e. A fost și el la prînzul ăla, la care m-am dus săptămîna trecută și-l cunoaște foarte bine pe vorbitor. Un tip grozav de interesant. Și mi-a plăcut și de Trish. — Ce zici de Andy? Nu-i așa că s-a purtat Îngrozitor? — Abia dacă am schimbat două vorbe cu el, dar am auzit conversația voastră. Dan Îmi rînjește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
între cei care le folosesc? Răspunsul îmi stătea parcă pe limbă. - Omul are viciul de a se juca cu cuvintele, de a face din ele perdele de ceață în care chiar cuvântul în cauză se pierde sau îl face pe vorbitor să se piardă. Scripturile sunt folosite și manipulate ca niște arme și unelte ale puterii. Fapt dovedit față de Arie la Niceea. Faroald a fost de acord cu mine. - În privința manipulării, n-am nicio îndoială. Spune-ne acum ce e cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fi fost jenă că trebuie să se afle acolo, chiar spunea mă simt nefiresc aici, la tribună, aș fi preferat un mediu neconvențional, o cafenea de exemplu, iar cuvintele lui rupeau murmure aprobatoare de la studenți, care știau foarte bine că vorbitorul este ipocrit, dar voiau să-i facă plăcere, plus că aveau peste câteva zile examen cu profesorul care îi privea și el încântat, din stânga lui Andrei Ionescu. Pe la jumătatea expunerii, când Andrei arăta pe ecran sigiliul domnesc, povestind despre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în limba Egiptului. I-a făcut urări oficiale lui Zafenat Paneh-ah, protectorul și salvatorul lor, cel care îi adusese pe acel pământ în pace și le dăduse să mănânce. Doar când a început să vorbească în limba lui, am recunoscut vorbitorul. - În numele tatălui nostru, Iacob, bine ai venit, frate, la corturile noastre umile, a zis Iuda, cel care fusese așa de frumos în tinerețe. Tata e aproape de sfârșit, a zis. Nu e întotdeauna în toate mințile, se zvârcolește în pat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ducea să-i ia un interogatoriu Yvonnei În legătură cu participarea lui Gwen la naufragiul din 1968. Bărbia femeii căzu moale, iar picioarele n-o mai ținură, așa că se lăsă să cadă pe scaunul pe care-l refuzase la intrarea polițiștilor În vorbitor. - Fiica mea n-a putut mărturisi așa ceva! E cu neputință! - Puștoaica dumitale de zece ani se Întoarce acasă În plină noapte de furtună, șiroind de apă de mare, a doua zi fiul dumitale Pierric, de doar șase ani, e găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
plătească! Răzbună-te, Marie! Răzbună-ne! Trebuie să crape! Să crape! Marie Își pusese mîinile peste urechi ca să scape de țipetele ei. Lucas simți că era cu nervii atît de Încordați că o Înșfăcă zdravăn ca s-o scoată din vorbitor. Se opriră pe culoar. Îi știa bine chipul acum, știa după mica Încruntătură a ochilor, după crisparea din colțul gurii că o idee neagră Îi umbla prin cap. Marie simți că el Încearcă să-i Împărtășească gîndurile, dar cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trebui să rămân? Parcă nu mai devreme decât adineaori m-ai făcut escroacă. Scutur din cap, strâmbându-mă ușor de la crema de mentă. Trebuie să plec. — Păcat. Ridică din umeri. Ar fi fost plăcut să am în preajma mea pe cineva vorbitor de engleză. Și care face niște sandvișuri atât de extraordinare, adaugă, extrem de serios. Nu-mi pot reprima un surâs. — Firma de catering. — A. Eram doar curios. La auzul unui răpăit ușor în ușă, ridicăm amândoi privirea. — Samantha ? o aud pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
s-ar opri, i-ar folosi? I-ar folosi, măi omule? Crezi că ești singurul de pe pământ care umblă teleleu și nu știe de ce? Chiar crezi că tocmai ție o să-ți vină răspuns de sus? Să te cheme Dumnezeu la vorbitor, asta vrei tu? Taci odată, taci. ─ Să tac? Las’ c-o să tac destul în mormânt. Iar amenințarea cu moartea? Ce-ai dragă de te gândești numai la moarte? Dar la ce să mă gândesc? Asta-i bună! Tocmai tu? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Mama și tata au părăsit Germania în 1939, când a venit războiul. Eu și soția mea am rămas. Mi-am câștigat existența până s-a sfârșit războiul, în 1945, ca redactor și crainic la emisiunile radio de propagandă nazistă pentru vorbitorii de limbă engleză. Eram principalul expert în probleme americane la Ministerul Instrucției Publice și Propagandei. La sfârșitul războiului mă aflam la loc de cinste pe lista criminalilor de război, în mare parte deoarece delictele mele erau atât de obscen publice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de latura asta politică, ăsta e mai sobru, dar e mai talentat, nu-ș’ cum le răsucește, dar la el se plânge ca la filmele indiene, adică familia comandă cuvântarea, tocmește câte apreciază că e durerea, unu, două, trei discursuri, câți vorbitori vrea să aibă la ceremonie, eu angajez specialisul pe domeniu, le execută, le citim, le discutăm și p-ormă le dăm familiei gata printate, laminate, facem și rame dacă vrea familia, tragem și pă sidi, avem și adresă pă internet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
altfel nu-mi explic de unde abundența asta de expresii yankee traduse, „people”, adică „oameni buni”, „let’s make some greens”, adică „să facem niște verzișori”, ca să nu mai zic de americana clasică, idiom la care apelează des, aparent din frustrarea vorbitorului de română care vrea să exprime un concept mai aproape de inima lui și nu reușește; inima șefului e americănească, o inimă mare, unsuroasă, ca a unui mâncător de carne, o inimă luminoasă, clădită în forma unui zâmbet. Și e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Atmosfera se destinse. Profesorii Dușcă și Paltonaru își puseră picior peste picior. Calomfir asculta discursul dedicat lui însuși și, cu un deget la bărbie și sprâncenele ridicate, se apleca din când în când într-o parte privindu-l ghiduș pe vorbitor. Treptat, figurile intelectualilor din sală prinseră viață: o ochelaristă începu să încuviințeze din cap, un bărbos pozând în sceptic pufni spiritual și ușurel la cuvintele cheie, iar două doamne din spate, care ajunseseră prea târziu, prinseră a zâmbi fericite. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ăsta? Ambrogiani repetă numele, planând din nou peste toate consoanele mai ascuțite. — E ofițerul lor de legătură. Sau, cum spun ei, el „face legătura“ - folosi cuvântul englezesc - „dintre ei și noi“. Surâseră amândoi văzând ușurința cu care engleza le permitea vorbitorilor să transforme un substantiv În verb, familiaritate pe care italiana fără-ndoială n-o permitea. — În ce constă această „legătură“? — O, dacă avem probleme, vine la noi sau invers, dacă au ei probleme. Ce fel de probleme? Dacă Încearcă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]