4,110 matches
-
a prezenta argumentarea lui Patočka, se cuvine să menționăm două obiecții consacrate care pot fi aduse (și au fost aduse) considerării lui Platon ca reper al tradiției gândirii politice europene. Prima este aceea formulată de Karl Popper în primul volum (Vraja lui Platon) din lucrarea sa clasică Societatea deschisă și dușmanii ei. Teza lui Popper este aceea că filosofia politică a lui Platon reprezintă un caz ilustrativ al istoricismului (adică a tendinței de a subsuma istoria unui set de reguli și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
distingue de tout ce qu’on a vu et peut-être de tout ce qu’on verra”. Andrei Cornea, De la Școala din Atena la Școala de la Păltiniș, București, 2004. J.-J. Rousseau, op.cit. Karl Popper, Societatea deschisă și dușmanii ei, I, Vraja lui Platon, București, 1993; vezi și Kurt von Fritz, Platon in Sizilien und das Problem der Philosophenherrschaft, Berlin, 1968. R.B. Levinson, In Defense of Plato, Cambridge, Massachusetts,1953; J.A. Elias, Plato’s Defense of Poetry, New York, 1984. Constantin Noica
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
The Pennsylvania State University, 1996. A. Cornea, Platon. Filozofie și cenzură, Ed. Humanitas, București, 1995, pp. 157-158. Ibidem, p. 159. Platon, Legile, trad. E. Bezdechi, Ed. Iri, București, 1999, 260c sq. Karl R. Popper, Societatea deschisă și dușmanii ei, I, Vraja lui Platon, Ed. Humanitas, București, 1993. Ulrich Wil.mowitz-Moellendorff, Platon, Berlin, 1919 Paul Friedländer, Platon, Berlin, 1964. Popper, op.cit. J. Wild, Plato’s Modern Enemies and the Theory of Natural Law, The University of Chicago Press, Chicago, 1953. J.H. Hallowell
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Aristotel, Politica, II, 2, 1261a, 13-18. Cf. ibidem, II, 5, 1263b 40: „nu există cuvinte pentru a spune cât de deosebită este plăcerea de a considera ceva ca fiind propriu”. Cf. K R. Popper, Societatea deschisă și dușmanii săi, I, Vraja lui Platon, (I, Routledge and Kegan Paul, London, 1957), trad. rom. Ed. Humanitas, București, 1992, mai ales capitolul Programul politic al lui Platon. Cf. L. Strauss, op.cit., p. 148. Cf. E.R. Dodds, Grecii și iraționalul, traducere de Catrinel Pleșu, prefață
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
217b. Cf. idem, Omul politic, 268c. Cf. ibidem, 269e. Cf. P. Frutiger, Les mythes de Platon, Felix Alcan, Paris, 1930, p. 185 și urm. Cf. Platon, Omul politic, 275c. Cf. ibidem, 293a. K.R. Popper, Societatea deschisă și dușmanii ei, I, Vraja lui Platon, Ed. Humanitas, București, 1993, p. 192. Cf. Platon, Omul politic, 295c-e. Cf. ibidem, 276d. Toma d’Aquino, Despre guvernământ, , trad. A. Bereschi, Ed. Polirom, Iași, 2005, p. 15. William Ockham, Dialogus ... de imperatorum et pontificum potestate, Super potestatem
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nu cheltuim atîta forță ca pentru lucrurile pentru care avem o «slăbiciuneă”. Cine nu a verificat pe „pielea lui” adevărul acestui paradox formulat de L. Blaga?... (cît de greu nu ne-a fost, de exemplu, să ne smulgem uneori din vraja unui amor propriu exagerat, sau să ne desprindem din plasa unui sentiment de invidie sau de gelozie!...) * „Dacă vreți să nu vă temeți de nimic, gîndiți-vă că trebuie să vă temeți de orice.” (L.A. Seneca) Însă o stare continuă de
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
lui Hristos... Ce se poate spune despre mârșăviile scrise de Ieronim la adresa lui Lucrețiu? El îi reproșează - într-o formulă măiestrită, dar pe care probabil că n-o dorea atât de reușită... - materialismul fermecat. Fermecat așa cum sunt lucrurile înconjurate de o vrajă, nimbate de aurele magice țesute de vrăjitori sau vrăjitoare, acoperite de o zeamă malefică. în mod evident, legea care cere să-i reproșezi aproapelui tău ceea ce nu reușești să-ți reproșezi ție funcționează aici de minune: un sfânt creștin îi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
deconstructor radical al lucrurilor în termeni atomiști - este exact ca și cum Azilul papistășesc și-ar bate joc de Milostenia rațională... în detaliul biografic, după maniera forte care eludează opera și conținutul ei, Lucrețiu face obiectul unei condamnări fără apel: aflat sub vraja unui filtru de dragoste care l-a dus la nebunie, filosoful n-a beneficiat decât de câteva momente de răgaz pentru a-și scrie poemul - ce frumoasă luciditate între două crize! -, înainte de a se sinucide la vârsta de patruzeci și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
corespunde realității textului: pentru a scrie cu atâta perspicacitate și pentru a scotoci în acest fel abisurile umane, trebuie neapărat să fi fost îndrăgostit cândva, și nu doar un pic! Ce altceva poate genera o asemenea nebunie dacă nu niște vrăji? Așadar, filtre și parfumul de vrăjitoare asortat - căci spectrul femeii nu doarme la niciun creștin! Cum ar fi putut un om să se apropie atât de mult de nebunie fără să fie atins de ea? Atins, adică discreditat... Pe acest
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Preda în ce privește înfățișarea feminității e Simina din Marele singuratic, neconvingătoare, discursivă și căzând într-un fel de „Love story”, în vreme ce, în același roman, a reușit superba poveste de iubire târzie a lui Moromete, precum și nu mai puțin fermecătoarea amintire a vrăjilor făcute de Rădița ca fată, ca să se mărite. Dar, cu excepția acestui episod de dragoste a bătrânului Moromete, e de remarcat că în toată opera lui Marin Preda, împlinirea iubirii are loc în cadrul căsătoriei. Romantismul și prestigiul adulterului și al iubirilor
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mai ales acelei părți a sufletului omenesc care este capabilă de a se impresiona, de a se bucura, chiar de a se entuziasma? Or, tocmai acesta este și scopul oricărui artist: de a declanșa prin Încântarea produsă, de exemplu, de vraja muzicii un proces de apropiere a sufletului omenesc de trăiri curate, mărețe, Înălțătoare. Μ Recunoașterea nedreptății făcute cuiva este Începutul Îndreptării. Μ Poate că pentru unii Biblia a ajuns să fie considerată o carte sfântă, demnă de respect numai din
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Aici, în Imitație, se simt în schimb afectarea propagandei ecleziastice, manierismul pedagogic, din cauza căruia aplicarea vechilor reguli retorice unui „grai” foarte „popular” frizează de-a dreptul stilul „macaronic”. Iar eu, citind pe sărite această latină, în loc să fiu cuprins de vreo vrajă mistică și arhaică, nu puteam să nu mă gândesc insistent la Merlin Cocai 1. În orice caz, învățăturile pedante din Imitație, ce se adresează cu „tu” inițiatului „dintr-o clasă inferioară” (fiul țăranului ce se face popă) au ceva teribil
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
etnobotanică mai amplu. Materialul a fost cules dintr-o regiune care avea drept centru Oravița, uneori M. notând fie numele culegătorului, fie data culegerii. El împarte numele de plante în mai multe categorii, studiate separat: mitologice, poetice, de descântece și vrăji, de leacuri, mitologice-poetice. Preocupat permanent să aducă date noi în sprijinul dovedirii romanității limbii și poporului român, M. a scris și diverse lucrări de istorie și lingvistică, pe care le-a strâns în volumul Dacoromanische Sprach- und Geschichtsforschung (I, 1890
MANGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287980_a_289309]
-
său național. Astfel se explică și interesul inegal pentru speciile folclorice, dintre care doina a fost complet ignorată. În spiritul Școlii Ardelene, el luptă pentru stârpirea superstițiilor și practicilor magice, dar nu înainte de a le consemna, recunoscând valoarea documentară a vrăjilor și farmecelor. Continua și principiile „Daciei literare”, potrivit cărora o literatură națională trebuie să se inspire din tradiția populară. Primul apel pentru a i se trimite material folcloric îl lansează în 1857 (Ceva de luare aminte), cerând culegătorilor să noteze
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
Publică acum balade, snoave și legende (în „Columna lui Traian”), plugușoare și colinde (în „Foaia societății «Românismul»”), doine, hore, anecdote și păcălituri din Bucovina (în „Convorbiri literare”), datini și credințe (în „Albina Carpaților”), cântece epice (în „Aurora română”), descântece și vrăji (în „Traian”), proverbe, zicători și cimilituri (în „Cărțile săteanului român”), mitologie populară (în „Amicul familiei”) ș.a. Credincios principiilor însușite de la B. P. Hasdeu, scoate colecția Poezii poporale române (I-II, 1873-1875), care marchează un moment important în evoluția concepției sale
MARIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
adunat de-a lungul a peste două decenii. Ies acum de sub tipar Ornitologia poporană română (I-II, 1883; Premiul „Năsturel Herescu” al Academiei Române) și Insectele în limba, credințele și obiceiurile românilor (1903), ca și colecțiile Descântece poporane române (1886) și Vrăji, farmece și desfaceri (1893). Tot acum folcloristul dă la iveală culegerile Satire poporane române (1893) și Poezii poporale despre Avram Iancu (1900), ilustrative pentru sfera largă a preocupărilor sale. Reușite remarcabile înregistrează M. mai ales în domeniul etnografiei. El are
MARIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
de referință, neegalată încă în literatura românească de specialitate. Marian este autorul unei impresionante opere folclorice și etnografice, în care cultura populară este cercetată - monografic, analitic-descriptiv și morfologic - pentru prima dată în aproape toate compartimentele ei: poezie lirică, descântece, colinde, vrăji, cimilituri, proverbe, snoave, legende istorice, datini, credințe, mitologie, moravuri, cromatică, zoologie, botanică. Prin exemplul său, el pune bazele cercetării științifice a folclorului și stimulează culegerea amplă a creațiilor poporului, contribuție pentru care este considerat de B.P. Hasdeu, în 1881, „singurul
MARIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
-și studiile în 1893, ajunge profesor suplinitor la Târgoviște, dar i se refuză sistematic numirea definitivă. Se stinge de ftizie la nici douăzeci și trei de ani. Scrierile literare, cu o prefață de Sofia Nădejde și o postfață de Cezar Vraja (G. Ibrăileanu), îi sunt editate curând după moarte. Surprinzător de matur pentru vârsta lui, I.-R. își face un debut impetuos în paginile revistei „Școala nouă” (1889). Primelor articole, concepute în spiritul campaniilor susținute de „Contemporanul”, le vor urma alte
IONESCU-RION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287594_a_288923]
-
socială. Mai puțin înclinat spre analiză, I.-R. s-a angajat într-o critică de conținut, cu temeiuri etice și sociologice, exegezele lui dominate de spirit partizan dezvăluind o vocație de ideolog. SCRIERI: Scrieri literare, pref. Sofia Nădejde, postfață Cezar Vraja [G. Ibrăileanu], Iași, 1895; Religia, familia, proprietatea, București, 1909; ed. București, 1945; Eminescu și Lenau, Iași, [1911]; Culegere de articole, pref. Pompiliu Andronescu-Caraioan, București, 1951; Datoria artei, îngr. și pref. Savin Bratu, București, 1962; Scrieri, îngr. Florica Neagoe, București, 1964
IONESCU-RION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287594_a_288923]
-
fetei, realizată într-o confesiune de mare autenticitate și bogăție a senzațiilor, este plasată într-un spațiu patriarhal, unde ritmurile firii și ale lumii au dintotdeauna aceeași cadență și același mister. Se sugerează astfel, cu mijloace lirice remarcabile, atmosfera de vrajă și supranatural care însoțește ivirea sentimentului de dragoste. H.-R. s-a dovedit foarte înzestrat pentru poezia satirică și fabulă, în care își putea desfășura în voie temperamentul polemic, verva pamfletară, jovialitatea, limbajul viguros și colorat. Poemele comice compuse în
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
românilor din Ungaria”. Materialele pot fi grupate în trei categorii: prezentarea și descrierea amănunțită a obiceiurilor ce țin de sărbătorile calendaristice sau de ritualuri la naștere, nuntă, înmormântare, dar și prezentarea unor superstiții și a practicilor legate de ele (descântece, vrăji, vindecări), studierea textelor de folclor (proverbe, strigături, cântecul haiducesc, Vifleimul ca dramă populară, colinde) etc. Nu în ultimul rând, este vizibilă preocuparea pentru arhitectura unor case țărănești existente în zonele în care locuiesc românii. Studiile de folclor se bazează în
IZVORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287661_a_288990]
-
nervi și sânge, rămase undeva în trecut. „Frumoasă de nespus”, bunica e o suavă amintire. Imaginea ei, recapitulând „o viață de ruină”, revine în portretul compozițional Fusul, în care gestica mecanică, ceasornicul vechi, focul somnolent, greierul de sub vatră întrețin o „vrajă” a vidului. Poetul evită desenul precis, preferând sugestia, care nu e pregnantă, ci asemenea unei succesiuni de picături rare. Viață nu are nici bunicul povestitor din E mult de-atunci, neajungând totuși la golul persistent din existența femeii. Memoria lui
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
Ionescu-Rion și alți colegi de liceu, înființează societatea „Orientul” (1887). Tot acum redactează cu Panait Mușoiu și Eugen Vaian revista literară „Școala nouă”, apărută la Roman între iulie 1889 și iunie 1890. Aici publică primele versuri și, sub pseudonimul Cezar Vraja, câteva note de lectură, comentarii despre artă și traduceri din Ossian, Lessing, Byron, Zola, Max Nordau ș.a. Între 1891 și 1895 este student la Facultatea de Litere și Filosofie din Iași. Sub pseudonimele Cezar Vraja și Un sociabil colabora în
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
versuri și, sub pseudonimul Cezar Vraja, câteva note de lectură, comentarii despre artă și traduceri din Ossian, Lessing, Byron, Zola, Max Nordau ș.a. Între 1891 și 1895 este student la Facultatea de Litere și Filosofie din Iași. Sub pseudonimele Cezar Vraja și Un sociabil colabora în 1890 la „Munca”, foaie săptămânală a mișcării muncitorești, înlocuită în 1894 de „Lumea nouă”. Nu face parte efectiv din mișcarea socialistă, dar e un propagandist entuziast, susținător al „cauzei”. În 1893 îl cunoscuse pe C.
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
cauzei”. În 1893 îl cunoscuse pe C. Stere, student mai vârstnic, fost deportat în Siberia ca instigator narodnic și evadat din temnițele țariste. I se alătură la „Evenimentul literar” din Iași (1893-1894), ca secretar de redacție, publicând sub pseudonime (Cezar Vraja, Un sociabil, Verax). Deși nu îi modifică radical orientarea estetică, poporanismul propagat de Stere o influențează. Ulterior el își va mărturisi legăturile cu acest curent de idei, începând de la „Evenimentul literar”. Pentru susținerea mișcării socialiste, stimulat poate de exemplul altor
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]