5,438 matches
-
colțul din stânga să fumege până la distorsionare și mai mult, să roadă sufletul, să împartă văpăile cu aceeași intensitate celor ce văd prin ochii tăi, simt prin inima ta, plâng prin lacrimile tale. Alegi singurătatea ca pe un front unde medaliile zac printre victime, îi întinzi o cană cu apă și o minți că este din cel mai veritabil izvor. Nici troienele nu te sperie. În ele pot hiberna tăceri - uneori ispite leneșe dar gata de revoltă, alteori lanțuri purtate, cu trufie
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
prin vremi au rămas neștirbite în sufletul care s-a zidit precum un templu. “Bună seara, lumină cu ramuri de cer, / Îți scriu nemurirea-n culori de mister, / Ți-am prins răsuflarea în voci risipite / Și-n templul din mine zac vise cernite. (Bună seara, cetate) “Poezia pe care o scriu în stil clasic este, în general, poezia de dragoste. Și asta fiindcă am semnat un acord tacit cu cititorii. Mi se pare că se află, în preferințele cititorului, cu un
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
Dacă nu vom vedea adevărată cauza a unui popor bolnav, cu mult peste media țărilor civilizate, degeaba vom răcni pe toate canalele: „Vrem spitale și nu catedrale!” Păi, nu-i mai bine să te rogi să fii sănătos, decât să zaci pe un pat de spital? În Occident nici nu prea sunt atâtea spitale că la noi. Problemă ține de educație, de prevenție pentru că populația să nu aibă nevoie de spitalizare. O soluție simplă ignorată zeci de ani de autoritățile române
TABLETA DE WEEKEND (134): DE LA ANA LA CAIAFA ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378644_a_379973]
-
urmele-mi de pași Sub desculț bătătorite. Se văd pași făcuți agale, Sunt și pași care aleargă, Dar sunt urme ce se zbat În genunghi, fără să meargă. Gem cărări de pași târâți Pe alocuri întrerupte, Unde rănile din suflet, Zac în chin și-n ofuri multe. Se văd urme care pleacă, Se văd urme care vin Și se văd cărări cu urme Înverzite de venin. Când privesc acum în urmă Spre cărări ce au rămas, Văd țesut prin dâra vieții
CĂRĂRI DE SUFLET de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378687_a_380016]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CUVÂNT Autor: Geanina Nicoleta Publicat în: Ediția nr. 2274 din 23 martie 2017 Toate Articolele Autorului "Cuvânt" Uneori,plămada de lut se usucă atât de mult Și cade zăcând în dinții mlaștinii negre tăcut.. Se-aude Cuvânt din grădina Ghetsimani 'nălțând, Petalele pocăinței urcă spre cer și în gând! Sub aripa mirului încă urmez firul tăcerii, Se bucură huma-mi de darul din slova iertării, Mai cad uneori zăbovind
CUVÂNT de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378689_a_380018]
-
caută haotic o brazdă de pământ, Un loc numai al ei pentru-o rodire nouă Unde cu nemurire doi îngeri să îi plouă. Prin rugăciune zbor spre nori olimpieni Eu, biată semincioară crescută-n buruieni, Ajung la Poarta Vieții și zac parcă-n neștire, Dar mă trezesc atinsă de sfânta Lui iubire. Înlănțuirea brumei treptat mă slobozește Dispare umilită și-n hăuri se topește, Lăsând în urma ei șuvoi adânc de lacrimi Ce spală-ntinăciunea și tăinuite patimi. De-aș deveni și piatră
MĂ SIMT CA O SĂMÂNŢĂ... de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378725_a_380054]
-
cu a sa. Un servitor al lordului Hastings povestește că în timpul unei epidemii, răspîndite în 1819 printre soldații indieni, mulți dintre ei și-au învins prejudecata și au luat medicamentele din mîinile lui; însă doi brahmani angajați ca scribi, care zăceau departe unul de celălalt, nu au luat nimic, pentru că nu era nimeni din casta lor care să li le întindă și astfel au murit. Nici un indian nu poate să depășească limitele îndatoririlor sale specifice. Un servitor face asta, un altul
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
1/2 milioane rămășițe. Și Doamne ferește să nu fie adevărat zgomotul, pe care-l înregistrăm sub toată rezerva, că datoria flotantă ar fi trecând cu mult peste suma de 85 milioane. Așa stând finanțele țării, bugetele pe anul curent chiar zac în dosarele Camerii fără să se mai gândească nimini la ele, ca niște acte ce nu merită nici un interes. De la cel mai mic până la cel mai mare radicalii nu au vreme să se ocupe decât cu politica înaltă. Desigur instituțiile
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
i se cuvenea, dar a rămas copii orfani și văduve în urma celor căzuți în război, dar o cărare nu duce la mormântul unui Mihai Vodă sau unui Matei Basarab, dar toți oamenii cari au avut dragoste adâncă pentru acest popor zac în țărâna vitregă sub uitarea unei generații și mai vitrege? Ce ne pasă nouă? Martiriul lucrativ să trăiască! Să trăiască aciia cari cu ovreii au fost ovrei, cu Strusberg nemți, cu Ignatief ortodocși, cu Gambetta franceji, cu Orsini carbonari! Să
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
făcuți imposibili prin procederi nechibzuite? Scopul guvernului, șicanarea opoziției, s-ar ajunge. E evident că tribunalul de Iași, considerând "trista întrebuințare" pe care d. Stolojan o face din ministeriul său, nu voiește a se face complicele unor acte nesocotite, cari zac încă în sânul viitorului. [ 3 aprilie 1880] [""LE NORD", ORGANUL CANCELARIEI... "] "Le Nord", organul Cancelariei rusești, cu privire la consecințele triumfului liberalilor engleji în ultimele alegeri, zice: De câtva timp în biurourile de redacție ale numeroaselor ziare din Viena și din Pesta
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
omittendo. Când șefii statelor fac război sau comandanții armatei dau o bătălie este un obicei ca, biruința câștigată, ei să se ducă la fața locului spre a da mângâiere răniților și celor cari mor. Negreșit că miile de răniți cari zac, în urma bătăliei, pe câmpul de luptă nu se-ndreptează la vederea monarhului sau a șefului lor comandant, totuși însă e o mângâiere pentru ei când privirile lor împăinjenite mai scânteie încă o dată spre a vedea că cel care e în capul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
neacordate. {EminescuOpXI 164} Apoi mai zice: De la 1866 până, astăzi, și chiar de la unire până astăzi, n-a fost nici un guvern și nici unele camere cari să facă pentru Iași atât cât a voit să facă guvernul și camerele actuale. Mitropolia zăcea de aproape patruzeci de ani în ruine. Au trecut pe la putere tot felul de guverne și chiar amicii și coreligionarii politici ai consiliarilor comunali de astăzi, dar nimeni nu s-a gândit la reardicarea acestui mare edificiu ș. a. m. d.
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
De frica morții eu rătăcesc peste câmpii... întâmplarea prietenului mă apasă greu. Cum pot să fiu tăcut? Cum Pot să fiu liniștit? Prietenul meu pe care l-am iubit, s-a întors în pământ, Au trebuie ca și eu să zac în pământ și să nu mă Mai scol în vecii vecilor?" (trad. Athanasie Negoiță) Pe acest "drum al pulberii", la Ghilgameș și Eminescu, se dezvoltă o conștiință a sinelui muritor declanșând o reacție a ființei divizate călătoria de inițiere: Ghilgameș
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
se mai deslușesc pe câmpiile pustii, întoarse în pulbere ca stâncile goale și uscate de "surda uitare". Așa cântă poeții Eladei:36 "Eu sunt, străinilor, Illion, sfânta, vestita cetate, Ziduri și turnuri cândva pază-mi stăteau împrejur. Azi, chiar de zac la pământ, mistuită de-a vremii cenușă, Încă-mi păstrez, în Homer, porțile grele de bronz". (Euenos, 9, 62) Antiteza "altădată-acum" surprinde trecutul printr-o raportare, permanentă, la prezent. Eminescu va prelua acest raport de temporalitate dezvoltând mai mult ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Gulea. Un lucru e cert: e de lucrat în vizuina asta națională, nu glumă. În ea dospesc miasme vechi, cît vîrsta instituției, și a deretica nu e la îndemîna oricui. Ce să faci, mai întîi, cu pletora de mercenari care zac în scaunele lor de cînd s-a mișcat cea dintîi manivelă? Doi specialiști francezi în domeniu zic așa: "Ei sînt conduși "pudic" la garaj, unde, continuînd să fie remunerați, adesea cu sume importante, nu li se cere nimic altceva decît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și nici în ea, molohul deci, pe care stau cățărați doi proletari cu albe căști de protecție, urmează să-și primească ștreangul. Ștreang ce-l va plimba apoi prin aer, pînă să-l depună la sol. Sol pe care va zăcea un timp, năpădit de bălării. Cei doi travaieuri-călăi par să zîmbească. Ce moment incredibil! Sîntem privilegiații secolului: l-am apucat. Frecventînd, cu oarecare perseverență, expozițiile tinerilor, am avut, subit, revelația unei constatări. Privind etica profesională. Mai exact, concesiile, și chiar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Evident, nimic. Treceam, peripatetizînd, cu medicul militar prin fața Casei Pogor și, în dreptul cimitirului cu ruși căzuți în război, cimitir încă în curtea muzeului pe-atunci, companionul meu mă opri și, cu fața ușor patetică, își rosti înduioșarea: Bieții băieți, cum zac ei aici, departe de pămîntul lor! Am reacționat pe loc, necontrolat: Da? dar cei doi frați ai mei, morți în același război, în stepa rusă, și ale căror morminte au fost arate...? Atît. Dacă, incitat de moment, pornirea mea vindicativă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
penale dar măcar să determine instituirea unei legi a lustrației, avînd în vedere accesul foștilor profitori ai comunismului la putere) își face cunoscută (la un deceniu de la prăbușirea dictaturii) de abia intenția de a strînge într-un singur loc dosarele ce zac (unele, contrafăcute) la SRI, la Interne, la Armată, la fostul CC. Mare lucru și ăsta, nu? 22 februarie Brâncuși, agramat. Dar unul care nu indispune. Pentru că, oricît ne-ar deranja defecția gramaticală: "privilegiul ce vrea săm dea" (într-o scrisoare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-o vreme sîntem și care-n iarnă ne petrecem, Privim minunile acestea ale Veșniciei, ne mistui-vom". Astfel erau cuvintele lui Beula, ale Femeieștii Emanații. Gemu-n tot locul Empireul. Tot Raiul se întunecase. 265 Ne-nsuflețitul Trup al Albionului zăcea pe Stîncă; și marea Timpului și-a Spațiului Izbea în Stîncă împrejur cu aprige talazuri, si precum un Políp128 Care sub Mare-nmugurește, mădularele Omului În monstruoase chipuri ale Morții-nmugureau, un Omenesc políp al Morții. Mîntuitorul blînd și gíngaș
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
una cu el, viu Lanț 170 Ținut de-a Demonului viața. Groază și Deznădejde, Chin și Turbare Învăluie Părinții în reci nori cînd urlete scoțînd se-apleacă-asupra Groaznicului prunc, pîn' ce, pierzîndu-și vlaga lîngă el, Părinții-au fost căzut. Nu mult zăcură; năluca lui Urthona găsi ale genunii ierburi. Frecînd tîmplele 143 lor, le reînsufleți; nu scriu aicea 175 Toate tînguirile, dar toată viața lor de-apoi fost-a tînguire. Cînd fură-ndestulați cu jale se-ntoarseră napoi la Golgonooza, Pe drumul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-a grozăviile Abisului, rătăcind...] Năprasnicele siluete și priveliști ale chinului în temnițe ce ard și-n Lanțuri de fier roșu-ncins; unele cununi de șerpi aveau, iar altele 105 Iezme-ncolăcindu-se în jurul sînului; altele pe paturi de pucioasa stau zăcînd, Pe roți și de tortúră scaune; peste pustiuri de Nisip ce ard privi Femei mărșăluind în cete de sute, cincizeci, mii, izbite-n marșul lor de fulgere Ce-n urma li se revărsau strălucitoare peste umeri În valuri unul după
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
avîntắ 165 Nainte, desi căzînd, prin pustiirea nopții, sfîrșind în moarte Și-n altă înviere 165 spre suferință și grea călătorie. Și totuși cărțile și le ducea în zdravenele-i mîini, si pana să de fier166, Fiindcă-atuncea cînd muri ele zăceau lîngă mormîntul său, și-atunci cînd învié Le apucắ zîmbind întunecos; fiindcă,-n giulgi înfășurat, 170 Le-ascunse cînd în moarte adormí, cînd învié, De vînturi fost-au roase; cărțile rămáseră nemistuite încă, Inca spre-a fi scrise și amestecate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cărui crunte mădulare azvîrlă roșu fum și foc, De care Urizen nu se apropié, ci se-așeză pe-o stîncă Și cărțile își rîndui în juru-i, cu Pizma și tristețe gîndindu-se la Orc. 20 Urlînd și hăcuindu-și peșterile-ntunecate zăcea cumplitul Demon 192: Puls după puls lovesc în lanțurile sale, puls după puls spiritul sau Se avînta și tot mai sus se avînta spre templul lui Enitharmón; Precum atunci cînd tunetul în norii cei mai groși se-nvăluie, La fel noroadele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
În timp ce Enitharmon țipă Și tremura, prin Lumile ce se aflau deasupra plînse Los, cumplitu-i suflet fost-a-nfricoșat De-ale lui Enitharmon țipete, de zvîrcolirea ei, dar ochii lui să vadă nu puteau 320 Pricína cruntei sale suferințe, căci ea zăcea, al morții chip, Aprig mișcata de fioruri pînă ce umbra-i fost-a dezrobita, apoi fugi-n Delir în jurul Elementelor de sus, de furie înnebunita. Ea205 aruncắ în aer Porțile inimii lui Enitharmon cu Bubuit înfricoșător, Și-acum era cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-și întinde razele în zariște, pe vîntul de miresme plin a adăstat Să îi aducă fructe-ale-ncîntării dulci de la copacii preabogatelor minuni, 285 Și Vulturul cel cu puternice arípi văpaia cerului în noapte o purta. Petit și subjugat în Moartea Veșnică Zăcut-a Demonul 236, Înfuriat pe disperarea-ntunecoasă, Melancolia-ngrozitoare. Căci pînă-n zări se-ntinse ea prin toate lumile pe care Urizen le străbătu-n călătorie, Si se Alăturắ lui Beula că Polipul 237 de Stîncă 238. 290 Triste văzut-au
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]