5,010 matches
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > VISUL MEU POSTUM Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Eu ninsoarea albă nu o simt în sânge Toamna încă zbate pleoapele în vis Mă scufund albastru și nimic nu-mi frânge Dorul de iubire, cântecul ce-am scris. Nici înstrăinarea ultimei secunde Nu-mi ascunde zorii noi din viața mea Când te-aștept nebună, vara îmi pătrunde Pe sub pielea nudă
VISUL MEU POSTUM de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341285_a_342614]
-
Te aștept cu plăcere în cazanul cu smoală clocotită! Ha, ha, ha! - răsună pădurea de hohotul său și se transformă într-un balaur cu multe capete ce aruncă flăcări peste oșteni, apoi din câteva salturi dispăru în iaz. Călăreții se zbăteau neputincioși cu flăcările în chinurile morții. - Tată!Tată! - îl implora disperat fiul său Tudor. Întoarce-te! Radu Valdescu urmă dâra de foc ca să ajungă cât mai iute la comoară, dar se afundă în lac, urmat de feciorul său cel mare
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
mail-urile, vreau să fac un compromis provizoriu cu voi toți: lăsați-mă la țărmul lumii să contemplu melancolia în toate culorile posibile. e frumos să privești panorama acestui secol într-o cafenea sentimentală, fumând pipă și privind meduzele care se zbat în acvariul din perete. ce bine e să trăiești cu mese și scaune care-ți vorbesc, cu orașe și țări pliante care se desfac și se strâng ca o armonică, cu Seneca prieten care ne trimite la dracu, să rămâi
MI-A TRECUT CHEFUL SĂ SCRIU POEME de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341337_a_342666]
-
încă de la coborârea din mașină, moment în care aceasta își dăduse drumul în lațul improvizat pe o creangă a pomului. Cei doi “Anonimous” au sărit în fugă peste liniile de cale ferată, ajungând în câteva secunde la acesta. Încă se zbătea. Privindu-i pantalonii în zona șlițului, au constatat că nu prezentau semne de umezeală. “Anonimous 1” la ridicat în brațe, apucându-l din spate, imobilizându-l pentru a nu se mai zbate, evitând în acest fel strângerea lațului, care era
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO… RESPECT! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341327_a_342656]
-
ajungând în câteva secunde la acesta. Încă se zbătea. Privindu-i pantalonii în zona șlițului, au constatat că nu prezentau semne de umezeală. “Anonimous 1” la ridicat în brațe, apucându-l din spate, imobilizându-l pentru a nu se mai zbate, evitând în acest fel strângerea lațului, care era improvizat dintr-o bucată de cearceaf, iar “Anonimous 2 “ a tăiat legătura de deasupra capului. L-au așezat pe sol, slăbindu-i legătura din jurul gâtului, astfel că omul trăgând aer cu putere
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO… RESPECT! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341327_a_342656]
-
-un riț Te dai iubirii ca-ntr-o Mater Alma Și printr-o amintire vie, calmă, Ai vrea sa retrăiești eternul mit. Să nu te-ntorci din drum de-ai obosit Chiar dacă luntrea trage-ncet la mal Deasupra țărmului se zbate-un val Și pescărușii au zburătăcit. Deasupra, în azurul nesfârșit O pasare măiastra s-a oprit... LUMINI CRUCIFICATE Mă sprijin de un sunet blând de flaut Feudele de clipe-s iluzorii Beau apă din zenit precum prigorii Prin riduri amintirile
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341455_a_342784]
-
avea dâre de cocleală verzuie. La capătul aleii mărginită de chiparoși se zărea silueta unei clădiri însorite, spre care te chemau să urci șiruri de trepte largi, flancate de alte statui. Cea mai apropiată înfățișa scena răpirii Persephonei, fecioara se zbătea cu grație în brațele unui Pluto vânos, jubilând la gândul împerecherii. Văzută de la capătul treptelor, clădirea se avânta spre înălțimi, smulgându-se cu semeție dintre terasele înțesate de iederă, înfigând parcă în azurul cerului o campanilă acoperită cu olane roșii
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
-ndură Trista voastră seminție Rupând hrana de la gură! La mulți ani ție, copile, Lăstărind din rădăcina Din pământ de negre zile Care și-au pierdut lumina. La mulți ani ție, bărbate, Trist Manole și trist bace, Te căiește și te zbate Și carpat din nou te face! La mulți ani țară ce-și duce-a Umbrei umbră, plumbul, greul, Răstignind pe cruce crucea Și în ceruri Dumnezeul! Referință Bibliografică: La mulți ani, români! / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
LA MULŢI ANI, ROMÂNI! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 729 din 29 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341510_a_342839]
-
deja sau este. Nu sunt capabilă să fac asta până la capăt, deși am încercat, dat fiind faptul că nu cunosc deloc datele celeilalte probleme. Însă, aș putea trasa o linie de demarcație până în acest punct, până la prezentul în care mă zbat pierzător, fiind conștientă de clipa fugară. Cu siguranță că întotdeauna există “loc de mai bine”, cu siguranță că în fiecare clipă aș putea să mă întreb “dar dacă aș fi fost mai fericită?”, “dacă soarta mea ar fi fost una
VIAŢĂ RETRĂITĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341493_a_342822]
-
ca a doua zi să nu apară cu cine știe ce semne pe față sau pe corp, în zonele vizibile. O răsturnă la rândul său și-i cuprinse cu putere mâinile în ale sale, imobilizând-o. O privea cu insistență cum se zbate. Era frumoasă Gloria așa dezlănțuită, cu părul răvășit peste pernă. Era roșie în obraji și furioasă că nu poate scăpa din strânsoarea bărbatului. Începea să se calmeze, să se liniștească și împotrivirea sa cedă. Ștefan se aplecă și începu să
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
îmbete simțirea cu aromele mele? Cine să-mi slăvească împlinirea, acolo unde freamătul izvoarelor s-a înstrăinat... Cînd apele mușcau din maluri și pămîntul se golea de seve, toate întrebările se înrădăcinau în noua ordine a lucrurilor; și, uneori, se zbate-n tîmplă o durere surdă ca o amintire. 25 mai 2013 Despică întunericul Despică întunericul ce defilează ca o nălucă prin fața amintirilor năruite prin viața mea stingheră, trăită pe un cîmp de luptă. Cuvintele cad ca o grindină în cupa
PUBLICATII ÎN CONVORBIRI LITERARE ( U.S.R., IAŞI), OCTOMBRIE 2013, NR.10( 214) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342062_a_343391]
-
pe un stadion adevărat. Doar de aceea plecaseră de acasă, să simtă că trăiesc o viață fără de stres și tensiunea ce ți-o induce nevoia de a face față acestei stări trepidante a fiecărei zile, în care trebuie să te zbați cu toate forțele pentru a-i face față. Referință Bibliografică: Parfum de orhidee - roman, cap. XXI, partea I / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1112, Anul IV, 16 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342104_a_343433]
-
prigoana, deznaționalizarea, expulzarea românilor. Acolo unde multe dintre bisericile românilor erau închise, arse ori dărâmate, iar românii deposedați de toate drepturile, fără apărare, loviți în demnitatea și destinele lor, după cuvântul asupritorilor „fără îndurare”. Mulți dintre credincioșii năpăstuiți care se zbăteau în neputința în care i-au împins evenimentele, porneau la drum, la părintele lor duhovnicesc să-și spună durerile și amarul. Aici toți erau primiți cu multă căldură sufletească de către bunul lor ierarh, care, învăluindu-i în privirea lui caldă
OMAGIUL MITROPOLITULUI NICOLAE COLAN de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342218_a_343547]
-
marilor înțelepți ai lumii, le dădea un sens și le unea cu toate ideile, sumbre imagini apocaliptice într-un joc sinistru al onomatopeelor . În templul singurătății, al meditației și al locului în care lumina nu pătrundea, doar eul i se zbătea întru eliberarea și înălțarea spre culmile nemuririi radiante. Poezia „Plumb” este creația prin care i se delimitează frontiera existențială, eul său se umple de mister, revelația desparte teluricul de cosmic, însă îi dă supremația prin însăși viața tainică de după moarte
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
alint!... A venit toamna peste inima ta, peste inima mea și depărtările într-una ne cheamă. Nicicând n-om mai fi ca acum! Niciodată! O!, de-am putea opri trecerea, de-am putea lichefia timpul, mireasma trupului meu de pasăre zbătându-se între palmele tale! A venit toamna și dor mi se face de sferele-albastre din Caraibe, în care ne vom închide cântând. George Voica, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România Așa s-a încheiat o seară de neuitat la
SEARA DE LEGENDA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341661_a_342990]
-
eram pe o autostradă și mă depășeau, încetul cu încetul, noile dorințe ale sufletului. Aș fi tras ușor de greutate în jos, să las forțele de atracție să mă împresoare, doar ca aparenta stocare a informației celulare părea să se zbată pentru dezmembrare. Nici licoarea dulce-amăruie nu mă cuprindea în puterile ei. Știam că sorb lent din ea, dar percepția senzorială dispăruse, prinsesem numai un dor fără precedent, o dinamică a firii îndreptățite și de netăgăduit. Găsisem cu greu un sprijin
EL ALUMNO de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341763_a_343092]
-
Acasă > Orizont > Selecții > RĂSTIGNITA PE CRUCEA TIMPULUI Autor: Oana Radu Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ziua de ieri m-a aruncat năvalnic spre astăzi și mă împinge violent către mâine ieri m-am zbătut înotând contra valului (mi-am zdrelit o bucată de inimă într-un ciot de speranță) azi mă resemnez lăsându-mă purtată în voia curenților tăi spre mâine învăț să îngrop trecutul sub un colț de stea căzătoare apoi îți presar
RASTIGNITĂ PE CRUCEA TIMPULUI de OANA RADU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341829_a_343158]
-
neîncetat lui Dumnezeu și mijlocesc pentru semeni, dat fiind că duhul (și harul) (duh e totuna cu vânt - termen dominant, gr. pneuma, ebr. ruah), dat fiind că duhul și harul, așadar, par a fi fost retrase din arealul unde ne zbatem “înrămați de propria noastră demență”: “Ce ne mai rămâne/ dacă și vântul pleacă/ din această pustă,/ din această vale umedă/ și mlăștinoasă?”). Ce ne mai rămâne, ce dăinuie, dincolo de orice ruină și orice rătăcire? Rămân monahii de la Muntele Athos, rămân
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
VULPE ADRIAN, tăcut, fiindcă GONGUL, n-a bătut !. Tot, mai bun din an în an, e la TEHNICĂ, ȘTEFAN ! . . . Dar, nu s-au trudit degeaba s-avem, TEATRU LA SUCEAVA, Alți,,actori” mai tinerei, cum e . . . CRISTI MACOVEI ! Și se zbate de un an, doamna, SANDA ARDELEAN. . . La regie, ca înainte, n-a lipsit, doamna Dominte, Iar cu banii . . . e firesc, nu ? e, BRÂNDUȘA DĂSCĂLESCU, La care se-adună toate, nu știu Doamne, cum mai poate ! Ce să-ți spun ? . . Băiete
O PĂRERE... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341963_a_343292]
-
în fiecare stâncă; „pădurea de cuvinte nespuse”; „cuvântul//zidit întors în vorbe flămânde//; „adierea care închină firul de iarbă//din vasul de lut; „pe creștetul efemerului//se așterne lumina”. Personificări: „seara își întoarce privirea”; „suspinul se face fluture”; „îndoiala se zbate în plasă”; „sărutul izvorăște”; „chiciura//cu mâna cumpănă//întinde pânza”; „timpul//mângâie trupul//în care pulsez”; „minciuna bate din palme”; „timpul se dezbracă de timp”; „soarele//tremură de frig”; „înflorește lutul”;ș.a. Fire sensibilă, atentă la rosturile firii, cu mesaj
PROF. VASILE POPOVICI, MEMBRU LSR – FILIALA IAŞI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341959_a_343288]
-
între-arătătoare Adoarme-ntr-o secundă și nici n-aude tic tac-ul regulat... În lunare clipe, se scaldă-n tăcere umbre abisale. Fluturii de noapte, lumina lunii caută pe-un cer... ciudat. Prin lumea de tăcere a nopții adormite, se zbate-o secundă. Îi simt zvâcnirea'dînc în mine, precum o rugă-nflăcărată. Ascund în ea suspinul ce trupu-mi inundă.. În marea de tristețe, se îneacä dorul ce mä înconjoarä. D. Theiss Referință Bibliografica: Zvâcnirea... secundei / Doina Theiss : Confluente Literare, ISSN
ZVÂCNIREA... SECUNDEI de DOINA THEISS în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342263_a_343592]
-
raportate la difuzarea acestuia pe internet. Presupun că ați înțeles deja că LSR îmbrățișase, de la o lună la alta, obiceiul de a ne întârzia difuzarea promisă încă de la începuturi... A trebuit ca Directorul acestei reviste, poetul N. N. Negulescu, să se zbată ceva timp pentru a descoperi altă modalitate. Sperăm cu toții să nu mai avem probleme din această cauză. Ce vă aduce nou acest număr? Ce vă prezentăm noi la începutul acestui an? Există, ca de obicei, un SUMAR la dispoziția dumneavoastră
DRAGI PRIETENI ŞI CITITORI DE PRETUTINDENI, de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342357_a_343686]
-
rândul său, tot marinar. Într-o seară, întorcându-se acasă, Babana auzi un mieunat slab care venea dintr-o fundătură plină de gunoaie. Inima n-o lăsă să plece mai departe... Se apropie și observă la lumina lunii că se zbate ceva într-o traistă legată la gură, aruncată printre bălării. Își învinse frica doar atunci când își dădu seama că o vietate are nevoie de ajutorul său. Agăță traista cu o scândură putrezită și o trase afară din groapa cu gunoi
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
mort, zăcea imobilizat sub greutatea arborelui. Totul părea că se scufundă în adâncuri. Rămasă fără control, corabia sălta ca o coajă de nucă pe valurile imense. Se făcu beznă, deoarece puterea sălbaticului uragan întunecase și soarele. Marea vuia și se zbătea ca o fiară prinsă în capcană. Apoi, încet-încet totul se liniști și veni adevărata noapte. O tăcere ciudată se contopi cu întunericul. Din când în când, se auzeau la pupă niște gemete după care o liniște apăsătoare acoperea totul ca
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
o vreme marinarul își reveni din nou, dar nu putu să facă nici o mișcare fără să țipe de durere. Corabia, asemeni unei fantome, plutea în derivă, fără control, pe ape necunoscute. Mai trecu o zi, timp în care Panait se zbătu între viață și moarte, aiurind și suferind din cauza durerii. Piciorul i-se umflase și îl chinuia foarte tare. Noroc ca avea butoiul cu apă aproape și putea să-și mai aline setea și febra groaznică. Motanul, la rândul său, suferea
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]