5,822 matches
-
falsului consens, efectul încadrării, efectul ancorării, simularea mentală, falsa diferență de șanse) au fost expuse în secțiunea dedicată erorilor cunoașterii comune din primul capitol. Aici vom semnala doar importanța ideii mai generale conform căreia subiectul are propria perspectivă asupra problemelor puse în discuție prin chestionare, el plasându-se în așa-numitele cadre de referință (frames of reference). Nu e vorba de faptul că indivizii au păreri diferite despre situații, evenimente, personalități etc. - ceea ce reprezintă conținutul sondajelor, de altfel -, ci de faptul că obiectul
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
de pietre la capătul căreia o vrăbiuță se jeluia. Era o stradă nesfârșită, și totuși vrabia nu putea să fie departe dacă putea să-i audă încă ciripitul. XVI Zilelor de zbucium și tristețe, de tăcere, de meditație, în timpul cărora punea în discuție persoana sa și se apleca asupra misiunii sale pământești, le urmau zile de exaltare în care era dispus să mărturisească că a descoperit porți ce duc direct în rai. Traseul e ușor, îți arăt căile pe care să le urmezi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și plăcerea care este alta a calului, alta a căinelui și alta a omului, precum afirmă și Heraclit: “Măgarii preferă paie față de aur”, sugerănd că aurul nu le este de preț. Privind incursiunea generată de ideea lui Aristotel de a pune în discuție filosofică exemplele virtuții, se poate trage concluzia că oamenii secolului XXI încă se simt atrași de găndirea profundă a înaintașilor și, exercițiu împotriva căderii 143 parafrazăndu-l pe Aristotel, pot spune că dacă intelectul este ceva divin în comparație cu ființa umană, atunci
Fericirea ca demnitate umană în „Etica nicomahică”. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Mihaela Alexandra Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2298]
-
sufletului este o trăire care nu are o măsură comună cu limba; mai exact , care are loc împotriva ei. Aceasta neîncredere în limbaj este evidentă mai ales la Nietzsche. Limba este un cod, spune el, care nu a fost niciodată pus în discuție, ci are la bază credința în adevărul conceptelor pe care le vehiculează. Pe această bază se construiește filosofia, cunoașterea nefiind altceva decăt interpretare a conceptelor. Nietzsche spune în Genealogia moralei că dreptul stăpănului de a da nume merge atăt de
Limbajul ca închisoare. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Bianca Iuţuc () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2301]
-
abordarea a două mari teme: * cea care vizează distincția public/privat; * cea care vizează funcționarea și impactul sectorului public. Teoriile economice au contribuit la dezvoltarea conceptelor și fundamentelor structurilor politice; Adam Smith atribuia mai multe sarcini conducătorului. Acestea sunt frecvent puse în discuție: apărarea, justiția, lucrările publice, educația, ceea ce ne conduce să gândim că liberalismuil lui Smith este temperat. Mulți economiști își pun întrebarea: ce anumite bunuri nu pot fi produse de sectorul privat? În mod special concepțiile neoclasice răspund la această întrebare
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
profesională (într-o societate în care se practică o profesie și valorile morale ale profesiei în societățile totalitare, comunism, ex. avortul, manipularea informațiilor); vorbim deci de o serie de valori morale. Lorwenberg și Dolgoff sunt doi dintre teoreticienii sociali care pun în discuție problema valorilor și a eticii în practica asistenței sociale. Cei doi autori pleacă de la o constatare a lui Bertram Brown, potrivit căreia ,,nici un alt domeniu, poate cu excepția notabilă a filosofiei, nu e preocupat atît de profund de problema valorilor, precum
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
sunt otrăvitoare. Succesiunea activităților de învățare (desfășurarea lecției) Momentele lecției Activitatea profesorului Activitatea elevilor I. Captarea atenției prezintă materialul didactic aflat la dispoziție pentru evidențierea heterogenității ciupercilor. observă materialul distribuit și planșele expuse care reprezintă diferite ciuperci. II. Reactualizarea Cunoștințelor pune în discuție câteva exemple de ciuperci învățate în clasele gimnaziale. remarcă și identifică aceste ciuperci. III. Transmiterea și însușirea noilor Cunoștințe prezentarea optimă a conținutului dirijarea învățării solicită evidențierea unor caractere morfologice și structurale pe baza observațiilor făcute pe material natural și
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
decidă în privința lui "a fi" și "a nu fi", sinuciderea este expresia paroxistică a orgoliului nemăsurat. Cel ce se sinucide aduce în spațiul umilinței orice decizie care-l privește și în privința căreia nu a fost consultat. În felul acesta el pune în discuție însăși condiția libertății gravitaționale: capacitatea mea de a mă hotărî și de a hotărî nu se poate exersa decât pe un teren hotărât în prealabil. Cel orgolios ignoră faptul că umilința nu survine cu adevărat decât în clipa în care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că eu sânt în altă parte decât în limitele condiționării mele; că eu sânt liber față de suprema mea condiționare, de însuși faptul de a fi în nemijlocirea lui. A mă hotărî știind ce este frica înseamnă a putea să-mi pun în discuție eul meu, ființa mea strânsă, prin frică, în propriul ei contur. În frică îmi negociez ființa; o pierd ca ființă pur și simplu, ca să o pot câștiga ca ființă liberă. Curajul este mersul prin frică înspre faptul de a fi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
imemorial, în transcendența originii. Devenirea în spațiul libertății. Iubirea Am văzut că primul contact cu eul meu ca eu gol, care premerge oricărui proiect și oricărei preluări în proiect, se produce în frică. Tocmai pentru că, prin amenințare, hotarele mele sânt puse în discuție, ele nu se revelă în pozitivitatea lor decât pe o cale negativă: știu că sânt pentru că, fiindu-mi frică, sânt amenințat să nu mai fiu. Frica mă face să mă adun în mine și să-mi măsor întinderea în această
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se întîmplă însă astăzi, când problema sexualității s-a desprins de procreație? Astăzi, ea poate fi abandonată; sau poate fi valorificată altfel. Dar pentru că, pusă în termenii tradiționali, problema sexualității își vede moartea cu ochii, ea creează dificultăți și este pusă în discuție. În contactul sexual în care finalitatea nu mai este procreația, omul poate face din celălalt, din tovarășul de plăcere, prilejul pentru a obține prima treaptă către sinele lărgit. Cuplul poate trimite oricând la sensul înalt al Erosului și la o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
e tocmai antinomia. Kant a vorbit de patru antinomii ale rațiunii, iar Hegel a venit să spună că nu sânt patru, ci o infinitate, și că ele nu sânt neajunsul rațiunii, ci însăși forța ei. În secolul nostru, știința a pus în discuție principiul logic al terțului, dar nu a avut curajul să îl atace și pe cel al noncontradicției. Filozofia, în schimb, a făcut-o: a făcut-o fie integrând iraționalul, inconștientul, intuiția, fie, ca Lupașcu, făcând din identitatea însăși un moment
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de a crede că treaba aceea este și firească și capitală pentru bunul mers al lucrurilor (cînd în fond ea este total indiferentă) reprezintă garanția de sănătate a unei vieți. Gesturile curente, agitația zilnică, mobilurile care ne mână nu sânt puse în discuție; ele trebuie lăsate în inerția subînțelesului, în simpla dinamică imanentă a producerii lor. În mod normal sănătatea mentală a omenirii ține de transă, de capacitatea de a participa la seducție și miraj. Ești sănătos câtă vreme ești prins în "dansul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cel mai bine documentați, ceea ce ridică totuși o problemă: dacă nici o cercetare n-a ezitat să analizeze rolul familiei și în special al familiilor populare în geneza violenței, alte instituții de socializare, printre care școala, nu sunt atât de mult puse în discuție. Un sociolog rău intenționat s-ar întreba atunci dacă n-avem de-a face cu un fel de "poliție a familiilor". Până atunci, și în acest caz numeroasele sinteze pe care le utilizăm prezintă o largă convergență în analiză: factorii
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
capitolele au un caracter mai general, pe măsură ce ne apropiem de final ele devin din ce în ce mai specializate. Primele capitole vor fi, pentru mulți, elementare, deși evoluția conceptelor realismului a fost arareori trasată explicit; și sigur că orice interpretare, chiar consacrată, poate fi pusă în discuție. Pe parcursul și în continuarea Interludiului, fiecare capitol va explora pro-gresiv starea cercetărilor actuale. Capitolele finale analizează ultimele dezbateri contemporane și tind spre dezbaterea specializată din disciplina relațiilor internaționale. Structura cărții reflectă și ideea că realismul poate fi înțeles deopotrivă într-
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de a-și face auzite cerințele (Carr 1946), ele sînt silite să apeleze la mijloace nu neapărat pașnice. Kissinger (1957) critica într-un mod asemănător lumea internațională bazată pe state individuale izolate. Încă o dată, aceasta ar putea împinge statele să pună în discuție nu doar starea de fapt, ci chiar regulile jocului. Iar într-o astfel de situație, diplomația n-ar mai putea funcționa. De altfel, Roosevelt nu credea că ideologia Uniunii Sovietice făcea ca aceasta să fie în mod automat expansionistă și
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
1971: 19). În al doilea rînd, acest model are o valoare explicativă limitată. El poate oferi o expunere sumară a tendințelor generale, identificînd impactul pe care cîștigurile sau pierderile strategice relative l-au avut asupra comportamentului și concentrîndu-se asupra scopurilor puse în discuție. Acest model determină gama acțiunilor posibile. Cuba: prima interpretare Pe baza primului model, Allison deduce ipotezele posibile pentru explicarea crizei rachetelor din Cuba. Strategia sa teoretică constă în a verifica de fiecare dată relația dintre mijloace și scopuri, pentru a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ar fi avut același efect defensiv. Mai mult, rachetele tactice n-ar fi provocat, la Washington, o reacție atît de dură. Pare ciudat că sovieticii au riscat atît de mult pentru un scop atît de limitat ca apărarea Cubei. Allison pune în discuție și o a patra ipoteză, care consideră criza ca o ilustrare a politicii războiului rece. Din această perspectivă, retragerea sovietică a fost pur și simplu o sondare a fermității Statelor Unite, a intențiilor americane după dezastrul din Golful Porcilor și după
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
represaliile mult mai probabile și, în consecință, se poate aștepta o diminuare a efectului psihologic pe care l-ar fi generat desfășurarea unor arme tactice, la care americanii n-ar fi reacționat. La fel, dacă scopul era efectul psihologic, Allison pune în discuție alegerea Cubei, în locul Berlinului, drept caz-test4. Allison aduce în atenție și o ultimă ipoteză dedusă din asumpțiile modelului I, în ce privește motivele desfășurării rachetelor sovietice din Cuba: guvernul sovietic încerca să îmbunătățească puterea rachetelor sale, cu costuri minime. "MRBM-urile [rachetele
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și o bună justificare pentru rutina academică. Politica sferelor academice de influență s-a acoperit cu o poleială kuhniană întrucîtva științifică (vezi și Kratochwil 1993: 68). Această evoluție a arătat cum, într-o criză paradigmatică, disciplina a început să-și pună în discuție fundamentele și să țină seama de cercetarea aflată la limitele canonului stabilit (Kuhn 1970a:91). Ea a subliniat o dată în plus faptul că o disciplină amenințată în identitatea sa poate accepta bucuroasă bariere de orice fel pentru a-și legitima
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ale statului atunci cînd "se așteaptă o anumită similaritate a comportamentului din partea statelor situate într-o poziție asemănătoare" (Waltz 1979: 122). Structura internațională este cauza nu doar a unuia, ci a două efecte diferite. De aici încolo, teoria lui Waltz pune în discuție o dublă cauzalitate. În primul rînd, se consideră că structura internațională operează ca o cauză (Waltz 1979: 89). Date fiind caracterul ei anarhic și distribuția particulară a puterii la nivelul ei, este de așteptat ca statele care au o putere
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
interesele sînt cele de securitate și prosperitate și sînt consecințe logice ale intereselor permanente la nivel individual. Astfel Gilpin rămîne indecis de partea cui să se alăture în ceea ce Raymond Aron a numit "dialogul dintre Clausewitz și Lenin": "[Clausewitz] nu pune în discuție noțiunea de bine comun (sau de interes național, în limbajul actual) [...] Lenin i-a replicat lui Clausewitz, pe care îl admira, că într-o societate a claselor nu poate exista bine comun. Acțiunile externe ale statelor exprimă interesele unei clase
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
modificarea calitativă spre societatea de masă și legitimarea de masă, adică spre relații stat-societate diferite. Ele nu conceptualizează aceste relații stat-societate, care sînt esențiale pentru însăși înțelegerea statului. Faptul că statul ca actor autonom este încă important nu poate fi pus în discuție; dar aceasta înseamnă acum altceva, pentru definirea și înțelegerea politicii internaționale. Mai recent, realiștii au început să fie mai deschiși. Cercetările asupra securității s-au extins în tot mai multe domenii: militar, politic, economic, acum fiind incluse aici chiar și
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
legitimează o comunitate instituită la granița dintre politica internă și cea internațională și la marginea discursului liberal occidental. Această comunitate se consideră o eroică ajustare provocată de necesități. Scoțînd în evidență realismul ca practică, el devine supus criticii și este pusă în discuție calitatea sa incontestabilă și naturalizată. Din nou, critica ia mai în serios un concept central al realismului, puterea, decît o face realismul însuși. Ea se concentrează asupra întrebării: Cum poate această comunitate să păstreze tăcerea asupra caracterului construit și istoric
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
economică a unei societăți, care nu se exclud între ele: creșterea internă sau organică; creșterea externă prin achiziție de noi activități sau noi societăți, sau prin fuziune și absorbție; creșterea contractuală prin alianțe sau asociere. Aceste modalități diferite de creștere pun în discuție trei tipuri de active: corporale, financiare și necorporale. Ele au în mod egal caracteristici organizaționale specifice care se traduc prin trei mari categorii de societăți, și anume: societăți patrimoniale, grupuri de societăți și societăți de tip rețea. Acestea desemnează ansamblul
PERFORMANŢA GRUPURILOR. Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]