25,531 matches
-
Moreanu a interpretat rolul lui Orfeu din opera cu același nume de Christoph Willibald Gluck, cronicile muzicale sunt pline de aprecieri elogioase: "Glas cu rezonanțe grave și de o largă expresivitate", "element de elită cu mari perspective în operă și concert". Un an mai târziu, în mai 1937, debutează sub bagheta lui Ion Nonna-Otescu pe scena Operei Române în rolul Charlottei din opera "Werther" de Jules Massenet. Ziarul "Rampa", sub semnătura lui L. Pauk, se exprima astfel: "O apariție cuceritoare, interpretă
Maria Moreanu () [Corola-website/Science/297648_a_298977]
-
opere din Germania până la distrugerea ei aproape totală în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. După război și încă până în 1981, clădirea nu a fost reconstruită (a fost o ruină). În ziua de astăzi ea adăpostește o sală mare de concerte (cu scenă relativ mică) plus câteva săli mai mici, în timp ce spectacolele de operă propriu-zise au loc într-o altă clădire din Frankfurt - opera actuală. = Frankfurt pe Main = De la Wikipedia, enciclopedia liberă Pagina „Frankfurt” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Frankfurt
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
opere din Germania până la distrugerea ei aproape totală în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. După război și încă până în 1981, clădirea nu a fost reconstruită (a fost o ruină). În ziua de astăzi ea adăpostește o sală mare de concerte (cu scenă relativ mică) plus câteva săli mai mici, în timp ce spectacolele de operă propriu-zise au loc într-o altă clădire din Frankfurt - opera actuală.
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
care îi recunoaște calitățile muzicale neobișnuite, George Georgescu începe să studieze arta dirijorală și, în 1918, înregistrează un succes remarcabil la pupitrul prestigioasei orchestre filarmonice din Berlin. Întors în țară preia direcția tinerei orchestre filarmonice din București. Cu fiecare nou concert, orchestra câștigă în maturitate și calitate interpretativă. Georgescu include în repertoriul orchestrei, alături de marii clasici ai compoziției, și operele compozitorilor români, în primul rând ale lui George Enescu. George Georgescu dirijează adesea în străinătate, fie împreună cu orchestra filarmonică din București
George Georgescu (dirijor) () [Corola-website/Science/297668_a_298997]
-
în funcție de orchestre și de public. Asfel la Viena dirijează compoziții de Johannes Brahms și Richard Strauss, compozitorii săi preferați, la Paris compoziții de Maurice Ravel și Paul Dukas, la Praga uvertura la opera "Mireasa vândută" de Bedrich Smetana, la Sofia concertul pentru pian și orchestră de Pancio Vladigherof, la Varșovia simfonia "Cântece nocturne" de Karol Szymanowski, iar în Italia compoziții ale lui Ottorino Respighi. Începând din anul 1926 întreprinde turnee și în Statele Unite, în fruntea orchestrei filarmonice din New York sau împreună cu
George Georgescu (dirijor) () [Corola-website/Science/297668_a_298997]
-
pian și orchestră de Pancio Vladigherof, la Varșovia simfonia "Cântece nocturne" de Karol Szymanowski, iar în Italia compoziții ale lui Ottorino Respighi. Începând din anul 1926 întreprinde turnee și în Statele Unite, în fruntea orchestrei filarmonice din New York sau împreună cu orchestra Concertelor Colonne. În timpul celui de al II-lea Război Mondial, România fiind aliată puterilor Axei, George Georgescu - în afara activității dirijorale din București - este prezent și în viața muzicală a țărilor naziste, pentru care activitate a fost decorat de Reich-ul german cu
George Georgescu (dirijor) () [Corola-website/Science/297668_a_298997]
-
În 1960 este decorat cu Ordinul Muncii clasa I și primește și titlul de Artist al Poporului. Înregistrează pentru casa de discuri Electrecord ediția integrală a simfoniilor lui Beethoven. Până la dispariția sa din viață în 1964, mai întreprinde turnee de concerte în străinătate, lucrând neobosit la perfecționarea interpretativă a orchestrei de sub conducerea sa.
George Georgescu (dirijor) () [Corola-website/Science/297668_a_298997]
-
Versailles. Rămâne un an la Londra, apoi se întoarce în Austria, trecând prin Franța, Elveția și Bavaria. Între decembrie 1769 și martie 1771 întreprinde un lung turneu în Italia: Verona, Milano, Florența, Roma și Napoli au fost principalele stațiuni de concerte. Peste tot, publicul era fascinat de talentul acestui copil precoce, între timp devenit adolescent. Familia Mozart revine la Salzburg la 15 decembrie 1771. Wolfgang împlinește 16 ani și pleacă pentru câteva luni la Bologna, unde studiază cu Giovanni Battista Martini
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
Familia Mozart revine la Salzburg la 15 decembrie 1771. Wolfgang împlinește 16 ani și pleacă pentru câteva luni la Bologna, unde studiază cu Giovanni Battista Martini (1706-1784), un renumit pedagog în arta compoziției. La întoarcere este angajat ca maestru de concert ("Konzertmeister") de către noul arhiepiscop din Salzburg, Hieronymus von Colloredo, cu un salariu de 150 de guldeni pe an, ceea ce constituia o sumă apreciabilă. În această funcție rămâne timp de șase ani, deși relațiile cu noul arhiepiscop nu sunt din cele
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
faptul de a fi un virtuoz fără egal al pianului. Înregistrează primul mare succes cu opera "Răpirea din serai", fiind felicitat de însuși împăratul Iosif al II-lea cu cuvintele: "o muzică prea frumoasă pentru urechile noastre". Mozart dă numeroase concerte publice și private, executând din propriile compoziții, improvizează spontan pe teme date, aplauzele nu contenesc, publicul este în extaz. Redescoperă operele lui Bach și Händel, pe care le face cunoscute publicului vienez. La 4 august 1782 se căsătorește cu Constanze
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
vizitat de tatăl său, Leopold, care - până atunci foarte reticent - constată cu satisfacție reușita lui Wolfgang. Este încântat să audă din gura lui Joseph Haydn: "Fiul Dumneavoastră este cel mai mare compozitor pe care l-am cunoscut". La sfârșitul unui concert în Burgtheater, după interpretarea concertului nr. 20 pentru pian, împăratul Iosif - prezent în sală - se ridică în picioare agitându-și pălăria și strigând "Bravo Mozart!". În această perioadă Mozart compune într-un ritm neobișnuit, lucrează cu obstinație la splendidele cvartete
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
care - până atunci foarte reticent - constată cu satisfacție reușita lui Wolfgang. Este încântat să audă din gura lui Joseph Haydn: "Fiul Dumneavoastră este cel mai mare compozitor pe care l-am cunoscut". La sfârșitul unui concert în Burgtheater, după interpretarea concertului nr. 20 pentru pian, împăratul Iosif - prezent în sală - se ridică în picioare agitându-și pălăria și strigând "Bravo Mozart!". În această perioadă Mozart compune într-un ritm neobișnuit, lucrează cu obstinație la splendidele cvartete dedicate lui Haydn și la
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
cu entuziasm. Urmează opera Così fan tutte, reprezentată cu mai puțin succes. Mozart pierde treptat din popularitate, între timp murise și protectorul său, împăratul Iosif II, cel care îl numise "compozitor al curții imperiale". În martie 1790 dă ultimul său concert public, interpretând concertul pentru pian KV595. Compune încă opera Flautul fermecat, cu care obține un succes enorm. Începând din luna noiembrie 1791, sănătatea lui Mozart se degradează însă progresiv. Se pare că suferea de o febră reumatismală recurentă cu insuficiență
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
opera Così fan tutte, reprezentată cu mai puțin succes. Mozart pierde treptat din popularitate, între timp murise și protectorul său, împăratul Iosif II, cel care îl numise "compozitor al curții imperiale". În martie 1790 dă ultimul său concert public, interpretând concertul pentru pian KV595. Compune încă opera Flautul fermecat, cu care obține un succes enorm. Începând din luna noiembrie 1791, sănătatea lui Mozart se degradează însă progresiv. Se pare că suferea de o febră reumatismală recurentă cu insuficiență renală. Cauza decesului
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
Köchel-Verzeichnis = catalogul Köchel). Ultima sa creație, Requiem-ul, are numărul 626. Mozart a fost autorul a 41 de simfonii, printre care sunt de menționat Simfonia nr. 35 "Haffner", nr. 36 "Linz", nr. 40 și nr. 41 "Jupiter". A compus 27 concerte pentru pian și orchestră, 7 concerte pentru vioară și orchestră, concerte pentru clarinet, pentru harpă și flaut, pentru corn și orchestră, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade. În domeniul muzicii de cameră sunt de menționat cele 6 cvartete pentru coarde dedicate
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
Requiem-ul, are numărul 626. Mozart a fost autorul a 41 de simfonii, printre care sunt de menționat Simfonia nr. 35 "Haffner", nr. 36 "Linz", nr. 40 și nr. 41 "Jupiter". A compus 27 concerte pentru pian și orchestră, 7 concerte pentru vioară și orchestră, concerte pentru clarinet, pentru harpă și flaut, pentru corn și orchestră, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade. În domeniul muzicii de cameră sunt de menționat cele 6 cvartete pentru coarde dedicate lui Haydn, sonate pentru pian, sonate
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
Mozart a fost autorul a 41 de simfonii, printre care sunt de menționat Simfonia nr. 35 "Haffner", nr. 36 "Linz", nr. 40 și nr. 41 "Jupiter". A compus 27 concerte pentru pian și orchestră, 7 concerte pentru vioară și orchestră, concerte pentru clarinet, pentru harpă și flaut, pentru corn și orchestră, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade. În domeniul muzicii de cameră sunt de menționat cele 6 cvartete pentru coarde dedicate lui Haydn, sonate pentru pian, sonate pentru vioară și pian, triouri
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
și datorită faptului că, la 24 de ani, se considera prea în vârstă față de colegii ei. Soțul Bronisławei, polonez patriot, activează împotriva guvernării țariste și primește vizite de la persoane cu astfel de simpatii revoluționare. Este la rându-i invitat la concertele susținute de Ignacy Paderewski, muzician care va deveni conducător al Poloniei după eliberarea țării. Pentru a găsi mai multă liniște, Marie Curie se mută în propiul ei apartament, situat în apropierea universității. Duce o viață modestă, însă studiază cu asiduitate
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
este "Carnavalul din Windhoek" (numit și "Oktoberfest"). Cultura africană a atras interesele turiștilor. După mutarea berăriei Windhoek la periferia orașului, "vechea berărie" din centru s-a dezvoltat într-un loc important pentru dezvoltarea culturii africane: în „Craft-Center“ au loc regulat concerte ținute de grupuri de muzică africane, iar în „Warehouse Theatre“ se prezintă piese de teatru. Cartierul de săraci Katutura în nordul Windhoekului este unul din cele mai mari din oraș cu o populație de cca. 150.000 de locuitori. Printre
Windhoek () [Corola-website/Science/297686_a_299015]
-
o poziție mai bună ca organist în Mühlhausen. Unele din primele compoziții ale lui Bach datează din această epocă, probabil și celebra „"Toccata și Fuga în Re minor"". În 1708, Bach obține postul de organist de curte și maestru de concerte la curtea ducelui de Weimar. În această funcție avea obligația de a compune nu numai muzică pentru orgă, dar și compoziții pentru ansambluri orchestrale, bucurându-se de protecția și prietenia ducelui Johann Ernst, el însuși compozitor. Pasionat de arta contrapunctului
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
explorat pentru prima dată întreaga gamă tonală și multitudinea intervalelor muzicale. Din cauza deteriorării raporturilor cu ducele Wilhelm Ernst, Bach este nevoit să părăsească Weimarul în 1717, transferându-se la curtea prințului Leopold de Anhalt-Cöthen. În acest timp, compune cele 6 concerte brandenburgice, precum și suitele pentru violoncel „solo”, sonatele și partitele pentru vioară „solo” și suitele orchestrale. În 1723, Johann Sebastian Bach este numit cantor și director muzical la biserica St. Thomas din Leipzig. Bach avea sarcina, pe de o parte, de
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
Vinerea patimilor, Magnificat pentru Crăciun ș.a. Multe dintre operele acestei perioade sunt fructul colaborării cu "Collegium Musicum" din Leipzig sau reprezintă compoziții așa-zise erudite, ca cele patru volume de exerciții pentru clavecin, partitele pentru pian, Variațiunile Goldberg, Arta Fugii, Concertul italian ș.a. Johann Sebastian Bach s-a căsătorit în 1707 cu Maria Barbara, cu care a avut 7 copii, din care numai 4 au supraviețuit bolilor copilăriei. După moartea primei sale soții, Bach s-a recăsătorit în 1721 cu Anna
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
ducală din Weimar (1708-1717) și apoi la Köthen (1717-1723) și-a îndreptat privirile înspre muzica de cameră, studiind cu râvnă opera compozitorilor contemporani germani, francezi și italieni, transcriind numeroase lucrări ale acestora pentru orgă și clavir. La Weimar a transcris concerte pentru orgă (6) și pentru clavir (18) din creația lui Vivaldi, Corelli, Benedetto Marcello, Telemann. Alteori, el prelucra numai anumite teme, utilizate în ample fugi (din Legrenzi, Albinoni, Corelli). Ca muzician de curte, Bach a cunoscut bine muzica franceză, printru
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
Marchand a plecat pe neașteptate. La Weimar a scris cele mai bune lucrări pentru orgă, în schimb la Köthen, neavând o orgă pe măsura cerințelor sale, și-a îndreptat atenția spre muzica instrumentală de cameră. Aici a scris cele șase Concerte brandenburgice (1721), comandate de markgraful Christian Ludwig de Brandenburg, și o parte din cantatele sale laice. În anul 1720, la Köthen, îi moare soția. După un an, se recăsătorește cu Anna Magdalena Wülken, muziciană cu o frumoasă voce de soprană
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
sensul originar al liniilor melodice, fapt ce ilustrează poziția sa față de texte. El schimbă des destinația unor cantate, mergând până la includerea în lucrările religioase a unor fragmente din creațiile laice. Religioasă sau laică, vocală sau instrumentală, de cameră sau de concert, muzica sa, de un evident lirism, apare ca o profundă meditație asupra existenței și a marilor idealuri umane. Omul Bach este mereu prezent în creația sa, fie ea destinată unui moment al serviciului divin sau ca piesă concertantă pentru salonul
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]