22,649 matches
-
a V-a de Gardă a făcut contactul cu Divizia de 69-a de Infanterie Americană a Armatei I Americană lângă Torgau, pe râul Elba. Forțele disponibele pentru apărarea orașului erau compuse din câteva divizii secătuite ale armatei și Waffen-SS, efective ale polițieei, adolescenți din Tineretul Hitlerist și bătrâni din Volkssturm, unii dintre ei veterani ai primului război mondial. În vest se afla Divizia de Infanterie Motorizată a XX-a Germană, la nord Divizia de Parașutiști a IX-a, la nord-est
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
(abreviere: U.S.L.A.) a fost o unitate militară centrală de specialitate, subordonată Ministerului de Interne. Înființată la sfârșitul anului 1977, U.S.L.A. avea efective de 795 soldați și ofițeri în anul 1989. Unitatea a fost suspectată de acțiuni „teroriste” în timpul Revoluției Române din 1989, deși ulterior s-a dovedit că s-a alăturat rapid noului regim de la București și că suspiciunile au fost nefondate
Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă () [Corola-website/Science/304414_a_305743]
-
de a organiza și executa activități de prevenire, descoperire, neutralizare sau lichidare a actelor teroriste pe teritoriul României. Misiunile Unității Speciale de Luptă Antiteroristă erau: Până în 1989, antiterorismul din România nu era cunoscut publicului. Începând cu 22 decembrie 1989, întregul efectiv de cadre al unității s-a pus în slujba Revoluției, executând misiuni de profil în cooperare cu forțe aparținând Ministerului Apărării Naționale. Pe 24 decembrie 1989 au căzut în apropierea Ministerului Apărării Naționale opt cadre din unitate, printre care și
Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă () [Corola-website/Science/304414_a_305743]
-
dintre acestea erau compuse din soldați care să aibă o experiență reală de luptă. Calitatea elementului uman și a celui material reprezentau punctul slab al acestei armate. După cum se demonstrase deja la Ligny, unde armata prusacă pierduse un sfert din efective, aceasta era încă departe de a fi comparabilă cu armata lui Frederick cel Mare, dar era numeroasă, putea conta pe un număr mare de veterani și era excelent condusă la nivel central de binomul complementar format din strategul Gneisenau și
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
acte de bravură dar, în egală măsură, predispusă spre a se lăsa pradă panicii. Împăratul francez era conștient că va trebui să ia inițiativa pentru a-l bate pe Wellington cât mai repede dar dispunea de extrem de puține informații cu privire la efectivele și intențiile inamicului. Reuniți la 8 dimineața, pe data de 18 la hanul Gros-Caillou, cei mai importanți dintre generali sunt consultați în legătură cu modul cum ar trebui purtată bătălia. Prima problemă a fost faptul că intențiile Ducelui nu erau cunoscute: proaspăt
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
era un militar mediocru dar avea șansa de a fi secondat de un excelent șef de stat major, generalul Guilleminot, căruia îi revenea în mod concret responsabilitatea de a conduce operațiunile diviziei formate din două puternice brigăzi de veterani, cu efective complete ce totalizau 6 500 de oameni. Atacul avea să fie deschis brigada generalului Bauduin, care cuprindea o unitate excelentă, perfect adaptată pentru acest gen de luptă, 1ul regiment de infanterie ușoară. Pe măsură ce 1ul regiment de infanterie ușoară înainta spre
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
atac neautorizat să aibă loc. „Este o mișcare prematură ce poate avea rezultate fatale pentru ziua de astăzi” îi spune el lui Soult. Acesta confirmă, strigând „Ney ne compromite. Exact ca la Jena”. Napoleon nu poate decât să constate că efectivele cavaleriei sale sunt aproape înjumătățite. Acceptă totuși propunerea lui Ney de a reînnoi atacul de cavalerie, dar de această dată cu susținerea Corpului de cavalerie al lui Kellermann și a infanteriei, care va fi furnizată prin detașarea de divizii din
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
infanteria Gărzii, pentru un atac final, îngrijorat de înaintarea impetuasă a prusacilor. Din fericire pentru generalul englez, Blücher nu va întârzia. Corpul I prusac, comandat de generalul Ziethen, sosit în valuri pe tot răstimpul după-amiezii, era, spre ora 19, cu efective complete pe câmpul de bătălie, acoperind stânga slăbită a lui Wellington. Ducele poate face deci mutarea care va câștiga bătălia: aduce toate trupele de care mai dispunea pe stânga să își întărească centrul, lăsând aripa stângă generalului prusac. Satul Placenoît
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
din al doilea război mondial. În Rusia, invazia napoleoniană mai este denumită câteodată și Războiul din 1812, ceea ce poate crea confuzie cu Războiul din 1812 dintre Regatul Unit și Statele Unite ale Americii. Pe 24 iunie 1812, "Grande Armée", cu un efectiv de 691.501 de oameni, cea mai mare armată mobilizatăpână în acel moment dat în istoria europeană, a traversat râul Neman și s-a îndreptat către Moscova. În plus, 80.000 de membri ai gărzii naționale au fost mobilizați pentru
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
În conformitate cu cele mai noi estimări, armata rusă era mai puțin numeroasă decât cea franceză la începutul atacului. Aproximativ 280.000 de soldați ruși erau mobilizați la frontiera poloneză, (țarul Alexandru plănuise să invadeze satelitul Franței, Marele Ducat al Varșoviei). Totalul efectivelor armatei ruse se cifra la aproximativ 500.000 de soldați în ajunul războiului, (există estimări mai prudente, de 350.000 de soldați, sau mai hazardate, de 710.000 de oameni, o cifră de mijloc fiind mai probabilă). Forțele ruse erau
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
plus, ca urmare a semnării unor tratate de pace, Sankt Peterburgul avea asigurată securitatea, ceea ce mai elibera pe cei aproximativ 100.000 de sodați aflați în zonă. S-au făcut eforturi uriașe pentru mobilizarea tuturor rezervelor disponibile și, până în septembrie, efectivele rusești ajunsesere până la aproximativ 900.000 de soldați, în afară de unităților neregulate de cazaci, care numărau între 70.000 până la 80.000 de soldați. Invazia a început pe 23 iunie 1812. Napoleon și-a trimis la Sankt Peterburg oferta finală de
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
16 - 18 august. Bătălia de la Borodino de pe 7 septembrie a fost cea mai sângeroasă luptă a războaielor napoleoniene și una dintre cele mai sângeroase ale istorie mondiale. Rușii nu au reușit să aducă pe câmpul de luptă decât jumate dintre efectivele de care dispuneau și, pe 8 septembrie, au fost nevoiți să se retragă, lăsând liber drumul către Moscova. Kutuzov a ordonat evacuarea capitalei. După acest moment, rușii au reușit să mobilizeze un mare număr de trupe de rezervă, cee ce
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
membru cu drepturi depline al NATO. Trupele americane, britanice și franceze urmau să rămână în Berlin pe toată perioada interimară până la retragerea sovieticilor. În tratat, Germania renunța la armele nucleare, biologice și chimice și își lua angajamentul să-și reducă efectivele armatei la 370.000 de soldați, într-o perioadă de 3 - 4 ani de la intrarea în vigoare a Tratatului pentru reducerea forțelor armate convenționale în Europa (semnat în 19 noiembrie 1990, la Paris. Semnarea aranjamentelor finale dădea liber procesului de
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
condens, motive pentru care pășunatul trebuie să se realizeze în apropierea adăposturilor. Talia este mijlocie, format corporal pătrat, tip morfologic mezomorf, tip fiziologic respirator. Este o rasă cu specializare unilaterală - lână fină dar și cu unele aptitudini pentru carne, în efectivele în care, în ultimii ani s-a acționat cu berbeci "Merinos australian". Parametri morfometrici: (berbeci/oi mame) Jarul și lâna sunt albe; în efectivele mai puțin ameliorate apar uneori pete mici ruginii sau brune pe jar și miei de culoare
Merinos de Transilvania () [Corola-website/Science/304456_a_305785]
-
Este o rasă cu specializare unilaterală - lână fină dar și cu unele aptitudini pentru carne, în efectivele în care, în ultimii ani s-a acționat cu berbeci "Merinos australian". Parametri morfometrici: (berbeci/oi mame) Jarul și lâna sunt albe; în efectivele mai puțin ameliorate apar uneori pete mici ruginii sau brune pe jar și miei de culoare neagră (< 1%) care este recesivă. Capul relativ mic, scurt și drept la oi; este ușor berbecat la berbeci care au, frecvent, coarne mari și
Merinos de Transilvania () [Corola-website/Science/304456_a_305785]
-
kg la berbeci) este compus din șuvițe clare cu forma de paralelipiped, cub, tetraedru etc. Lungimea șuvițelor este de 7-8 cm; au 5-8 ondulații/cm. Usucul este foarte abundent, frecvent de calitate mediocră. Randamentul la spălare este mic, 34-38% la efectivele cu lână scurtă (5-6 cm) și de 40-55% la ovinele la care s-a făcut infuzie cu "Merinos australian". Carnea este slabă; proporția carne-grăsime este, în carcasă, de 4:1 (la "Țigaie" 3:1, la "Țurcană" 2:1). Randamentul la
Merinos de Transilvania () [Corola-website/Science/304456_a_305785]
-
lung de reproducție, care poate fi desezonată relativ ușor. Cele mai bune rezultate se obțin în cazul montelor de la sfârșitul verii și începutul toamnei când 92-98% din oi intră în călduri. Prolificitatea este de 115-120% și poate atinge 125-130% în efectivele ameliorate. Acțiunea de ameliorare a lânii se face pentru alungirea la 9-10 cm a șuviței și densitatea de 7000 foliculi/cm, concomitent cu îmbunătățirea calității acesteia. Se urmărește creșterea sporului mediu zilnic la 300 g și scăderea consumului specific. Hibridările
Merinos de Transilvania () [Corola-website/Science/304456_a_305785]
-
să se extragă din poziția periculoasă în care se aflaseră, ajungând într-o poziție relativ sigură, în spatele localității Markgrafneusiedl. Această unitate fusese menținută într-o poziție avansată mult prea mult timp și apoi fusese practic sacrificată, pierzând circa jumătate din efective, în principal pentru a permite retragerea în siguranță a Corpului lui Klenau, în timp ce rezerva de grenadieri și cea de cavalerie austriacă nu au intervenit pentru a susține această operațiune. Redusă la doar 6 000 de oameni, avangarda va fi integrată
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
de veterani francezi condus de Marmont, două divizii ale „Armatei din Italia”, (Broussier și Pactod), cât și divizia bavareză a lui de Wrede, deși aceste trupe mai aveau de parcurs o distanță semnificativă înainte de a putea să se alăture cu efective complete dispozitivului general al armatei. Aceste unități nu urmau deci să fie disponibile înainte de mijlocul zilei de 6 iulie. De partea cealaltă, arhiducele Carol de Austria, obosit și rănit ușor, tocmai întors la cartierul său general de la Wagram, putea să
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
suferit pierderi grele, dar au respins asaltul escadroanelor austriece și, în jurul orei 9:45, francezii aveau din nou controlul asupra mult-disputatului sat Aderklaa, însă cu prețul unor pierderi uriașe, unele surse afirmând că francezii ar fi pierdut o treime din efective și că Molitor ar fi rămas doar cu circa 3 000 de oameni. Austriecii, în schimb, dispuneau de rezerve importante în acest sector și câteva batalioane proaspete de grenadieri austrieci au reușit să respingă trupele lui Masséna în afara localității, în jurul
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
de Marea Baterie franceză, au lansat un tir devastator, care a produs pierderi grele francezilor. Din cauza proximității față de linia austriacă, francezii începuseră să sufere și din cauza focului de muschetă și curând echipajele de servanți ale mai multor baterii au avut efectivele într-atât reduse încât Napoleon a cerut voluntari din infanteria Gărzii pentru a înlocui servanții scoși din luptă. De asemenea, duelul intens de artilerie a aprins culturile înalte de porumb și mulți dintre răniți, austrieci și francezi, au ars de
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Artileria austriacă s-a menținut mult timp în prima linie, nu mai puțin de 15 piese fiind scoase din acțiune de focul inamic, înainte de a se retrage în afara razei de acțiune a muschetelor franceze. În ciuda pierderii a aproape jumătate din efective (unii autori opinează că i-ar mai fi rămas doar 1 500 de infanteriști), MacDonald și-a continuat înaintarea, intrând în contact cu linia austriacă, pe care zdruncinat-o, fără a o putea sparge. În aceste momente cruciale, "General der
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
24 ușor și al regimentului 106 de linie. Naulet estimează că francezii ar fi pierdut 25 000 - 28 000 de oameni. De partea cealaltă, pierderile austriecilor sunt greu de estimat deoarece statele militare austriece au înregistrat doar diferența totală între efectivele de pe 5 și cele de pe 11 iulie (51 626 de ofițeri și soldați), cifră ce include luptele minore de după Wagram, cât și bătălia de la Znaim. Mulți dintre aceștia sunt soldați dispăruți în timpul retragerii și luptelor de după bătălia de la Wagram. În cadrul
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
și gradați morți, cât și 13 generali, 616 ofițeri și 17 490 de soldați și gradați răniți. Corpurile austriece din centru au înregistrat pierderile cele mai grele (circa 30% din efective) iar Avangarda lui Nordmann a pierdut circa 50% din efective. Naulet vorbește despre 37 000 de oameni pierduți de austrieci, în timp ce Hourtoulle estimează că 25 000 de oameni au fost scoși din luptă, cifră la care trebuie adăugați peste 20 000 de prizonieri. Armata austriacă învinsă la Wagram și-a
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
-se o linie de demarcație, ambele armate s-au îndreptat către cantonamente. Pe data de 14 octombrie 1809, după îndelungi tergiversări și negocieri, austriecii au semnat Tratatul de pace de la Schönbrunn, care consfințea pierderi teritoriale semnificative pentru Imperiul Austriac, reducerea efectivelor armatei imperiale, obligativitatea alianței cu Imperiul Francez, cât și plata unei semnificative indemnizații de război. Terenul pe care s-au desfășurat bătăliile de la Essling și Wagram a suferit importante transformări în două secole, mai ales din cauza proximității față de Viena și
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]