22,242 matches
-
și divizia de elită "Großdeutschland", care avea două regimente Panzergrenadier, nu avea decât câteva companii dotate cu semișenilate (în general, modelul SdKfz 251). Majoritatea soldaților din cadrul unităților Schützen/Panzergrenadier aveau ca mijloc de transport camioanele. Principalul sistem de arme al formațiunilor de infanterie din armata germană este mașina de luptă a infanteriei Marder. Acesta va fi înlocuită de mașina de luptă a infanteriei Puma începând cu anul 2010. Soldații folosesc automatul Heckler & Koch G36, arma standard a infanteriei germane. Pentru a
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
coloniștilor europeni în ciuda temerii pe care coloniștii și-o creaseră. Ocazional, mari grupuri aborigene atacau coloniștii în câmp deschis, urmând lupte convenționale în care indigenii încercau să beneficieze de avantajul superiorității numerice. Uneori strategia se dovedea eficientă, aceștia avansând în formațiuni de semilună în încercarea de a încercui adversarii, așteptau prima salvă apoi aruncând sulițele în vreme ce coloniștii reîncărcau armele. Dar, de obicei, strategia se dovedea mai costisitoare pentru aborigeni decât pentru europeni. Deși piesa de rezistență în succesul militar al europenilor
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
3 martie 1885 și a navigat până la debarcarea în portul Suakin din nord-estul Sudanului de la 29 martie, fiind atașați unei brigăzi constituite din scoțieni, grenadieri și personal al corpului de gardă Coldstream. Ulterior, aceștia au marșat spre Tamai într-o formațiune mare pătratică formată din 10.000 de soldați. Ajungând în oraș, au incendiat corturile și s-au întors la Suakin: trei australieni au fost răniți în luptele minore purtate. Majoritatea contingentului a fost trimisă pentru a lucra la linia feroviară
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
și Cape Colony (). După izbucnirea războiului au fost întocmite planuri pentru expedierea unei forțe combinate australiene care, ulterior, au fost respinse de Ministerul Britanic de Război; fiecare din cele șase guverne coloniale australiene a trimis contingente separate pentru a deservi formațiunilor britanice, două detașamente a câte 125 de oameni fiecare din Noul Wales de Sud și Victoria și câte unul din celelalte colonii. Primele trupe au sosit trei săptămâni mai târziu cu "New South Wales Lancers" — detașament format din profesioniști bine
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
de armata unui stat mult mai mare (Persia)”, sugerând că identificarea spartanilor cu o superputere modernă este defectuoasă. Pentru că există puține surse și înregistrări privind artele marțiale utilizate de spartani pentru a supraviețui, dincolo de mai bine cunoscutele lor tactici și formațiuni de luptă, coregrafia combatului a fost realizată de o echipă condusă de Damon Caro și Chad Stahelski și a fost o sinteză a artei de luptă cu diverse arme având la bază artele marțiale filipineze. Acestea pot fi remarcate în
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
O divizie Panzer (germană: "Panzerdivision") reprezintă o divizie blindată din cadrul armatei germane. Diviziile Panzer folosesc conceptul armelor întrunite, având la dispoziție formațiuni blindate (tancuri) și infanterie, cât și trupe de sprijin precum artilerie, arme antiaeriene, trupe de transmisiuni, recunoaștere, pionieri etc., comune formațiunilor militare ale statelor industrializate. Heinz Guderian a propus pentru prima dată folosirea unor formațiuni de luptă blindate mai mari
Divizie Panzer () [Corola-website/Science/320775_a_322104]
-
Panzer (germană: "Panzerdivision") reprezintă o divizie blindată din cadrul armatei germane. Diviziile Panzer folosesc conceptul armelor întrunite, având la dispoziție formațiuni blindate (tancuri) și infanterie, cât și trupe de sprijin precum artilerie, arme antiaeriene, trupe de transmisiuni, recunoaștere, pionieri etc., comune formațiunilor militare ale statelor industrializate. Heinz Guderian a propus pentru prima dată folosirea unor formațiuni de luptă blindate mai mari decât regimentele de tancuri în cadrul armatei germane, însă propunerea sa a fost respinsă de superiorul său, Otto von Stülpnagel. Odată cu înlocuirea
Divizie Panzer () [Corola-website/Science/320775_a_322104]
-
armelor întrunite, având la dispoziție formațiuni blindate (tancuri) și infanterie, cât și trupe de sprijin precum artilerie, arme antiaeriene, trupe de transmisiuni, recunoaștere, pionieri etc., comune formațiunilor militare ale statelor industrializate. Heinz Guderian a propus pentru prima dată folosirea unor formațiuni de luptă blindate mai mari decât regimentele de tancuri în cadrul armatei germane, însă propunerea sa a fost respinsă de superiorul său, Otto von Stülpnagel. Odată cu înlocuirea lui Stülpnagel cu Oswald Lutz, mentorul lui Guderian, această mișcare a câștigat tot mai
Divizie Panzer () [Corola-website/Science/320775_a_322104]
-
având o doctrină militară diferită: tancurile nu sprijineau acțiunile altor arme, ci erau principalul punct de interes din punct de vedere militar, fiind sprijinite de toate celălalte trupe. Din acest motiv, diviziile blindate germane puteau acționa relativ independent de alte formațiuni. O divizie Panzer era constituită dintr-un regiment de tancuri, două regimente motorizate de infanterie (inclusiv un batalion mecanizat), un regiment de artilerie cu tunuri tractate de camioane sau autoșenile (spre sfârșitul războiului au fost folosite și autotunuri) și câteva
Divizie Panzer () [Corola-website/Science/320775_a_322104]
-
ce răzbate la suprafață prin două intrări, suspendate cu 20 m și, respectiv, 23 m deasupra albiei Văii Luncilor. După unirea acestora se desfășoară un cavernament destul de spațios (120 m X 5—10 m X 12—15 m), lipsit de formațiuni stalagmitice, dezvoltat în lungul unei diaclaze foarte evidente. Curând după joncțiunea celor două intrări se găsește o treaptă pozitivă, formată dintr-o crustă stalagmitică, peste care se revarsă apele, la viituri, din perete în perete. După 120 m de la intrare
Peștera Moanei () [Corola-website/Science/320773_a_322102]
-
Borovo Naselje și artera vitală Trpinjska Cesta (Bulevardul Trpinja), o stradă conducând direct în Vukovar. Datorită importanței sale, bulevardul era ținta principală a unităților de tancuri ale JNA care atacau orașul și a devenit cunoscută drept „Cimitirul tancurilor”, datorită acțiunilor formațiunilor lansatoare de rachete anti-tanc ale lui Zadro, „Furnicile Galbene” și „Plutonul turbo”, care au respins mai multe atacuri. Cel mai notabil incident s-a petrecut pe 18 septembrie, când un întreg batalion, alcătuit din aproximativ 60 de tancuri și blindate
Blago Zadro () [Corola-website/Science/321527_a_322856]
-
serveau în cele 18 centurii de cavalerie. Fiecare clasă era împărțită în centurii de seniores și juniores, după vârstă. Această organizare a mers, probabil, mână în mână cu adoptarea tacticii hopliților, deși unii istorici consideră altceva. O dată ce a apărut noua formațiune de luptă a fost nevoie de un nou echipament: clipeus(scut rotund) și sabia. Diferențele între echipamentul soldaților din clasele I-III( probabil și IV) sunt prea mici, pentru a fi semnificative. Până ce galii nu i-au pus pe romani
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
aveau în dotare lance, spadă, coif, platoșă și un scut circular. Soldații pedeștri ai legiunii aveau rosturi diferite, însă nu doar în funcție de avere, ci și de vârstă. Cetățenii săraci care dispuneau însă de bani suficienți pentru a fi recrutabili alcătuiau formațiunile de "velites" sau cavaleria ușoară, alături de soldații prea tineri ca să lupte în prima linie. Fiecare velites era echipat cu scut rotund, sulițe ușoare și spadă (cel puțin de la mijlocul secolului II î.H.). Unii dintre velites purtau coifuri. Aceștia erau
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
transportor blindat șenilat de către ONU și Institutul Internațional pentru Studii Strategice (IISS), din cauza blindajului și armamentului ușor. Vehiculul blindat are la bază șasiul autotunului sovietic SU-76, fabricat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. MLVM este un vehicul specializat, destinat formațiunilor de vânători de munte. Carcasa este asemănătoare mașinii sovietice de luptă a infanteriei BMP-1, însă este modificată substanțial. Turela montată pe MLVM este cea folosită și la transportorul blindat TAB-71. Vehiculul a fost proiectat special pentru a fi folosit în
MLVM () [Corola-website/Science/321663_a_322992]
-
engleză, ). Fluviul , cel mai mare afluent al fluviului Arkansas formează granița naturală de nord între Llano Estacado la sud și restul "Câmpiilor Înalte" la nord. La est, structura geomorfologică de tip faleză, numită Caprock Escarpment (vedeți fotografia din Infocasetă), o formațiune extrem de lungă și având o denivelare abruptă de circa 100 metri, face delimitarea între Llano și câmpiile roșii permiene ale Texasului, iar la vest o structură similară, numită Mescalero Escarpment, face demarcarea între Llano și valea . La sud, nu există
Llano Estacado () [Corola-website/Science/321659_a_322988]
-
2008 a condus partidul său la victorie în alegerile parlamentare generale. A format o coaliție guvernamentală de centru-dreapta cu formația liberală numită Asociația Consumatorilor și a Contribuabililor, cu Partidul minorității aborigene Maori și cu Partidul Unit al Viitorului Noii Zeelande, formațiune de centru, dispunând de o majoritate de 70 de locuri din cele 122 ale parlamentului.
John Key () [Corola-website/Science/320800_a_322129]
-
marșuri sau transportul feroviar. Infanteria motorizată nu are nici un avantaj tactic direct în luptă, fiindcă vehiculele utilizate pentru transport sunt vulnerabile chiar și la gloanțele de calibru mic. Totuși, folosirea vehiculelor motorizate mărește flexibilitatea infanteriei și menține ritmul impus de formațiunile blindate. Principalul dezavantaj al unităților motorizate este consumul și dependența de combustibili. Deși au existat trupe care au folosit vehicule motorizate pentru transport încă de dinaintea Primului Război Mondial, motorizarea completă a armatelor a început în perioada interbelică. Avantajele diviziilor motorizate au devenit
Infanterie motorizată () [Corola-website/Science/320814_a_322143]
-
Takagi, ale cărui nave încă se alimentau, nu era gata să se angajeze în bătălie, așa că a dedus, bazându-se pe raport, că "Task Force 17" se îndrepta spre sud mărind distanța. Mai mult, navele lui Fletcher erau sub o formațiune noroasă de dimensiuni mari și situată la o altitudine mică, astfel că Takagi și Hara au crezut că avioanelor le va fi greu să găsească portavioanele americane. Takagi le-a ordonat celor două portavioane ale sale ca, sub comanda lui
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
km vest de Takagi, a detectat pe radar atacul japonez care se îndrepta împotriva sa, s-a întors spre sud-est în direcția vântului și s-a îndreptat către , unul dintre acestea pilotat de , pentru a se întâlni cu acestea. Luând formațiunea de avioane japoneze prin surprindere, avioanele Wildcat au doborât șapte torpiloare și un bombardier și au avariat grav un alt torpilor (care s-a prăbușit mai târziu). Trei avioane Wildcat au fost doborâte. Având pierderi mari care au și provocat
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
avioane japoneze prin surprindere, avioanele Wildcat au doborât șapte torpiloare și un bombardier și au avariat grav un alt torpilor (care s-a prăbușit mai târziu). Trei avioane Wildcat au fost doborâte. Având pierderi mari care au și provocat împrăștierea formațiunii, conducătorii atacului japonez au anulat misiunea după ce au discutat prin radio. Toate avioanele japoneze au aruncat muniția și s-au întors la portavioane. Soarele a apus la 18:30. Câteva dintre bombardierele japoneze au întâlnit portavioanele americane după lăsarea întunericului
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
vehicule blindate care asigură un anumit grad de protecție al soldaților. Majoritatea acestor vehicule sunt șenilate sau au tracțiune integrală (4×4,6×6 și 8×8), pentru o mobilitate mai mare pe teren accidentat. Subunitățile de sprijin ale acestor formațiuni militare sunt și ele la rândul lor motorizate pentru a ține pasul cu trupele mecanizate pe câmpul de luptă. Transportoarele blindate și mașinile de luptă ale infanteriei pot fi înarmate cu: mitraliere, tunuri automate, tunuri de calibru mic și rachte
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
precum Heinz Guderian din Germania, Adna R. Chaffee Jr. din SUA și Mihail Tuhacevski din Uniunea Sovietică au observat nevoia sprijinirii unităților de tancuri cu infanterie și alte arme, precum și nevoia ca aceste subunități de sprijin să mențină ritmul cu formațiunile blindate. În timpul reînarmării Germaniei naziste, unele unități de infanterie din cadrul noilor divizii Panzer au fost echipate cu semișenilatul SdKfz 251, care putea ține pasul cu tancurile pe teren accidentat. Armata franceză a creat diviziile ușoare mecanizate (Légère Méchanique), în care
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
SdKfz 251, care putea ține pasul cu tancurile pe teren accidentat. Armata franceză a creat diviziile ușoare mecanizate (Légère Méchanique), în care unele unități de infanterie erau dotate cu șenilete. Aceste unități mecanizate, împreună cu cele motorizate, asigura celor două armate formațiuni interarme foarte mobile. Doctrina germană utiliza formațiunile mecanizate pentru exploatarea breșelor în ofensivele Blitzkrieg, iar doctrina francezilor le folosea pentru deplasarea rapidă a trupelor de rezervă în cadrul bătăliilor defensive. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, majoritatea armatelor nu
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
tancurile pe teren accidentat. Armata franceză a creat diviziile ușoare mecanizate (Légère Méchanique), în care unele unități de infanterie erau dotate cu șenilete. Aceste unități mecanizate, împreună cu cele motorizate, asigura celor două armate formațiuni interarme foarte mobile. Doctrina germană utiliza formațiunile mecanizate pentru exploatarea breșelor în ofensivele Blitzkrieg, iar doctrina francezilor le folosea pentru deplasarea rapidă a trupelor de rezervă în cadrul bătăliilor defensive. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, majoritatea armatelor nu erau încă motorizate complet. Fiindcă existau multe
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
Budu Cantemir, Dobrovăț, Schitu Duca),acestea fiind mărginite de cueste. Altitudinea maximă a reliefului fiind de 350 m,iar cea medie cuprinsă între 150 și 200 m. Având un relief accidentat și predominant deluros.Podișul Central Moldovenesc este constituit din formațiuni sedimentare monoclinale corespondente părții sudice a Platformei Moldovenești și depresiuni structurale ale Bârladului.Morfologia este influențată în mod direct de cuverturii sedimentare alcătuite din formațiuni sarmațiene și pliocene de la nord la sud. Populația totală din Podișul Central Moldovenesc este de
Podișul Central Moldovenesc () [Corola-website/Science/320853_a_322182]