22,233 matches
-
-l ajuta să își termine antrenamentul și să devină unul de-al lor. Trădarea iese la iveală, iar Shigeru este crucifiat pe zidul castelului din Inuyama, în timp ce Doamna Maruyama și fiica ei se îneacă, încercând să evadeze. Takeo face un târg cu Tribul: i se va alătura, dacă îl lasă să dea jos trupul lui Shigeru de pe zidul castelului. Alături de Kenji și Yuki, Takeo pătrunde în castel în noaptea aceea, recuperând corpul lui Shigeru, apoi pleacă să îl ucidă pe Iida
Să nu trezești podeaua-privighetoare () [Corola-website/Science/320712_a_322041]
-
dușmanului său, Iida. Arai cucerește Inuyama și dorește ca Takeo să îi devină aliat, deoarece, ca fiu al lui Shigeru, a devenit moștenitorul clanului Otori. Deși asta i-ar permite să rămână alături de iubita lui, Kaede, Takeo decide să respecte târgul făcut cu Tribul și pleacă alături de membrii acestuia 2004 Deutscher Jugendliteraturpreis
Să nu trezești podeaua-privighetoare () [Corola-website/Science/320712_a_322041]
-
1780, devenind o entitate social-administrativă distinctă. Ocupanții austrieci au trimis în Bucovina diverși angajați ai statului: funcționari și muncitori din Boemia, Moravia și Slovacia și care s-au stabilit aici. Marea majoritate a acestor coloniști era de religie romano-catolică. Deși târgul Câmpulung Moldovenesc nu era localitate de frontieră, aici s-au stabilit trupele de grăniceri austrieci. Pentru nevoile lor spirituale a fost construită în 1775 o capelă de rugăciune, la care slujea preotul militar carmelit Paul Harrasch (Harrek?) din Galiția. La
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
Bereznicki a fost numit la 15 septembrie 1843 ca paroh al comunității catolice din localitate. În timpul ocupației austriece, Gura Humorului a crescut ca importanță, fiind ridicat pe rând la rangul de târgușor și centru administrativ-teritorial (1820), apoi la cel de târg (1880) și capitală de district (1893), iar în cele din urmă, în anul 1904, a primit statutul de oraș. Până la primul război mondial, comunitatea catolică din localitate a crescut constant. Astfel, dacă în 1824 Parohia Gura Humorului avea 699 de
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
acestei noi așezări a fost în afara zidului roman, o grupare pe o distanță scurtă la vest de ceea ce în prezent este Strand, între Aldwych și Trafalgar Square. Așezarea se numea "Leundenwic", iar sufixul „-wic” arată că era vorba de un târg. Săpături recente au dovedit densitatea populației și organizarea urbană relativ sofisticată a acestei Londre anglo-saxone timpurii, care a fost construită ca o rețea și care avea până la 10-12 000 de locuitori. Londra anglo-saxonă timpurie a aparținut unui trib saxon numit
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
la docuri sau în producție ori distribuție. Acești oameni locuiau în Whitechapel, Wapping, Stepney și Limehouse, în general în mahalale. În iarna anului dintre anii 1683 și 1684 pe gheața care s-a format pe Tamisa s-a ținut un târg (manifestare tradițională între secolele al XV-lea și al XIX-lea). Râul a înghețat cu 7 săptămâni înainte de Crăciun și a rămas așa încă 6 săptămâni, fiind cea mai îndelungată perioadă de îngheț a Tamisei. Revocarea Edictului din Nantes din
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
este un lăcaș de cult evreiesc din orașul Fălticeni, localizat pe strada Ana Ipătescu nr. 149. Ea a fost construită din lemn în 1795, fiind reconstruită din piatră și cărămidă în anul 1852. Clădirea este retrasă de la aliniamentul străzii. Târgul Fălticeni a fost fondat în anul 1779 în timpul domnitorului Constantin Moruzi, fiind primul oraș din România care a fost fondat de evrei pe baza privilegiilor acordate de domnitori. În monografia sa, istoricul Artur Gorovei menționează că în 1772 trăiau acolo
Sinagoga Mare din Fălticeni () [Corola-website/Science/320751_a_322080]
-
și noii proprietari, fiecare pretinzând că lui i se cuvin taxele plătite de evrei. Judecățile s-au tărăgănat, timp în care evreii nu au mai plătit taxe. Profitând de inexistența unui proprietar legal, evreii au construit sinagogi noi din piatră. Târgul a fost jefuit și incendiat de eteriști în timpul revoluției din 1821. Astfel, revoluționarii greci i-au sechestrat pe liderii comunității cerând răscumpărări mari pentru eliberarea acestora. Abia în 1823 domnitorul Ioniță Sandu Sturza a acordat drepturile de proprietate lui Andrei
Sinagoga Mare din Fălticeni () [Corola-website/Science/320751_a_322080]
-
evrei, în 1831 numărul lor crescuse la 3.200 (și pe fundalul sosirii de evrei din Basarabia și Bucovina) și în 1838 la 4.152. În anul 1859 locuiau în Fălticeni 5.767 evrei, care reprezentau 63,5% din populația târgului. A doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost o perioadă de înflorire a comunității evreiești din Fălticeni. Au fost înființate mai multe instituții comunitare: o mikva (baie rituală) - 1857, un spital evreiesc - 1857, o școală de Talmud Tora
Sinagoga Mare din Fălticeni () [Corola-website/Science/320751_a_322080]
-
ia bucăți din el. Până în 1909, clopotul făcuse șase drumuri, iar crăpătura nu doar că s-a agravat, ci vânătorii de suveniruri îi reduseseră masa cu peste un procent. În 1912, când organizatorii Expoziției Internaționale Panama-Pacific au cerut clopotul pentru târgul din 1915 din San Francisco, primăria s-a ferit să-l mai lase să fie transportat. În cele din urmă, a fost lăsat să meargă, deoarece el nu fusese niciodată la vest de St. Louis, iar aceasta era o ocazie
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
putea mări pe drumul cu trenul, primăria a instalat o structură metalică de susținere în interiorul clopotului, denumită generic „păianjenul”. În februarie 1915, clopotul a fost lovit ușor cu ciocane de lemn pentru a produce sunete ce au fost transmise la târg ca semnal de deschidere, transmisiune care a și inaugurat serviciul telefonic transcontinental. Circa cinci milioane de americani au văzut clopotul în drumul său cu trenul spre vest. S-a estimat că aproape două milioane de oameni l-au sărutat la târg
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
târg ca semnal de deschidere, transmisiune care a și inaugurat serviciul telefonic transcontinental. Circa cinci milioane de americani au văzut clopotul în drumul său cu trenul spre vest. S-a estimat că aproape două milioane de oameni l-au sărutat la târg, numărul celor ce l-au văzut fiind și mai mare. Clopotul a fost înapoiat pe o altă rută și alte cinci milioane de oameni l-au văzut. De când a revenit la Philadelphia, a fost scos afară doar de cinci ori
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
de mii de copii. Orașul Chicago a mai încercat o dată, cu o petiție semnată de 3,4 milioane de școlari, pentru Expoziția Century of Progress din 1933, iar orașul New York a prezentat o petiție pentru o vizită a clopotului pentru târgul mondial din 1939. Ambele cereri au fost respinse. În 1924, una dintre ușile exterioare ale Sălii Independenței a fost înlocuită cu geam, permițând observarea clopotului chiar și atunci când clădirea este închisă. Când Congresul a efectuat prima recrutare obligatorie în armată
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
făcut debutul de scritor în lucrări teologice. În timp, se remarcă prin lucrări din istoria bisericii din Oltenia, printre altele: „Documente oltenești felurite” (1938), „Documente oltenești” (1939), „Documentele neamului Sâmboteanu” (1940), „Biserica Sf. Dumitru - Catedrala mitropolitană din Craiova” (1941), „Biserici, târguri și fapte din jud. Vâlcea” (1941), „Pe firul istoric al Mitropoliei Olteniei” (1941), „Vechile proprietăți ale Episcopiei Râmnicului, în Craiova și București” (1942), „Patriarhul Avramie al Ierusalimului și legăturile lui cu Țările Române” (1942), „O veche catagrafie a Episcopiei Râmnicului
Ioan Popescu-Cilieni () [Corola-website/Science/321539_a_322868]
-
a Asociației Editorilor din România (AER) și a Federației Editorilor din România (FER). Editura PARALELA 45 este o editură acreditată CNCS - categoria B (Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior). Editura PARALELA 45 participă constant la cele mai importante târguri de carte din Europa (Paris, Londra, Frankfurt, Bologna, Geneva, Tel Aviv etc.) și are la activ numeroase premii, atât pentru activitatea editorială cât și pentru valoarea cărților editate, decernate de: Târgul Internațional de Carte "Gaudeamus" (""Premiul de Excelență"" în 2001
Editura Paralela 45 () [Corola-website/Science/321628_a_322957]
-
Editura PARALELA 45 participă constant la cele mai importante târguri de carte din Europa (Paris, Londra, Frankfurt, Bologna, Geneva, Tel Aviv etc.) și are la activ numeroase premii, atât pentru activitatea editorială cât și pentru valoarea cărților editate, decernate de: Târgul Internațional de Carte "Gaudeamus" (""Premiul de Excelență"" în 2001 și 2008), Uniunea Scriitorilor din România, Asociația Scriitorilor Profesioniști din România, Academia Română, Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, Asociația Editorilor din România, revistele "Cuvântul", "România literară" s.a., "Premiul Francofoniei" în cadrul "Prix Saint-Exupery / Valeurs
Editura Paralela 45 () [Corola-website/Science/321628_a_322957]
-
Uniunea Scriitorilor din România, Asociația Scriitorilor Profesioniști din România, Academia Română, Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, Asociația Editorilor din România, revistele "Cuvântul", "România literară" s.a., "Premiul Francofoniei" în cadrul "Prix Saint-Exupery / Valeurs Jeunesse" (2006). Editura PARALELA 45 participă constant la cele mai importante târguri de carte din Europa (Paris, Londra, Frankfurt, Bologna, Geneva, Tel Aviv etc.) și are la activ numeroase premii, atât pentru activitatea editorială, cât și pentru valoarea cărților editate, decernate de: Târgul Internațional de Carte "Gaudeamus" ("Premiul de Excelență" în 2001
Editura Paralela 45 () [Corola-website/Science/321628_a_322957]
-
Editura PARALELA 45 participă constant la cele mai importante târguri de carte din Europa (Paris, Londra, Frankfurt, Bologna, Geneva, Tel Aviv etc.) și are la activ numeroase premii, atât pentru activitatea editorială, cât și pentru valoarea cărților editate, decernate de: Târgul Internațional de Carte "Gaudeamus" ("Premiul de Excelență" în 2001 și 2008), Uniunea Scriitorilor din România, Asociația Scriitorilor Profesioniști din România, Academia Română, Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, Asociația Editorilor din România, revistele "Cuvântul", "România literară" s.a., "Premiul Francofoniei" în cadrul Prix Saint-Exupery / Valeurs
Editura Paralela 45 () [Corola-website/Science/321628_a_322957]
-
divergențe între istorici. Spre deosebire de celelate orașe moldovenești, Bălțiul se include în procesul urbanistic mult mai târziu. Localitatea intră în limba actelor tocmai spre finele secolului al XVI-lea ca un sătuc obișnuit. Din acest sătuc începep să se dezvolte un târg, căruia, în 1818, i s-a atribuit statutul de oraș. Avea o populație mică, care practică agricultură, meșteșigărit și comerț. Pe parcursul secolului al XIX-lea Bălțiul devine un important centru specializat în comerțul cu cabaline și bovine. Constrcuția căii ferate
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
drum spre Iași. La 26 august 1652 în Bălți staționează Timuș Hmelnițki, fiul hatmanului ucrainean Bogdan Hmelnițki. Călătorul italian G. da Veflind de la 2 august 1657, în timp ce se îndrepta spre Soroca, înseamnă în notele sale că a traversat un mic târg numit Bălți . Începutul epocii moderne în Țările Române a fost marcat de instituirea regimului fanariot. În Moldova această etapă a fost precedată de domnia lui Dimitrie Cantemir. În 1711, domnitorul Moldovei încheie o alianță secretă cu țarul Rusiei Petru cel
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
moșia aparținea aceluiași boier Panaite Alexandru. Frații Constantin, Alexandru și Iordache se îndeletniceau cu comerțul. Familia Panaite a folosit poziția favorabilă a Bălților, situat la intersecția marilor căi comerciale, și experiența negustorilor locali în a organiza iarmaroace, contribuind la dezvoltarea târgului. Au fost construite noi drumuri, case poduri. În centrul târgului a apărut o piață largă unde se desfășurau iarmaroacele. În 1791, la inițiativa lui Gheorghe Panaite a început construcția unui mare edificiu de piatră - Catedrala Sfântul Nicolae, care a durat
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
Iordache se îndeletniceau cu comerțul. Familia Panaite a folosit poziția favorabilă a Bălților, situat la intersecția marilor căi comerciale, și experiența negustorilor locali în a organiza iarmaroace, contribuind la dezvoltarea târgului. Au fost construite noi drumuri, case poduri. În centrul târgului a apărut o piață largă unde se desfășurau iarmaroacele. În 1791, la inițiativa lui Gheorghe Panaite a început construcția unui mare edificiu de piatră - Catedrala Sfântul Nicolae, care a durat aproximativ 5 ani. Catedrala Sf. Nicolai fusese construită după modelul
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
între anii 1832-1841 un han în centrul satului Drăgușeni, plus o serie de acareturi. Au fost folosiți meșteri specializați în construcții (stoleri, lăcătuși și fierari, pietrari și cărămidari). Acest han era stație de poștalioane și loc de popas și de târg pentru negustorii care străbăteau Moldova. Hanul dispunea de odăi pentru musafiri, camere pentru crâșmari și hangii, magazii, bucătărie, crâșmă și cramă de vinuri. În curtea interioară erau grajduri pentru caii de olac (de schimb), ateliere de reparații ale rotarilor și
Hanul Drăgușeni () [Corola-website/Science/321692_a_323021]
-
1 aprilie 1894, Telenești județul Orhei Basarabia — 24 martie 1955, Kiev) a fost un poet, prozator și dramaturg evreu de limbă idiș,originar din Basarabia, care a activat mai ales în Argentina și Ucraina. Moișe Pincevschi s-a născut în târgul Telenești, actualmente centru raional în Republica Moldova. Este fiul lui Iacov Pincevschi. A învățat la heder, iar mai apoi la "ieșiva" la Odesa. Din anul 1913 se află în emigrație în Argentina, unde a fost muncitor la negru la Buenos Aires, iar
Moișe Pincevski () [Corola-website/Science/320864_a_322193]
-
de religie romano-catolică. La 10 octombrie 1782, sediul trupelor de graniță se mută la Gura Humorului. În timpul ocupației austriece, Gura Humorului crește ca importanță, fiind ridicat pe rând la rangul de târgușor și centru administrativ-teritorial (1820), apoi la cel de târg (1880) și capitală de district (1893), iar în cele din urmă, în anul 1904, a primit statutul de oraș. Până la primul război mondial, numărul populației românești din localitate era destul de redus, majoritatea locuitorilor fiind de etnie germană, urmați de evrei
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320920_a_322249]