21,844 matches
-
destule camere pentru tot ce are nevoie. Poate-mi fac și o cameră pentru genți chiar. Una mică... Iau o gură de ceai de frunză de zmeură, care, conform spuselor lui Suze, accelerează sorocul, și mă strîmb cînd Îi simt gustul oribil. — Aoleu, ce-a fost asta? spune Suze, brusc alertată. Ai simțit un junghi? Pe bune acum. E a treia oară cînd mă bănuiește de junghiuri de cînd a venit, azi-dimineață. — Suze, mai am două săptămîni pînă nasc, Îi amintesc
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să stăm la ei (doar că Devon-ul e un pic cam departe) și au zis că Minnie e cel mai frumos copilaș pe care l-au văzut vreodată. Ceea ce nu face decît să demonstreze clar că sînt oameni cu gust. Spre deosebire de Elinor, care nu a venit niciodată În vizită și s-a mulțumit doar să-i trimită lui Minnie păpușa aia veche și oribilă de porțelan cu bucle și ochi care te bagă În sperieți, de zici că e dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
dar și voluntari, pentru a depista atât formele precoce, cât și situațiile dificile, pentru a evalua și elabora strategiile de abordare multidisciplinară și adaptate fiecărui pacient în parte;definirea priorităților terapeutice va ține cont de motivația vârstnicului, respectarea obiceiurilor și gusturilor sale, împlinirea așteptărilor sale de la perioada de viață rămasă;în cazul stării de prefragilitate se va pune accentul pe implementarea strategiilor tera- peutice convenționale ale acțiunilor de reeducare și reabilitare, sfaturi privind alimentarea, activitățile motrice și de echilibru, reeducarea memoriei
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Lelia Maria Șușan, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91957_a_92452]
-
bine ca un scriitor foarte bun, cum și este colegul nostru, să publice cărți "pentru coafeze", demne de literatura de pe vremuri a d-nei Ileana Vulpescu. Să nu mă înțelegi greșit, nu am nimic cu coafezele, cunosc unele cu mult bun gust la lectură, dar e o formulă consacrată!... Cât privește dimensiunile cărților, cred că ele își găsesc singure formatul. În ce mă privește, citită sau scrisă, nu mă interesează dacă o carte este foarte groasă sau foarte subțire, ci să fie
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de metafore, de "liricități" etc. În cărțile lui, pe care nu prea îl suport. Cel puțin, nu în proză. Pentru mine, e un caz clasat de scriitor suprareprezentat înainte de vreme. Sigur, eu nu sunt o autoritate, e o chestiune de gust personal. Cum mie nu mi-a plăcut nici Proust, de bună samă că pot să mă și înșel! Comparația cade ca nuca în perete, nu? Nu-i nimic, am spus-o....rămâne aici, ca să mă pedepsesc! Dorin Popa: Care ar
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
femeile, adevărul este că am văzut femei frumoase peste tot în lume, pe unde am ajuns, chiar dacă diferă proporțiile și, desigur, tipul de frumusețe. Iar în această privință, chiar dacă vor fi fiind în mintea mea niște tipuri preferate, niște idealtypuri, gusturile îmi sunt destul de eclectice, totuși... Vorbeam mai înainte de cracovience și poloneze în general, dar crezi că berberele sunt urâte? Sau metisele, de orice fel? Dorin Popa: Nu, Doamne ferește, nu cred, trăiască eclectismul practicant gen Antonesei! Metisele chiar, vorba ta, de
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
dintre atitudinile și textele sale, nu cu toate de altfel!, și cred că mă aflu în dreptul meu. Nimeni nu-i obligat să-i placă tot ce se produce. Nici măcar nu spun că ar fi proaste, ci că nu sunt pe gustul meu! Dorin Popa: Bunicule, te ții tare! Ca să te fac și mai fericit, îți voi spune că Ușa interzisă a lui Liiceanu mi-a părut a fi de cea mai bună calitate literară (nu gongorică, așa cum afirmă unii) și că
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
literatură. În cele din urmă, a trebuit să aflu că, de fapt, Gallimard era la volanul mașinii care l-a scos, la 47 de ani, pe Albert Camus din lumea noastră. Liviu Antonesei: Ce să-ți spun, nepoate?! Studenții au gusturile lor, tu pe ale tale, eu pe ale mele și avem cu toții dreptate, măcar atât vom fi învățat de la înțeleptul rege Solomon! Mie nu mi-a plăcut prea mult, dar am scris un semnal pozitiv în "Timpul", pentru că îi făcusem
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Ritmul vremii”, „Gând românesc” etc. Împreună cu Emil Giurgiuca, a fost inițiatorul și întemeietorul revistei „Abecedar” (apărută în 1933-1934 la Brad și la Turda), publicație ce a contribuit substanțial, prin paginile ei, la modernizarea atât a beletristicii, cât, implicit, și a gustului publicului din Transilvania. Singurul său volum de versuri, Soliloquii, apărut postum, în 1938, se datorează devoțiunii prietenului Emil Giurgiuca, antologator și prefațator. Moartea atât de timpurie a lui B. i-a determinat pe mulți comentatori (mai ales ardeleni) să supraliciteze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285803_a_287132]
-
situația presei catolice din Alsacia, expunându-se astfel intenția de a ajunge la un moment dat la performanțele de acolo: "Presa cotidiană și săptămânală numără un tiraj 140.000 de exemplare; cifra aceasta ne arată până unde s-a ridicat gustul cititorului în Alsacia. Deci la cele 180.000 de familii catolice alsaciene, mai bine de trei sferturi citesc cel puțin o dată pe săptămână o foaie catolică"642. Într-un alt articol din aceeași publicație s-a tratat tema "Învățământul superior
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
-vă în situația de a citi o poveste la care să n-aveți altă grijă decât să repetați, "și, și?": veți observa că întrebarea nu vă mai e de ajuns. Cititorul trans-romanului e uns cu toate alifiile: el a prins gustul surprizei tehniciste. Ori trans-literatura tocmai asta este: o nesfârșită surpriză (tehnocrată), surpriză cu orice preț. Chiar cu prețul poveștii, în final. Ceea ce ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru tinerii romancieri. Surprizele tehnicii romanești sunt seducătoare, dar putem
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu se implică. Autorul este discret, se ferește să se demaște, refuză intimitatea confesiunii. El are o imaginație sănătoasă și se baricadează în spatele ei. Autorul spune pe jumătate (tradiție deschisă de Henry James), lectorul ghicește ce poate, și opera lasă gustul amar-dulce al neîncheierii. Hibridizarea Amestecul de genuri literare a fost născocirea Fluxului conștiinței, la începutul secolului XX, marea inovație a lui James Joyce, Virginia Woolf și T.S. Eliot, împreună cu textul livresc. Autorul Desperado merge pe drumul deschis de moderniști: el
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lor într-un text care nu refuză nimic, nicio epocă din istoria literară. Scopul scuză mijloacele. Pentru a fi altfel decât ceilalți, autorul Desperado folosește ce-i cade în mână. Mirodeniile sunt toate cunoscute, dar ceea ce contează e aluatul final, gustul inconfundabil al fiecărei opere. Nu mai e vorba de o revoluție ci de o diferențiere (poate de aici și gustul predominant pentru deconstrucție), nu de un refuz, ci de un refuz al refuzului. De la introspecția modernistă, autorii Desperado se trag
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
decât ceilalți, autorul Desperado folosește ce-i cade în mână. Mirodeniile sunt toate cunoscute, dar ceea ce contează e aluatul final, gustul inconfundabil al fiecărei opere. Nu mai e vorba de o revoluție ci de o diferențiere (poate de aici și gustul predominant pentru deconstrucție), nu de un refuz, ci de un refuz al refuzului. De la introspecția modernistă, autorii Desperado se trag în sfidarea intimității și sfielii. Autori ca Julian Barnes, Alasdair Gray, David Lodge, Doris Lessing, Graham Swift, Malcolm Bradbury, Martin
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înadins și ele, ne vin în ajutor. "Țărâna" ne amintește de tărâmul nopții. O frază, printre altele, poate caracteriza întreg romanul: Ce simți când te scufunzi în apă cu ochii larg deschiși și gura căscată, ca să vezi și să simți gustul fiecărei părticele din coborâre? Odată starea de spirit instalată, propozițiile, incidentele, străluminările revin mereu. Victima se simte iar copil. Biserica așteaptă sânge proaspăt. Un tată, ca o stafie, are presentimentul că fiul îi va muri. Iată cum e subminată cronologia
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dar nu simțim niciun fior. Charles moare la fel de autentic ca și Chatterton, lucru pe care îl aflăm într-un sfârșit. Nu există niciun mister. Asistăm la un șir de falsuri care nu duc nicăieri. Romanul se încheie prea clar pentru gustul unui lector Desperado. Ackroyd încearcă să aducă lirism în proza lui. Folosește frânturi de fraze ca refren. Multe amănunte sunt inutile și plicticoase, unele personaje n-au nimic magic și nu-și află locul în arhitectura istoriei (secretara lui Harriet
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
întâmplă. Cea mai izbutită latură a romanului este felul în care Lodge sugerează sentimentul apăsării. Tema ciocnirii dintre europeni și americani e obișnuită la David Lodge. De data aceasta americanii invadează Europa postbelică, cu afluența lor de bunuri de consum, gustul lor înoielnic (comparativ cu tradiția europeană), bunăstarea lor zgomotoasă. Paradisul e America, ceea ce răstoarnă situația din cărțile lui Henry James. Tot ce e american e de invidiat, de la guma de mestecat la haine, o viață îndestulată și adolescenți liberi de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ghici cine gândește aici". Când Ralph, când Helen, când lectorul însuși, care se identifică cu fiecare erou creat de Lodge. Lodge captează lectorul și-l aduce să aprobe ceea ce n-ar fi acceptat în condiții normale, lărgindu-i astfel universul, gustul. Cititorul lui Lodge nu poate să-și păstreze distanța față de text. Ironia jocului este că surâsul autorului ajunge la noi ca tandrețe, nu ca ironie. Robyn Penrose, eroina din Nice Work, e aici universitarul teoretizant: "E extrem de profund", zise Jasper
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de limpezime, de accesibilitate în scris. Fainlight are un imens respect pentru cititori. Chiar înainte de tandrețe, resimte mânia inspirată de poeții care înjosesc poemul, făcându-l o enigmă. Deși întodeauna interpretabile din mai multe unghiuri, versurile ei sunt pentru toate gusturile: și simple și complicate. Poemele ei ascund, dar și explică deopotrivă. Căsătoria e o temă foarte aproape de sufletul poetei. Revine imaginea părinților, propria imagine împreună cu soțul ei (To Break This Silence, Ca să rupem tăcerea). Întâi caută pacea sufletească, apoi descoperă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
American, Jonathan "câștigă" în final, dar se simte ca și cum ar fi eșuat. Cred că e mai degrabă un roman despre morală și valori decât despre politică sau credință ca atare. LV. Romanele tale iau lectorul prin surprindere, îi demonstrează că gustul romanțios e desuet. Îți propui să surprinzi lectorul? DL. Consider că orice istorie de calitate ar trebuie să-l surprindă pe lector. Dacă evoluția ei e previzibilă, nu prea mai are rost s-o citești (doar dacă e o poveste
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să lumineze. Tora, cartea de învățătură, e citită asiduu. în noile circumstanțe, mulți evrei vin cu misiuni în Grecia. Oricum contactele, coexistența cu grecii în Iudeea, îi fac pe evrei să preia și binele și răul: cultură și vicii, îndeosebi gustul petrecerilor al cheltuielilor pe cerințele trupului, treptat, uitând de rigorile prescrise de Iahve, Dumnezeul unic, spiritual și neiertător. Imitarea fără discernământ îmbolnăvește sufletul și trupul, alimentează egoismul, discordia, pofta de îmbogățire. în adevăr, unii evrei ajung bogați, uită pe semenii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
clonare, mielul Dolly, în premieră mamiferă. Dacă economic și medical se deschid perspective extraordinare, din punctul de vedere etic, această manipulare în sferă umană, ridică serioase probleme. Clonarea în lumea plantelor a dat rezultate surprinzătoare ca formă, culoare, parfum, greutate, gust. Viitorul este imprevizibil și în materie de genetică. Medicina intră în mileniul trei cu probleme vechi, probleme noi și e așteptată de altele, încă nebănuite. ASPECTE ALE CHIRURGIEI îN SECOLUL XX Istoricul chirurgiei se pierde în noapte a mileniilor. Dar
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a acestui fluid, care nu încetează decât rupând șirul și care se restabilește imediat, de fiecare dată când șirul este refăcut. Principiul nu putea fi explicat mai limpede, însă efectele observate continuau să rămână reduse: mușchii de broască și senzația gustului pe limbă erau deocamdată detectorii cei mai folosiți. O variantă ulterioară a pilei este cea în care conductorul lichid se află în două vase și în fiecare din ele se scufundă o plăcuță de cupru și una de zinc. Această
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
Ieri, azi și mai ales mâine”, O, 1977, 43; Alex. Ștefănescu, Publicistica, RL, 1977, 48; Alexiu, Ideografii, 126-128; Felea, Aspecte, I, 163-167, II, 204-206; Vlad, Lectura, 195-197; Victor Felea, „Ieri, azi și mai ales mâine”, TR, 1978, 1; Laurențiu Ulici, Gustul parabolei, CNT, 1978, 50; Iorgulescu, Scriitori, 133-134; Poantă, Radiografii, I, 245-247, II, 22-27; Raicu, Practica scrisului, 372-375; Horia Bădescu, Un mare timid, TR, 1979, 2; Ion Cocora, Personaj și mască, TR, 1979, 2; Lucian Alexiu, „De neatins, de neatins”, O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
exprimă, aforistic, dialogul lui B. cu lumea. Însemnările unui peregrin sunt pagini de analiză asupra a ceea ce îl leagă sau îl înstrăinează de spațiul german al anilor de formare, o proză intelectuală, elevată, întrețesută cu trimiteri alese inspirat și vădind gust artistic. A tradus din Sappho, Pindar, Catul, Petroniu. SCRIERI: În amintirea lui Anastasie Bașotă, Vălenii de Munte, 1916; Pagini istorico-filologice, îngr. și introd. Mircea Borcilă și Ion Mării, pref. C. Daicoviciu, Cluj, 1971; Sacra via. Pagini literare și publicistice, îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]