22,240 matches
-
un caracter concurențial, rețelele sunt interdependente și cooperative. Un participant cedează o parte din autoritate grupului, nu neapărat dintr-un sentiment de bunăvoință, ci mai degrabă dintr-un sentiment al fragilității și vulnerabilității comune. Într-o lume complexă, stratificată, cu interacțiuni multiple, nimeni nu mai poate acționa singur. Ne place sau nu, toți suntem vulnerabili și expuși riscurilor. Amenințările sunt globale și nimeni nu este cu adevărat imun la consecințe. Într-o lume a riscurilor, cooperarea nu mai este un lux
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
creștere a producției de metan de către bacteriile microscopice. Metanul migrează În atmosferă, micșorând conținutul de oxigen până când se ajunge din nou la o stare stabilă. (Metanul acționează ca un regulator atât prin adăugarea, cât și extragerea oxigenului din aerul atmosferic.) Interacțiunea constantă și feedbackul dintre ființele vii și conținutul și ciclurile geochimice acționează ca un sistem unificat, menținând climatul și mediul Înconjurător și conservând viața. Planeta devine mai mult o ființă vie, o entitate autoreglantă care se menține pe sine Însăși
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fost propusă de Thalbitzer (1911)83 și reluată în multe studii ulterioare (Manning 1996: 20). Johns (1987)84 a realizat o analiză a limbii inuktitut, o varietate a eschimosei, ajungând la concluzia că ergativitatea este un epifenomen care rezultă din interacțiunea dintre trăsăturile lexicale specifice unei limbi și principiile universale. Această autoare este cea care a impus tradiția "nominalistă" în studiul diacronic al ergativității. Franchetto (2007) analizează situația limbii amerindiene kuikuro, folosind teoria formulată de Alexiadou (2001) − situația din limbile ergative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Problema ierarhiilor este discutată de Levin și Rappaport Hovav (2005: 154, 156, 158, 159). Autoarele arată că ierarhiile sunt folosite pentru diverse domenii: realizare a argumentelor, topică nemarcată, acord, marcare inversă, marcare cazuală. Pentru realizarea argumentelor nu pot fi ignorate interacțiunile dintre argumente, deci ierarhiile sunt dependente de context: opțiunile pentru realizarea sintactică a unui argument nu sunt determinate numai de lista de roluri, ci și de rolurile purtate de celelalte argumente: un Pacient nu poate fi subiect în prezența unui
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cauzativelor lexicale la autori precum Jackendoff (studiile citate), Van Valin și LaPolla (1997), Croft (studiile citate). Metoda a fost folosită în semantica generativă și a fost introdusă în structura logică a propoziției (Dowty 1979 și alții ulterior) pentru a explica interacțiunea dintre tipul de eveniment și operatorii de timp/advebialele temporale. Recent, elemente ale descompunerii predicatelor s-au întors în structura sintactică, conform teoriei scindării proiecției VP (engl. VP-shell). Regulile de realizare a argumentelor pot fi formulate în termeni de geometrie
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
un tip special de Caz al obiectului, un Caz tare (engl. strong Case), localizat tot în AgrOP. Nu orice verb tranzitiv este însă telic; telicitatea depinde și de semantica obiectului. Van Hout (2004: 66) arată că telicitatea este determinată de interacțiunea a trei factori: (a) tipul evenimentului descris de predicat: telic vs atelic; (b) poziția argumentelor: obiect direct vs oblic; (c) semantica grupului nominal din poziția obiectului: cuantificat vs necuantificat. Ultimul factor este preluat de la Verkuyl (1972)80, care a arătat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a izbucni', briser 'a se sparge'), ajunge la concluzia că prezența formei simple sau a celei reflexive nu e legată de forța responsabilă de ruptură, ci de participarea subiectului intranzitiv la configurația dinamică descrisă de verb: forma cu se descrie interacțiunea dintre două surse de energie (între care și subiectul intranzitiv), în timp ce în cazul verbelor nonreflexive nu există decât o singură sursă. Se pune în valoare participarea activă a subiectului intranzitiv la procesul descris de verb, în timp ce forma reflexivă îl ascunde
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
afectat Yoshimura și Talylor (2004) creșterea implicării Pacientului în eveniment; descreșterea rolului Agentului/Cauzei Manoliu-Manea (1993) procese naturale firești participare intensă a subiectului referent; acțiuni cu un surplus de intensitate Archard (2008) o singură sursă de energie; "ascunderea" subiectului intranzitiv interacțiunea dintre două surse de energie, între care și subiectul; participarea activă a subiectului intranzitiv Calude (2007) focus pe participant; cauză internă focus pe activitate; cauză externă 6.1.2. Aplicarea acestor analize la limba română Interesul pentru acest tip de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbele de ruptură poate fi extinsă, pentru română, și la verbele care exprimă o transformare nelegată de un proces corporal. În cazul acestor verbe varianta nonreflexivă ar indica o singură sursă de energie și "ascunderea" subiectului (a), iar cea reflexivă, interacțiunea dintre două surse de energie, între care și subiectul (b): (a) O groapă de gunoi arde de cinci luni (nu se știe din ce cauză) Surplusul de umiditate condensează Îmi crapă foarte tare mâinile și călcâiele (nu știu de ce) Acest
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Limbile din Australia s-au bucurat de o atenție specială 2. Dixon (2007: 67) arată că populația aborigenă și limbile ei au existat în Australia de 40 000 de ani, fiind răspândite pe tot continentul. În condițiile multilingvismului și ale interacțiunii sociale constante, trăsăturile gramaticale, fonologice și lexicale ale acestor limbi s-au bucurat de o difuzare geografică permanentă. În momentul invaziei europenilor de acum câteva secole, în Australia existau circa 250 de limbi, aparținând la 40 de subgrupuri genetice, dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de personalitate, de învățare a unor comportamente, de însușire a cunoștințelor și abilităților necesare. Clasa de elevi este și un grup primar, având toate caracteristicile generale ale acestuia. 1. Caracteristica fundamentală a grupului primar, deci și a clasei școlare, este interacțiunea directă, nemijlocită, față în față a membrilor. Interacțiunea ia forma comunicării, a relațiilor ierarhice și a relațiilor preferențiale. Prin interacțiune se schimbă comportamentele persoanelor care intră în contact o perioadă mai lungă de timp. În cadrul clasei, interacțiunile se realizează la
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
însușire a cunoștințelor și abilităților necesare. Clasa de elevi este și un grup primar, având toate caracteristicile generale ale acestuia. 1. Caracteristica fundamentală a grupului primar, deci și a clasei școlare, este interacțiunea directă, nemijlocită, față în față a membrilor. Interacțiunea ia forma comunicării, a relațiilor ierarhice și a relațiilor preferențiale. Prin interacțiune se schimbă comportamentele persoanelor care intră în contact o perioadă mai lungă de timp. În cadrul clasei, interacțiunile se realizează la niveluri diferite (profesor-elev, elev-elev, elev grup, grup-grup) și
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
grup primar, având toate caracteristicile generale ale acestuia. 1. Caracteristica fundamentală a grupului primar, deci și a clasei școlare, este interacțiunea directă, nemijlocită, față în față a membrilor. Interacțiunea ia forma comunicării, a relațiilor ierarhice și a relațiilor preferențiale. Prin interacțiune se schimbă comportamentele persoanelor care intră în contact o perioadă mai lungă de timp. În cadrul clasei, interacțiunile se realizează la niveluri diferite (profesor-elev, elev-elev, elev grup, grup-grup) și se diferențiază între ele prin gradul diferit de determinare, felul interacțiunii dintre
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
clasei școlare, este interacțiunea directă, nemijlocită, față în față a membrilor. Interacțiunea ia forma comunicării, a relațiilor ierarhice și a relațiilor preferențiale. Prin interacțiune se schimbă comportamentele persoanelor care intră în contact o perioadă mai lungă de timp. În cadrul clasei, interacțiunile se realizează la niveluri diferite (profesor-elev, elev-elev, elev grup, grup-grup) și se diferențiază între ele prin gradul diferit de determinare, felul interacțiunii dintre membri și mijloace de realizare 64. 2. O altă caracteristică a grupului-clasă este prezența scopurilor și a
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
Prin interacțiune se schimbă comportamentele persoanelor care intră în contact o perioadă mai lungă de timp. În cadrul clasei, interacțiunile se realizează la niveluri diferite (profesor-elev, elev-elev, elev grup, grup-grup) și se diferențiază între ele prin gradul diferit de determinare, felul interacțiunii dintre membri și mijloace de realizare 64. 2. O altă caracteristică a grupului-clasă este prezența scopurilor și a motivelor care susțin acțiunea de urmărire a acestora. Fiind un grup formal, scopurile clasei școlare sunt prescrise de persoane exterioare grupului și
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
conștientă a scopurilor individuale în cele comune depinde de măiestria pedagogică a profesorului (metode pedagogice utilizate, stilul de conducere a clasei), de climatul socio-afectiv din clasa de elevi, de gradul de motivare a elevilor la activități comune. Ca urmare a interacțiunii dintre membrii grupului clasă în vederea atingerii unui scop comun, se creează o anumită structură a grupului. 3. Fiind un grup formal, clasa de elevi are o structură organizată și impusă, care se concretizează în investirea membrilor grupului cu diferite roluri
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
neinstituționalizate). În orice clasă de elevi există o cultură a acesteia, alcătuită din valori, convingeri, reguli, atitudini și comportamente împărtășite de membrii grupului. Ea are ca „sursă” cultura (valorile ) școlii, dar colectivul clasei, în virtutea sintalității sale, va personaliza, tocmai prin interacțiunile specifice dintre elevi și prin modul concret de a aplica, această cultură. Cultura clasei reprezintă un indicator al identității sale. Ea se formează în mare măsură prin acțiuni formale, adică exercitate în școală, dar acestea nu se realizează pe un
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
lucru variabil în mod special în privința fenomenelor macrosociale), sociologul dispune de un număr redus de cazuri. Aceasta face dificilă separarea accidentalului, întâmplătorului de ceea ce este general necesar. Problema numărului este agravată aici de alte două probleme: a interdependenței și a interacțiunii. Problema interdependenței. Pentru a fi semnificative, faptele trebuie să fie reciproc independente. Ne interesează, de exemplu, modelul general al industrializării în primele faze ale revoluției industriale. Pentru aceasta dispunem de un număr relativ restrâns de țări - Anglia, Franța, Germania, SUA
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
primele faze ale revoluției industriale ar fi, poate, suficient pentru a desprinde caracteristicile generale,necesare, de cele particulare, produse de condiții și opțiuni concrete. Numai că aceste țări nu au evoluat independent, ci interdependent. Pe lângă o serie de particularități, datorită interacțiunilor dintre ele, au elaborat un model comun tehnologic și social, putând fi considerate astfel a fi doar un singur caz. Țările care actualmente se industrializează se influențează și ele reciproc în strategiile pe care le adoptă. În plus, ele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
independent, ci interdependent. Interdependența limitează însă dramatic variația naturală a fenomenelor sociale, restrângând astfel baza empirică a sociologiei. Interdependența fenomenelor sociale lasă fără răspuns întrebarea dacă particularitățile lor reprezintă caracteristici generale sau caracteristici accidentale, difuzate de la unul la celălalt. Problema interacțiunii. O lege pune în evidență o relație simplă între două sau mai multe fenomene, făcând abstracție de interferențele altor relații. Formularea legilor idealizează situațiile, le purifică de interacțiunile exterioare, accidentale. Ele rețin relațiile „așa cum s-ar întâmpla” dacă alți factori
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
reprezintă caracteristici generale sau caracteristici accidentale, difuzate de la unul la celălalt. Problema interacțiunii. O lege pune în evidență o relație simplă între două sau mai multe fenomene, făcând abstracție de interferențele altor relații. Formularea legilor idealizează situațiile, le purifică de interacțiunile exterioare, accidentale. Ele rețin relațiile „așa cum s-ar întâmpla” dacă alți factori exteriori nu ar interveni. În realitatea fizică, problema interacțiunii nu este de regulă insolvabilă. Multiplele interferențe care pot bloca sau deturna un proces cauzal reprezintă însă o problemă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
între două sau mai multe fenomene, făcând abstracție de interferențele altor relații. Formularea legilor idealizează situațiile, le purifică de interacțiunile exterioare, accidentale. Ele rețin relațiile „așa cum s-ar întâmpla” dacă alți factori exteriori nu ar interveni. În realitatea fizică, problema interacțiunii nu este de regulă insolvabilă. Multiplele interferențe care pot bloca sau deturna un proces cauzal reprezintă însă o problemă de principiu pentru sociologie. Mai mult ca oriunde, datorită interacțiunii intense, legile în sociologie au o valabilitate tendențială. Din cauza acestor interacțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dacă alți factori exteriori nu ar interveni. În realitatea fizică, problema interacțiunii nu este de regulă insolvabilă. Multiplele interferențe care pot bloca sau deturna un proces cauzal reprezintă însă o problemă de principiu pentru sociologie. Mai mult ca oriunde, datorită interacțiunii intense, legile în sociologie au o valabilitate tendențială. Din cauza acestor interacțiuni, chiar dacă ipotezele sunt corecte, imaginea empirică poate fi confuză. Pentru a realiza o verificare empirică eficace a ipotezelor cauzale este deci nevoie de a controla, într-un fel sau
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
interacțiunii nu este de regulă insolvabilă. Multiplele interferențe care pot bloca sau deturna un proces cauzal reprezintă însă o problemă de principiu pentru sociologie. Mai mult ca oriunde, datorită interacțiunii intense, legile în sociologie au o valabilitate tendențială. Din cauza acestor interacțiuni, chiar dacă ipotezele sunt corecte, imaginea empirică poate fi confuză. Pentru a realiza o verificare empirică eficace a ipotezelor cauzale este deci nevoie de a controla, într-un fel sau altul, intervenția factorilor exteriori relației investigate. În științele naturii, factorii exteriori
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
accidentali se compensează reciproc, ieșind în evidență tendințele necesare. Numai că, destul de des, sociologul nu poate dispune de un număr suficient de mare de fenomene independente. Suntem aici în prezența unei limite de principiu a analizei sociologice. Gradul ridicat al interacțiunii presupunând un număr mare de cazuri disponibile agravează dificultatea generată de numărul principial redus de fapte de care dispune sociologul. Variația contextuală a cauzalității. Fizicianul se așteaptă ca o relație empirică oarecare să fie de regulă invariabilă în raport cu spațiul și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]