21,807 matches
-
regim abbasid, influențele culturale și religioase străine, mai ales persane, și obiceiul califilor de a cultiva poeți de curte, de la care așteptau imnuri de laudă au determinat abaterea de la căile bătute ale clasicismului și apariția unor noi forme de expresie poetică. Totuși, poezia s-a dovedit a fi cea mai conservatoare dintre artele arabe. Secole de-a rândul, poezia nu a încetat să exprime spiritul deșertului. Chiar versificatori moderni de la Cairo, Damasc și Bagdad nu consideră anacronic să își înceapă odele
Baššār ibn-Burd () [Corola-website/Science/330934_a_332263]
-
familie de literați, judecători și transmițători ai mesajelor profetice - al-Mutanabbi a compus mai multe poeme prin intermediul cărora își exprimă mândria de a avea origini în sudul Arabiei. În această perioadă, creațiile lui Al-Mutanabbi relevă pe de o parte capacitatea sa poetică extraordinară și pe de altă parte, personalitatea sa complexă. În poeziile sale ideile reprezintă o formă de exprimare a propriilor convingeri; acesta nu este de acord spre exemplu cu guvernarea arabilor de către non-arabi. Referitor la aceasta, Al-Mutanabbi menționează într-un
Al-Mutanabbi () [Corola-website/Science/330940_a_332269]
-
este considerat a fi un poet "divâni". Însă, în unele privințe, la nivel stilistic și lingvistic a reușit să depășească mulți poeți de acest tip, atât prin caracterul său vesel, care iubea viața și distracțiile, cât și prin măiestria sa poetică. Nedim, "privighetoarea nebunului din dragoste" provenit din lumea distracțiilor , a reflectat în opera sa direcțiile vii ale societății din vremea respectivă, eternizându-și versurile prin schițele alese din viața oamenilor, din pasiunile sale. Și pe când încerca să oglindească viața pe
Nedim () [Corola-website/Science/330949_a_332278]
-
care excelau poeți precum Nâbî sau Nef’î, prin scrierile sale, poetul a dus la apariția așa-numitului "stil nemidian", la baza căruia stăteau măiestria exprimării unice și spiritul său autohton. Nedim face parte din rândul poeților cu un limbaj poetic sărac. Repetă o imagine sau o comparație care i-a plăcut în mod deosebit. Adevărata sa putere, însă, stă ascunsă în măiestria cu care utilizează limba, în special dialectul istanbulez. Prin opera sa dorește să prezinte scene reale din viața
Nedim () [Corola-website/Science/330949_a_332278]
-
uneori de-a dreptul incompatibile, lăsând impresia că autoarea nu cunoaște sensul cuvintelor: "„cărămida botezului, computată”", "„praporii de pulberi indiferențiale”" etc. Paradoxal, în pofida acestor hazardate ori disonante alăturări de sintagme, atmosfera creată este de o halucinantă intensitate a implicării eului poetic. Mitroi reușește să fie și de o mare candoare, dar și să braveze, frizând cinismul. În pofida efortului de disciplinare, de reducere a aluviunilor lingvistice (sesizabil în ultimele creații), lirica sa rămâne, cum remarca Mircea Iorgulescu, „agitată cu violență de impulsuri
Florica Mitroi () [Corola-website/Science/330960_a_332289]
-
am aruncat undițile în balta adâncă, și m-am cinchit atent lângă ele, ca strămoșul cel de demult, care nu era mai îmbrăcat decât mine”". Mihail Sadoveanu realizează în acest volum descrieri picturale ale naturii de o deosebită sensibilitate, transfigurând poetic atât imaginea naturii, cât și contactul între om și natură. Natura evocată nu este picturală și rece, ci vie, cu o vegetație ce foșnește din cauza vântului și ploii sau a strecurării unor animale speriate. Autorul realizează descrieri foarte variate, insistând
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
originalitatea acestei scrieri o constituie tocmai lirismul său în evocarea realistă a unei lumi vegetale și animale vii care trăiește după alte reguli diferite de cele ale lumii contemporane. Analizând opera literară sadoveniană, Pompiliu Constantinescu consideră că „acele neuitate meditații poetice, scoase din contemplarea lumii bălților și din viața peștilor, acele dialoguri tainice, adânci, cu natura primordială și eternă (d. Sadoveanu e un peizajist variat, ci un poet care-și înscrie sentimentele în peizaje diverse), ne pun în contact cu un
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
fost acordat unei alte persoane. S-a pensionat la 1 octombrie 2008 având funcția de conferențiar. În acest domeniu, este cunoscut, mai ales ca poet, editând de-a lungul timpului, în perioada: 1994-2008, cinci plachete de poezii și o antologie poetică, editată în doua ediții. A colaborat, de asemenea, cu publicistică la mai multe reviste literare, iar unele dintre poemele cuprinse în cărțile pe care le-a publicat au fost transpuse pe muzică de compozitorul Vasile Tănase, precum și de el. A
Lorin Fortuna () [Corola-website/Science/335018_a_336347]
-
califatului de la Cordoba, însă descrierile deșertului, cămilelor și caravanelor au supraviețuit până în secolul IX, când așa-numita poezie modernă a început să capete contur. Pe fondul avansului civilizației, secolul IX a surprins nevoia întregii lumi arabe de modernizare a limbajului poetic, deci de renunțare la influențele beduine. Primele schimbări au survenit în cazul poeziei de dragoste, numită "ġazal" și s-au manifestat printr-o extindere tematică spre subiecte precum iubirea pentru o persoană care aparține alteia sau legătura amoroasă cu o
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
prim-plan plăcerea consumării vinului, respectiv a exersării artei vânătorii. Pe de altă parte, deși poezia modernă cultiva numeroase forme de desfătare cotidiană - amorul, vinul, vânătoarea, acestea se dovedeau a fi de scurtă durată, ceea ce a impulsionat apariția unui gen poetic care să le deplângă efemeritatea - poezia ascetică sau "zuhdiyya". Panegiricul, de asemenea, a reprezentat un tip poetic preferat la sfârșit de secol IX. "Qașīda" nu a dispărut, ci a păstrat o funcție ritualică, ceremonială, sesizabilă în al-Andalus cu ocazia sărbătorilor
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
cultiva numeroase forme de desfătare cotidiană - amorul, vinul, vânătoarea, acestea se dovedeau a fi de scurtă durată, ceea ce a impulsionat apariția unui gen poetic care să le deplângă efemeritatea - poezia ascetică sau "zuhdiyya". Panegiricul, de asemenea, a reprezentat un tip poetic preferat la sfârșit de secol IX. "Qașīda" nu a dispărut, ci a păstrat o funcție ritualică, ceremonială, sesizabilă în al-Andalus cu ocazia sărbătorilor religioase islamice - "‘id al-fițr" sau "‘id al-aḍḥă". Modernismul nu s-a eliberat complet de influențele preislamice, astfel încât
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
cadrul curtenesc preponderent și s-a dispersat odată cu emigrațiile poeților. Cu toate acestea, sfârșitul aceluiași secolul a fost considerat epoca de aur a poeziei andaluze, cu atât mai mult cu cât s-au remarcat inovații la nivel formal. Primul val poetic a fost reprezentat de așa-numiții „nostalgici”, întrucât principala dorință a acestora era restaurarea califatului. Exponenții generației făceau parte din aristocrația ommeyadă, fiind fii de funcționari, și se bucurau de o înaltă educație: Ibn Šuhayd (992-1035), Ibn Ḥazm (994-1063), Ibn
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
invazii nord-africane - cea a almohazilor. Vocea feminină, asociată inițial cu poete precum prințesa Wallada, iubita lui Ibn Zaydūn, s-a făcut din ce în ce mai auzită. Ḥafșa al-Rakūniyya (1135-1191) din Granada, cea mai prolifică poetă a veacului, a dat numele un nou tip poetic, bazat pe statutul femeii - "rakūniyya". Tot în acest interval temporal s-a dezvoltat și poezia mistică, al cărei faimos reprezentant a fost filozoful și teologul Ibn al-‘Arabī (1165-1245). Pe lângă exploatarea "qașīdei" și a "nasīb"-ului elegiac, lui i s-
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
tip de poem de zece versuri, numit "mu‘aššara", care facilita manifestarea mistică. Elegia, de asemenea, a ocupat un loc important, cel mai însemnat reprezentant fiind Ibn al-Abbăr (1199-1260) din Valencia, om politic și istoric. O altă inovație la nivel poetic a fost "muwaššah"-ul, formă de cânt de minim cinci strofe, consacrată în epoca de aur de către Abū Bakr Muḥammad Ibn Zuhr (-1110) și preluată apoi de Ibn Sahl (1212-1251) din Sevilla. Odată cu înființarea regatului Granadei (1232-1492) și începerea Reconquistei
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
pereții palatelor, tocmai pentru a-i elogia pe cei care au dispus construirea lor. Un edificiu care a beneficiat din plin de poezia ornamentală a fost Alhambra. Textul epistolar - "risălat", alături de genul literar cunoscut drept "maqăma" - proză rimată, cu inserții poetice, au fost două forme de așa-numită „proză ornată”, originare din Orient și preluate ulterior și în peninsula Iberică. La mijlocul secolului IX, Abū al-Ğusr al-Riyăḍī a introdus stilul epistolar în al-Andalus, iar trei veacuri mai târziu "maqăma" era abordată în
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
fluorescența pietroasă a reliefului, străbătând cu iuțeală verdele șesurilor și apropiindu-se tot mai domol de sufletele noastre, le luminează, le înnobilează și le cheamă blând spre Universul Luminii.”" Leonida LARI, poetă, publicistă, scriitoare, 2004 <nowiki>***</nowiki> "„(...)Rămânând liric și poetic la începuturile creației sale, A. Mudrea evoluționează, realizând tablouri de un profund caracter dramatic, specific timpurilor și, concomitent, rămânând în permanență drept un autor de mesaje spirituale, cifrate în contextul imaginilor intuite în veștmintele parabolei și metaforei. Lucrările lui Andrei
Andrei Mudrea () [Corola-website/Science/335399_a_336728]
-
purtau discuții despre diferite subiecte. Cu toate acestea , în timp , cafenelele au devenit un loc unde oamenii mergeau pentru a-și petrece timpul liber. De asemenea ,existau și cafenele în care se întâlneau trubadurii . Aceștia participau la concursuri de repertoriu poetic , de istorisit povești și de rezolvat de ghicitori. Pe langă cafenele trubadurilor, într-o perioadă, isi spuneau de asemenea poveștile în cafenele. Cafeaua turcească , care ocupă un loc important în cultura turcilor încă din secolul al XI-lea, este servită
Cafenelele și cafeaua în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/331937_a_333266]
-
artă, estetică, prezentări de cărți noi cât și experimente literare și de avangardă. Editura Aglaia este dedicată exclusiv producțiilor virtuale și experimentelor. Printre alte realizări menționăm colajul vizual care implică 2 sau mai mulți participanți care produc împreună un dialog poetic avangardist. Iată o aplicație posibilă doar pe net, autorii aflați în țări sau continente diferite construiesc "on line" un colaj care însoțit de material vizual este apoi editat și publicat în format digital pe net. În acest fel putem accesa
Asociația Scriitorilor Israelieni de Limbă Română () [Corola-website/Science/331500_a_332829]
-
Buletin cu ilustrate, Ed. Rafet, 2015 18.10 zile din martie,versuri, Ed. ArtBook, 2015 19. Zen Absolut, versuri cu Adrian Grauenfels, Ed. ArtBook 20. Însemnări necritice, vol. II Ed ArtBook, 2016 Antologii: Lira în patru puncte cardinale- selecție , 2010 Poetic@- selecție Cristina Ștefan.- 2011 55 de poeți contemporani- selecție Valentina Bisog. 2009 VirtualiaXII, selecție Alina Manole, Iași, 2011 A treia carte. Poezii. selecție Cristina Ștefan, 2012 Antologie de versuri și proză, Lira21, 2013, ArtBook. Antologiile Revistei Singur și ale Cenaclului
Cristina Ștefan () [Corola-website/Science/336942_a_338271]
-
și "Prințul din adâncul pământului" (2007), montate la Teatrul Național Radiofonic. Volumele publicate de el conțin eseuri pe teme literare și muzicale și cronici literare ale operelor scrise de poeții și prozatorii contemporani. A scris prefețele și postfețele unor antologii poetice scrise de Constantin Abăluță (1980), Cezar Ivănescu (1982), George Alboiu (1984), Ioanid Romanescu (1993). Activitatea sa de critică literară a fost distinsă cu Premiul revistei "Amfiteatru" (1978) și Premiul revistei "Luceafărul" (1981), pentru critică literară, Premiul de Excelență pentru întreaga
Costin Tuchilă () [Corola-website/Science/336990_a_338319]
-
este, de asemenea, considerat a fi autorul unora dintre ele, deoarece textele sunt la persoana întâi. În spirijinul acestei teorii vine prologul culegerii. De asemenea, multe surse îi acordă credit regelui Alfonso, datorită influenței lui asupra altor lucrări din tradiția poetică, inclusiv introducerea sa în cântul religios. Deși calitatea de autor a regelui Alfonso este discutabilă, influența lui nu este. În vreme ce restul lucrărilor majore care au rezultat în urma atelierelor lui Alfonso, incluzând istorii și alte texte în proză, erau în castiliană
Cantigas de Santa Maria () [Corola-website/Science/337012_a_338341]
-
discutabilă, influența lui nu este. În vreme ce restul lucrărilor majore care au rezultat în urma atelierelor lui Alfonso, incluzând istorii și alte texte în proză, erau în castiliană, "Cantigas" sunt în portugheza veche și reflectă popularitatea la curtea Castiliei a altor corpusuri poetice, precum "cantigas d'amigo" și "cantigas d'amor". Metrica este extraordinar de diversă: 280 de formate diferte pentru cele 420 de cântări. Cele mai frecvente sunt "virelai" și "rondeau". Lungimea versurilor variază între două și 24 de silabe. Vocea naratorului
Cantigas de Santa Maria () [Corola-website/Science/337012_a_338341]
-
au cunoscut îl descriau ca pe „un personaj dostoievskian, un mizantrop sociabil, un timid cu mari candori de sentiment”. A debutat ca poet în anii '30 în revista "Gândirea", scriind poezii într-un stil post-baudelairian-rimbaudian. Două antologii din creația sa poetică au fost publicate postum: "Fiul lunii" (1969), sub îngrijirea lui Dinu Pillat, și "Haina de brumă" (1984), îngrijită de un urmaș al său, poetul și eseistul Ion Lazu.
Valeriu Ciobanu () [Corola-website/Science/336981_a_338310]
-
Robert Șerban și Adriana Babeți. Ediția din 2013 a fost un "PARADOX". Ca în fiecare an, pe lângă numărul mare de participanți la workshopuri, persoane importante au călcat pragul festivalului. Poetul român Răzvan Țupa a ținut în acest an workshopul „Creație Poetică" în cadrul secțiunii Literatură, unde și Daniel Vighi a susținut o conferință cu tema " Paradoxul în cultura underground a anilor `80". Mădălina Ghițescu, actriță română de teatru și film,a fost unul dintre trainerii din acest an al secțiunii "Teatru", iar
StudentFest () [Corola-website/Science/328402_a_329731]
-
o melodramă, dar, în locul unei evoluții/escaladări clasice a conflictului dintre tineresc/curat și corupt/corupător, el "(Mitulescu, n.m.)" alege înăbușirea acestuia.” Critica Ana-Maria Onisei scrie în Adevărul literar și artistic despre film că „reușește să fie senzual, puternic și poetic”, și că fără să fie „un film desăvârșit, (...) are câteva secvențe captivante, rare în filmul românesc recent.” A fost criticată platitudinea replicii lui Piștereanu, cum că „în orice lucru rău, există un lucru bun și în orice lucru bun, întotdeauna
Loverboy () [Corola-website/Science/328470_a_329799]