21,931 matches
-
Margareta Mușat, mama voievodului Petru al II-lea Mușat, ar fi ctitorit în Siret o biserică romano-catolică cu hramul Nașterea Sfanțului Ioan Botezătorul. Ea se convertise la catolicism și ar fi ctitorit biserică, pentru a-i servi drept loc de veci. Aici a funcționat între 1371-1434 o episcopie catolică, cu o mănăstire dominicana aferentă. După unele opinii, clădirile mănăstirii au fost incendiate de populația românească ortodoxă, răzvrătita împotriva catolicismului în anul 1451 sau după alte opinii biserică a fost dărâmată la
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Siret () [Corola-website/Science/317434_a_318763]
-
1595). A fost de față Carichitsi, servul lui Dumnezeu"". Ultima propoziție este în limba greacă. Pe a doua piatră se poate citi că ""a făcut-o și a împodobit-o Draga domnului ei Kîrste, care a plecat la lăcașul de veci și a fost înmormântat în anul 7172 (=1664)."" O a treia piatră care conține o inscripție în limba română cu caractere chirilice este foarte degradată și s-a putut descifra abia anul 7271 (=1763) și luna februarie. În biserică se
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
fost rănit în timpul luptelor în Valenciennes și a murit la spital la Nivelles la 26 mai 1940. Funerariile sale au avut loc la Postdam la 28 mai. Peste 50.000 de oameni s-au aliniat în drum spre locul de veci al Prințului. Rata imensă de participare și respectul pentru prințul care a murit ca un erou l-au înfuriat pe Adolf Hitler. Ca urmare nici un prinț din fostele dinastii germane nu a mai fost lăsat să servească pe front și
Ducesa Cecilie de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/321791_a_323120]
-
atunci Piața Academiei) și îl reprezintă pe Ion Heliade-Rădulescu privind spre Palatul Universității într-o atitudine caracteristică oratorilor, cu capul ușor aplecat înainte ținând o carte în mâna stângă, mâna dreaptă și fața descriu discuția pe care o poartă peste veacuri cu trecătorii. Comanda pentru realizarea statuii lui Ion Heliade-Rădulescu a fost primită de Ettore Ferrari de la Primăria Capitalei în 1879. A reușit să termine lucrarea în 1880, an în care a fost dezvelită. După ce s-a ridicat acest monument, Alexandru
Statuia lui Ion Heliade-Rădulescu din București () [Corola-website/Science/321836_a_323165]
-
2004. În Berbești au fost documentate două biserici de lemn succesive. Locuitorii din Berbești au avut statutul social de nobili până la mijlocul secolului 19. Condiția socială le-a permis să ctitorească biserici care să facă față creșterii demografice din ultimele veacuri. Biserica de lemn înlocuită la mijlocul secolului 18 a fost donată iobagilor din Vad, care au reclădit-o și folosit-o până la sfârșitul secolului 19. Ultima biserică de lemn a fost cumpărată de locuitorii din Vad și materialul refolosit la construcția
Biserica de lemn din Berbești () [Corola-website/Science/321416_a_322745]
-
Denumirea rîului, în opinia savantului Ion Dron, are la bază un nume vechi de proveniență antroponimică româneasca - Lopată. Un Mihul Lopată - "tatăl lui Ilie si bunicul lui Crăciun" este pomenit într-un hrisov domnesc din anul 1546. De-a lungul veacurilor denumirea rîului a suferit unele modificări: din Lopată a trecut în Lopătești, iar mai apoi în Lopatinți și Lopatnic. Cert este că la începuturi rîul purta numele Lopată, luat de la un nume personal devenit mai tîrziu și nume de familie
Râul Lopatnic () [Corola-website/Science/321449_a_322778]
-
devenit mai tîrziu și nume de familie. Satele, care iși au vatra pe malurile rîului Lopatnic, sunt sate vechi moldovenești, cu o istorie de secole, cu hrisoave domnești și cu demnitate răzășească. În comuna Caracușenii Vechi își doarme somnul de veci o personalitate de vază, scriitorul Constantin Stamati-Ciurea, care vorba dînsului "nu a vînat glorie sau profit" din carțile sale, ci deșteptarea și iluminarea poporului. Satele de pe malurile Lopatnicului sunt localități mari, cu case arătoase și oameni harnici și gospodari, cu
Râul Lopatnic () [Corola-website/Science/321449_a_322778]
-
fir de argint ce strălucește și șerpuiește prin smaraldul ierburilor și al pîlcurilor de flori. Relieful montan cu pante inundate de flori sălbatice iți lasă impresia că te afli în apropiere de Carpați sau de munții Dobrogei. De-a lungul veacurilor băștinașii au compus mai multe cîntece și legende închinate acestor locuri pitorești și pline de ciudățenii, iar scriitorul Constantin Stamati-Ciurea a înveșnicit în scrierile sale Caracușenii Vechi, Stînca lui Ciuntu si Corjeuții. Arealul complexului geologic și paleontologic din bazinul rîului
Râul Lopatnic () [Corola-website/Science/321449_a_322778]
-
coordonarea prof. dr. arheolog Stela Cheptea, cercetător științific la Institutul de Studii Est-Europene Iași, au dus la descoperirea sub naosul actualei biserici a fundațiilor și ruinelor a două biserici mai vechi. Prima biserică datează, probabil, din a doua jumătate a veacului al XIV-lea, masa altarului fiind identificată sub naosul actualei biserici. Fundația sa are adâncimea de numai 0,90-1,00 m. A doua biserică a fost construită, probabil, în timpul lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Aceasta avea plan treflat, puțin deviat
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
Gurișoara, probabil înainte de 1837-1839, când i s-a refăcut iconostasul. Biserica poartă hramul „Sfântul Nicolae” și este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Biserica de lemn din satul Govora a fost adusă, conform tradiției, acum aproape două veacuri din satul Gurișoara. Vechimea construcției depășește probabil cu cel puțin un secol strămutarea ei pe locul actual. Momentul ridicării bisericii în satul Govora, sau cel puțin al înzestrării ei cu toate cele necesare cultului, este sugerat de câteva pisanii însemnate
Biserica de lemn din Govora () [Corola-website/Science/316457_a_317786]
-
direct anul 1835, era noastră. Dacă pomelnicul a fost scris în perioada în care biserica se afla în satul Gurișoara atunci el se poate referi la ridicarea bisericii, sau o refacere mai importantă, însă nu mai mult decât cu un veac mai devreme, când limba română se folosea deja curent în astfel de texte.
Biserica de lemn din Govora () [Corola-website/Science/316457_a_317786]
-
1400-1432), printr-un document din 18 noiembrie 1409, a scos satul Vama din Ocolul Câmpulung și l-a dat Mănăstirii Moldovița, împreună cu veniturile vămii ("„satul Meto care acum se cheamă Vama, care să-i fie uric cu toate veniturile din veac în veac”"). În Evul Mediu, acest drum a fost folosit de tătari în incursiunile lor de jefuire a satelor din Moldova și din Transilvania. În toponimia locală există și astăzi „Drumul Tătarilor”, care avea o ramificație ce trecea prin Vama
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
un document din 18 noiembrie 1409, a scos satul Vama din Ocolul Câmpulung și l-a dat Mănăstirii Moldovița, împreună cu veniturile vămii ("„satul Meto care acum se cheamă Vama, care să-i fie uric cu toate veniturile din veac în veac”"). În Evul Mediu, acest drum a fost folosit de tătari în incursiunile lor de jefuire a satelor din Moldova și din Transilvania. În toponimia locală există și astăzi „Drumul Tătarilor”, care avea o ramificație ce trecea prin Vama. Folcloristul Simion
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
să se vorbească de muzica bisericească românească și să se arate un interes pentru cercetarea și cunoașterea ei cât mai depline este, în primul rând, vechimea ei, care în pofida forțelor distructive la care a fost supusă, a reușit să reziste veacuri la rând, păstrându-și nealteraltă esența și robustețea. Un alt aspect foarte important al muzicii bizantine românești îl constituie existența unui număr impresionant de mare de manuscrise muzicale bizantine păstrate până în zilele noastre. În străinătate există un fond de manuscrise
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
Cunțan (1837-1910), Trifon Lugojan (1874-1948), Atanasie Lipovan (1874-1947) și alții, ca unii care au consemnat în scris toate cântările bisericești care circulau pe cale orală în aceste părți de țară, unde muzica bizantină se răspândise în egală măsură. Exact la jumătatea veacului al XX-lea a început o nouă reformă în muzica bisericească, nu de proporțiile celei de la începutul secolului al XIX-lea, dar importantă prin revizuirea cântărilor de strană (stilizarea și, în unele cazuri, scurtarea melodiilor prin eliminarea unor formule prea
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
lui Iosif Hodoș era cel mai în măsură să le aibă, după cum singur mărturisește: "„Cititorilor acestor pagini le înfățisez câteva clipe din apropiatul trecut politic și cultural transilvănean în lumina unei serii de scrisori inedite din a doua jumătate a veacului trecut (1849-1899) aflătoare în colecția de acte și corespondență a subsemnatului.”" În articolul "Avram Iancu în 1852", E. Hodoș relateză atitudinea lui Avram Iancu față de împăratul Francisc Iosif cu ocazia venirii acestuia în Transilvania. Iancu n-a vrut să se
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
obiective: biserica „Sfântul Nicolae” (1696-1699), biserica bolniță de lemn „Sfânta Treime” (1833), ruine chilii și zid de incintă, care datează de la sfârșitul secolului al XVII-lea. Istoria Mânăstirii Mamu, cu hramul Sfântul Nicolae, se pierde în timp, undeva pe la începutul veacului al XVI-lea. Se cunosc destul de puține date legate de prima ctitorire dar, se pare, că ea se datorează familiei boierești a Buzeștilor. Se știe că la 1437, anul atestării documentare a satului, moșia Mamul se afla în stăpânirea boierilor
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]
-
tron în a doua sa domnie, domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) a mutat capitala Principatului Moldovei de la Suceava, oraș fortificat și situat în nordul Moldovei, la Iași, localitate lipsită de fortificații. Cu toate acestea, scaunul mitropolitan a rămas încă un veac în vechea capitală. Viitorii mitropoliți au condus treburile administrative ale Mitropoliei fie din noua capitală, fie din Suceava. Ori de câte ori veneau la Iași, mitropoliții Moldovei locuiau într-o casă aflată lângă Biserica Albă (biserică aflată chiar pe locul unde este astăzi
Palatul Mitropolitan din Iași () [Corola-website/Science/322367_a_323696]
-
HISTA ECCLESIA EST DEDICATA PRO HONORE BEATE GENITRICIS ANNO DOMINI MCCCVNDECIMO”, în traducere: Această biserică a fost închinată spre cinstea Fericitei Născătoare, anul Domului 1311”. Așadar, acesta este cel mai vechi ansamblu pictural păstrat din țară, devansând cu jumătate de veac decorul iconografic al bisericii „Sfântul Nicolae” de la Curtea de Argeș. Prezentând numeroase elemente bizantino-balcanice, cu vădite împrumuturi din arta romanică și gotică, dar și cu influențe ale Renașterii, picturile din naosul bisericii din Sântămaria-Orlea reprezintă un interesant caz de interferență stilistică, indicând
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
15 case în districtul Făgetului. Tradiția locală păstrează versiunea că satul a fost întemeiat de două familii de pietrari veniți din ținutul Hunedoarei vecine, deoarece aici au găsit piatră bună pentru tăiatul pietrelor de moară. Și într-adevăr, până în pragul veacului XX, locuitorii de-aici erau vestiți până departe în cioplitul pietrelor de moară. Aceeași tradiție susține că de la îndeletnicirea respectivă și-a luat numele localitatea. Biserica de lemn este situată în mijlocul cimitirului, pe o colină ce domină așezarea dinspre nord
Biserica de lemn din Pietroasa de Sus () [Corola-website/Science/316861_a_318190]
-
și-a luat numele localitatea. Biserica de lemn este situată în mijlocul cimitirului, pe o colină ce domină așezarea dinspre nord. Tot tradiția păstrată de locuitori, ne semnalează că lăcașul cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" ar fi fost adus pe la începutul veacului al XIX-lea din valea "Slăvești", atunci când satul a fost sistematizat și așezat de-a lungul văii. Pereții monumentului sunt lucrați din lemn de gorun, dar cu lipituri de lut, atât la exterior, cât și la interior. Din punct de
Biserica de lemn din Pietroasa de Sus () [Corola-website/Science/316861_a_318190]
-
de la Siret la Suceava și din vremea căruia datează primul document de atestare a Cetății de Scaun a Moldovei (10 februarie 1388), precum și a orașului Suceava (18 august 1388). De numele său sunt legate o serie de ctitorii sucevene din veacul al XIV-lea: Cetatea de Scaun a Sucevei, Cetatea Șcheia, Curtea Domnească din Suceava și Biserica Mirăuți. Statuia este realizată din bronz turnat și îl înfățișează pe voievod în picioare, cu sabia în mâna dreaptă, apropiată de picior. Opera are
Statuia lui Petru al II-lea Mușat din Suceava () [Corola-website/Science/316924_a_318253]
-
și Institutul Pedagogic din Iași. S-a stins din viață pe 25 octombrie 1962, la Iași, si este inmormintat la Cimitirul Eternitatea din Iași. Nicolae Popa este un ieșean autentic și nedezmințit. Trecut prin experiențele mistuitoare ale primei jumătăți a veacului trecut, pe care le-a trăit la Paris, unde a fost elevul lui André Lothe, el a dat fără stavila drumul sufletului sau de împătimit și blind ieșean. "Experiența Parisului, notează Corneliu Babă, îi folosise, dar odată reîntors, redevenise ceea ce
Nicolae Popa (pictor și grafician) () [Corola-website/Science/316980_a_318309]
-
Basarabiei” sau „Basarabia noastră”, erau semnate de profesori precum: A.D. Xenopol, Petre Rascanu, A.I. Cuza. Asasinarea la 28 iunie 1914 a prințului moștenitor al Austro-Ungariei și a soției sale a constituit pretextul declanșării primului război mondial, după ce mai dinainte din veacul trecut, Europa se împărțise în două blocuri militare:Tripla Alianță și Tripla Înțelegere. La 28 iulie 1914, exact la o lună de la atentatul de la Sarajevo, Austro-Ungaria declara război Serbiei. În doar câteva zile conflictul s-a extins la scara întregii
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
Pentru a-l înțelege pe Octav, trebuie să accepți integrarea în conceptul său filozofic, pentru că fiecare album are propria sa poveste. Pentru că piesele sale sunt pline de capcane seducătoare, care te pot ameți atât de mult încât să devii pe veci octavoman."" Ema Ofițeru vorbea într-un articol în ziarul Cotidianul din 1999 despre ""nota specială"" a muzicii artistului ca fiind percepută drept ""una foarte prezentă și originală"." Mihaela Dordea definea pe Octave într-un interviu luat artistului în anul 1999
Octave Octavian Teodorescu () [Corola-website/Science/325904_a_327233]