23,608 matches
-
ne fi urcat? Nu cumva avea de gând să ne ducă undeva, să ne facă de petrecanie, să ne ia banii, apoi geamantanele și să ne lase goi, departe, în vreun crâng? Amândoi făceam fețe-fețe, deși ne chinuiam să-i zâmbim, să-l aprobăm, să nu-l lăsăm să ne simtă teama, îndoielile din adâncuri. Mașina alerga cu o viteză moderată. Ieșisem din oraș. Ne aflam pe o arteră secundară în partea nord-estică a Timișoarei. De o parte și de alta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Am un băiat. E conferențiar la Automatizări și Calculatoare, la Universitatea din Timișoara. E un copil pasionat și talentat. A făcut și masterat și un al doilea doctorat în S.U.A. I s-a propus să lucreze la NASA. Nu! Nu zâmbiți. A fost solicitat să rămână acolo. Dar a refuzat... Are ce face în țară. E prețuit și bine plătit și la noi. Nu e nevoie să fie salahor la străini. E un om deja lansat. A scris mult. A publicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
plecați la drum, zise maica Cecilia. Au fost multe pomeniri, azi. Nu! Dați-l mai bine unui sărac, zice "șeriful". Ne oprim câteva clipe la chioșcul de lângă ieșire cu iconițe, obiecte bisericești. Cumpăr volumul De vorbă cu părintele Cleopa. Măicuța zâmbește, ne dăruiește câte-o iconiță, și-mi zice: Părintele Cleopa e de pe-acolo, de pe la dumneavoastră. A fost la mănăstirile din zona Neamțului. Un călugăr adevărat, înțelept și sfânt!... Rămâi sănătoasă, Cecilia!, zice "șeriful". Ne pare tare rău că sunteți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
piedica pusă. E cu aer comprimat. Mi l-a adus băiatul meu, din S.U.A. El mi-a adus și pălăria asta... Oamenii de-aici au început să mă poreclească "șeriful". Fiindcă știau că am pistol și pălărie de șerif. Am zâmbit. Și Emilian Neda m-a întrebat: De ce râdeți? Că oamenii m-au poreclit "șeriful"? Așa v-am zis și eu în gând. Cineva, dintre cei ce așteptau, spuse cu glas tare: Am vorbit acum pe telefonul mobil cu șoferul de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mai văzut-o numai de câteva ori pe Corina, în toamnă, când s-a reîntors din Austria. Și fiindcă i-a plăcut strașnic de mult, ba i s-a părut că și ea îi ieșea uneori anume în cale, îi zâmbea ștrengărește și se înroșea până-n vârful urechilor, el a stat ce-a stat și a meditat, nu prea mult, apoi, prin octombrie, după ce i-au sărbătorit împreună majoratul, a cerut-o în căsătorie. Costel Ursan și coana Zitta au părut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
facă ceva sau să spună ceva. Gâfâia și tot ce fierbea În ea era desigur de necuprins În vorbe, așa Încât renunță și o luă repede spre mașină. Viorel se Întorcea de la taică-su roșu ca racul și străduindu-se să zâmbească. Era zgâriat pe frunte și se grăbea spre noi, mai avea probabil să ne spună ceva Înainte să plece, dar Ortansa Îl Întoarse din drum. Se urcară amândoi În Dacia roșie, care demară ca din pușcă și țâșni pe poartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În povestea asta a ta, prea multă tristețe, prea multă violență... Înțeleg bine dorința de autentic, dar cădem În extrema cealaltă. — Ce extremă, dom’ director? Sunt numai ochi și urechi și atenția mea pare să-i provoace o vădită plăcere. Zâmbește satisfăcut, disecă și aprofundează. — Viața e viață, bineînțeles. Dar nici chiar viața nu-i cum o prezintă literatura ta. Ce se Întâmplă aici e exagerat, prea exagerat. Trebuie păstrat un echilibru, există un echilibru și În viață și În literatura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
faci din ele un tunel, prin care să treacă de la caz la caz pisica sau ursul. — Și mie mi-ar plăcea să fac așa ceva. Își aprinse În sfârșit țigara și suflă o trâmbă de fum prin care l-am văzut zâmbind visător. E o meserie frumoasă. Să faci fântâni, puțuri, tuburi d-alea, da, mi-ar plăcea foarte mult să am meseria ta. — Nu văd ce te-mpiedică, dom’ director. Pune așa cum ai spus bunul de tipar acum pe manuscris, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Hansi să ne scoată afară la aer, Într-un loc cât de cât... Nu ne-a mai ars de ziare și de radio, de cinema și chestii de felu’ ăsta. Am stat aicea ca șobolanii, doar-doar o apărea Hansi. Hansi zâmbește generos și compătimitor. - Da’ mă mir. Nu i-ați văzut prin oraș? - Ce să vedem, Hansi? - Miliție, armată, trupe Întregi. Doar n-ați mers cu ochii Închiși. Ba om fi mers cu pula-n cur. Aia e că n-are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mă mai știi? Nu mă mai recunști? Sunt eu, Relu-Aurel. - Și ce naiba cauți aici? - Ce să caut, Ortansa? Fac Revoluția, cu tine... O facem Împreună! Hai s-o mai facem o dată și Încă o dată, și mi se părea deja că zâmbește. Cu Viorel ce-ai făcut? Ce-ai mai făcut de-atunci de când ți-am dat porumb fiert? - N-am făcut mare lucru. Dădu din mână plictisită. Pe Viorel nu l-am mai văzut de atunci, de când tu și prietenul ăla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
clasa a unsprezecea la un liceu din Piatra Neamț. Laur i-a cerut banii Înapoi. Nu s-ar fi Încurcat dacă ar fi știut, ce nu poate el să suporte pe lumea asta, moldovenii, hoții și vandalii și barbarii, iar puștiul zâmbea umil și impasibil, ca și cum ar fi așteptat să i se mai dea ceva. Ascunsese probabil cei cinci sute de lei ce-i rămăseseră rest de la bere Într-un loc unde văr-miu n-ar mai fi dat de ei nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
șantaje a fost silit să abdice. Dacă nu abdică, l-a somat Petru Groza, primul ministru, cei 1000 de studenți care manifestau pentru monarhie, în fața Palatului... vor fi împușcați !”, și, îi puse în față, textul abdicării gata pregătit, pentru semnat... zâmbindu-i larg... larg, biruitor, și cu pistolul în mână, cu jocuri de înțelesuri în priviri. În acelaș timp, demonstrativ, tancurile rusești goneau într-o parte și alta prin fața palatului, pentru intimidare. A venit și noaptea Anului Nou... În zadar românii
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nefericită reformă ! O apăsare tot mai grea plutea în aer, peste țară. Guvernul prezidat de P. Groza, promitea... promitea, și era mereu binedispus... El însuși fiind bunadispoziție întrupată, senină și permanent zâmbitoare... încât, te întrebai... „Ce are omul ăsta de zâmbește întruna..!”. Zâmbetul lui era o promisiune permanentă... Însăși viața acestui guvern, de la început, na făcut altceva decât promisiuni... Această sursă fără fund de iluzii... eterne iluzii... După instalare la putere, guvernul a răsturnat camioane de promisiuni, în strigăte asurzitoare, pe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mult, o încredere reciprocă, care se întărea surprinzător de repede. Era iubit, respectat și nimeni n-ar fi îndrăznit să-i înfrunte vreo hotărâre. Avea sclipiri de bunădispoziție, un zâmbet bun fluturându-i pe buze,. Era tipul de om care zâmbește și în fața morții.. o sfidează.. În ochii lui citeai un fel de trufie, o privire de om ce știe să înfrunte orice primejdie zâmbind. Era tonic pentru toți... Ce s-ar fi făcut, s-au întrebat ei de multe ori
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Avea sclipiri de bunădispoziție, un zâmbet bun fluturându-i pe buze,. Era tipul de om care zâmbește și în fața morții.. o sfidează.. În ochii lui citeai un fel de trufie, o privire de om ce știe să înfrunte orice primejdie zâmbind. Era tonic pentru toți... Ce s-ar fi făcut, s-au întrebat ei de multe ori, fără optimismul lui robust și sănătos, din care câte puțin le împrumuta și lor. .. Pe timpul verii lui 1946, au acționat în munții Neamțului, și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
numărându-și parcă bătăile inimii, cu armele întinse spre omul pe care securitatea, de atâta vreme, îl căuta să-l prindă. Și acum, îl aveau... Îl aveau, dar nu cutezau să-l atingă. Pentru o clipă, Căpitanul Baltă înălță capul zâmbindu-le... El le simțea frica rece din pieptul lor. „ - Hai, măi... trageți !.. Trageți, ce mai stați !”, vorbele lui Baltă, calme și liniștite îi ului cu totul. Poate că mulți dintre ei, au înțeles abia atunci.. cine era Baltă... omul. El
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
asupra fiecăruia.. până și-o fixă asupra lui Florin Constantinescu. „ - Tu, de acolo,.. cum te numești ?”, îl întrebă cu un autoritarism care intimida. „ - Constantinescu Florin, domnule !”, îi răspunse el calm.. Civilul tresări, cu luciri stranii în ochi. „ - Bine... bine !” îi zâmbi el larg, satisfăcut, ca unei cunoștințe, și îi făcu semn cu mâna... „Hai, cu noi..!”... L-au luat cu ei, pe Florin, iar noi ne-am uitat după dânsul, cum ieșea pe ușă, între cei doi milițieni, cu înspăimântătorul presimțământ
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
temeinicie limba română. Eminent profesor, pedagog și om de suflet.. Profesorul nostru de română, era exigent, sever, în acelaș timp, blând și bun, cu vorba molcomă și dulce a ardeleanului de la BistrițaNăsăudului. Pentru statura mea mică și plăpândă, îmi spunea zâmbind „Omu’ mare”... un zâmbet bun pe care nu l am uitat niciodată. În anul următor, spre regretul nostru, s-a transferat la Universitatea din Iași, Facultatea de Filologie. Cu regulile gramaticale învățate de la el, în scurta perioadă de timp, cât
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
recunosc „.. du bist ein Ezel!”. Toată clasa izbucni în râs.. iar eu nu știam de ce. „ - Cum, măgarule !.. a sărit ca ars, profesorul, cum, eu sunt.. nu tu..?!”. Și, am încasat un doi, mare, în catalog. Acum, după atâția ani, am zâmbit că, în grabă n-am conjugat corect verbul „a fi”, la persoana întâi singular, și l-am făcut pe profesor „măgar”.. Peste puțin timp, a plecat pe front, și, n-am mai auzit de el. Limba germană am continuat-o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Și copacii plâng !”, mă pomenii gândind cu voce tare. Niște pași, rari... și un glas cunoscut, mi-au risipit gândurile... Tresării... Era colegul și prietenul meu de-o viață Mircea Cozma... „ - Gândurile prea adânci... îmbătrânesc..!”, îmi murmură el la ureche, zâmbind... Cu acel zâmbet inconfundabil. Ne-am privit în tăcere... într-o tăcere ca în biserică, făra prea multe vorbe. „ - Încă, nu-i „zece”..!”, murmură el, uitându-se la ceas... poate, ca să frângă clipa de suspans.. Ne gândeam la acelaș lucru
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ne-am numărat în tăcere.. pentru a câta oară, oare... Doar, ochii ne-au exprimat dezamăgirea. Mircea Cozma avea în ochi o tristețe nemărturisită, pe care o îmbălsămă cu o glumă amară... Aghe, dacă facim un „Carré de popi”..! și zâmbi dezamăgit. Da, dar fără sutană..! îi completă cineva gluma. Ne citeam unul în sufletul celuilalt dezamăgirea... dar, ne era greu s-o spunem. Să mai așteptăm... să mai așteptăm, poate.. murmură Bistriceanu, privindu-ne cu un zâmbet de copil care
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
oprit în fața ușii de la intrare. Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, Patronii Sf. lăcaș, dăltuiți în stejarul masiv, ne întâmpină cu zâmbet cald, plin de înțeles... Din mozaicul de pe peretele de deasupra ușii, Mântuitorul, cu brațele deschise ne binecuvânta întoarcerea acasă...zâmbindu-ne divin. Am pășit cu sfiiciune și evlavie pragul bisericuței noastre de suflet, unde am învățat taina rugăciunii și închinării... unde ne-am închinat până la desființarea școlii. La gândul că aici și-a înălțat ruga și Mihalache Sturza-Vodă, emoția care
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
rămas nedumerit și surprins. Un elev, dintr-o clasă superioară, își fixă ochii, cu un surâs enigmatic, asupra mea, dezvăluindu-mi tulburarea, și, se aplecă șoptindu-mi; Părintele șoarece, măi... îl vezi , în „Patrat” !”, și mi-l arătă pe fereastră zâmbindu-mi. Salvatorul meu era viitorul, mare actor de teatru și film Mihai Mereuță. I-am răspuns cu o privire plină de recunoștință și, am rupt-o la fugă, cu o bucurie care nu-mi mai încăpea în piept. Faptul că
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
veche: „tempora mutantur, et nos mutamur cum illis !” .. și, în gând i se opri amarul. În poarta Seminarului se așternu o tăcere deasă... deasă, de s-o tai cu cuțitul... Hm ?!.. făcu altul din colegi, cu gândul la Calea Lăpușneanu, zâmbind trist. Ochii i se înrouraseră de o amintire dulce, poate cea mai dulce amintire din adolescență... Eram, într-a cincea.. Începu el, cu glas ușor tremurat.. înroșindu-se până în vârful urechilor... Își drese, nodul din gât, și tăcu.. zâmbindu-și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Lăpușneanu, zâmbind trist. Ochii i se înrouraseră de o amintire dulce, poate cea mai dulce amintire din adolescență... Eram, într-a cincea.. Începu el, cu glas ușor tremurat.. înroșindu-se până în vârful urechilor... Își drese, nodul din gât, și tăcu.. zâmbindu-și sieși, apoi continuă. Atunci, am condus-o pe Alina... era și ea într-a cincea la „Oltea...”, Era subțirică, trupeșă, cu privirea lăsată în jos, semnul unei bune educații, nici de cinsprezece ani, avea un obraz curat, de fată
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]