221,754 matches
-
încurajeze și alte nave neerlandeze să se aproprie la abordaj. Van Ghent a făcut chiar acest lucru; el intenționa să treacă pe la pupa lui "Royal James" și să o abordeze de la babord, dar datorită lipsei vântului nu a reușit să ajungă acolo și a trebuit să treacă încet de-a lungul tribordului la foarte mică distanță. "Dolfijn" 82 a suferit foarte serios în carenă și greement, iar Van Ghent însuși a fost ucis. Până acum fluxul trecuse iar Haddock, care abia
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
72 (căpitanul ei, Jan van Dick a fost mai târziu schimbat cu Chicheley de pe "Royal Katherine"), în timp ce o a treia, "Jaarsveld" 48, și-a pierdut toate catargele și a reușit să scape cu dificultate. La ora 17:00 "St Michael" ajunsese atât de avariat încât Spragge a reușit să treacă înainte cu divizia sa și să își reia locul oficial în linie, iar când acest lucru a fost realizat Ducele de York a devis să își părăsească a doua navă amiral
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
spre Nord-Vest la vreo 20 mile Vest-Nord-Vest de Insula Wacheren aproape de bancurile de nisip și au ancorat la 9 iunie în fața acestor bancuri în timp ce neerlandezii au continuat spre propria coastă. Aliații au ancorat lângă Galloper în seara următoare, apoi au ajuns la Nore pentru reechipare la 16 iunie. a fost indecisă, dar neerlandezii aveau mai multe motive decât aliații să fie mulțumiți de rezultate. Într-adevăr, au pierdut navele "Stavoreen" (48 tunuri) și "Jozua" (54) în bătălie, iar aliații au pierdut
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
de la flotă către armată și o mare dezorganizare pe care nici De Ruyter nu putea să o rezolve. S-a făcut o încercare de a cere pace, dar condițiile cerute de aliați erau atât de absurde încât nu s-a ajuns la nici un rezultat. Conform mărturiei lui De Ruyter, a fost cea mai sângeroasă și mai disperată luptă la care a luat parte vreodată. Numai tunurile lui "Zeven Provincien" au tras în jur de 3.500 de ghiulele. Corpurile a peste
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
a trupelor Brigăzii a IV-a din Divizia 2 Vânători cu cartierul la Brad, gărzile au contribuit activ printr-un război de gherilă la frânarea înaintării inamicului. Înființarea propriuzisă a Corpului s-a făcut pe 15-16 februarie 1919, efectivul acestuia ajungând la aproximativ 4.000 de oameni. Implicat activ în pregătirea Ofensivei din Aprilie a trupelor române, Corpul a fost reorganizat ulterior în "Regimentul 86 Infanterie", intitulat "Regimentul de Infanterie Beiuș" după eliberarea orașului Beiuș - la care și-a adus contribuția
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
importantă. Spre sfârșitul lunii ianuarie 1919, guvernul Ungariei a luat decizia de de a împinge trupele sale în contact pe linia de demarcație cu armata română. Porniți spre aliniamentul preconizat soldații maghiari au înaintat pe două direcții spre depresiunea Hălmagiului, ajungând lângă aceasta la sfârșitul lunii ianuarie 1919. Deplasarea acestora s-a făcut dinspre Oradea pe calea ferată până la Vașcău și apoi pe șosea peste pasul de la Dealul Mare și dinspre Arad pe calea ferata Arad-Brad. Pentru a preîntâmpina stăpânirea întregii
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
Brad fiind cap de linie), spre Brad au fost dislocate la 28 ianuarie batalioanele I si II din Regimentul 9 Vânatori comandat de colonelul Gheorghe Rasoviceanu (aparținând Brigăzii a IV-a din Divizia 2 Vânători). În 31 ianuarie acestea au ajuns la Deva, de unde s-au deplasat spre Băița - unde s-a instalat în dispozitiv Batalionul I și mai apoi spre Brad, unde pe 1 februarie s-au instalat în dispozitiv Batalionul II împreună cu comenduirea regimentului. Un pluton de mitraliere și
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
experții ESA au comunicat că EDM Schiaparelli a colectat în întregime datele din planul misiunii, care au fost recepționate de sonda "ExoMars TGO", dar nu a satisfăcut exact așteptările. La 21 octombrie 2016, directorul misiunii ExoMars a declarat: „Schiaparelli a ajuns la sol cu o viteză mult mai mare decât ar fi trebuit, câteva sute de kilometri pe oră, și apoi, din păcate, sonda a fost distrusă de impact”.
EDM Schiaparelli () [Corola-website/Science/337033_a_338362]
-
pe atunci comandant al unităților de vânători de munte din Alba și Hunedoara. El a declarat, în fața Curții Supreme, că în zilele Revoluției a primit ordin de la generalul Iulian Topliceanu de a apăra Fabrica de armament Cugir, dar când a ajuns la obiectiv deja se înregistraseră "46-47 de împușcați", iar civilii luaseră armele de la milițieni . La data de 9 aprilie 2003, s-a pronunțat prima sentință în dosarul uciderii manifestanților anticomuniști de la Cluj din decembrie 1989. Faptele comise de Iulian Topliceanu
Dosarul Revoluției de la Cluj () [Corola-website/Science/337034_a_338363]
-
Negru. La nord-est, pe abruptul Zapalovîci înălțimea medie a pădurii este de 1450-1500 m, iar la sud — 1500-1550 m. A. Środoń a stabilit, pe baza a peste 250 de măsurători, că diferența între nivelurile maxim și minim al limitei pădurii ajunge la 60 m (1570 m, la sud, 1510 la nord). Pe Muntele Negru, limita superioară a pădurii este formată din molizi, și infuzat cu cedri și brazi. Coniferele sunt omniprezente. Complexele naturale cu păduri de brad din zona limitei superioare
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
limitei superioare a pădurii ocupă aproximativ 95% din suprafață. Mai sus — de până la 1800 m, — se întinde zona arbuștilor subalpini, în special cu jnepenișuri, ienuperi și de , iar peste 1800 m — pășuni alpine, care ating cele mai înalte culmi, uneori ajungând în zone pietroase. Există mai multe plante endemice. Populația locală este predominant formată din etnici huțuli. Sunt locuite zonele mai joase ale Muntelui Negru — în Transcarpatia, în văile Tisei Negre (Frasin) și Albe (Bogdan), în partea de nord a crestei
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
2005. În 2012, la Bienala Națională de Arhitectură, București architectului Romeo Belea i s-a acordat Diplomă de Excelență și Medalia Opera Omnia. La Gala Premiilor UNITER 2015 din București, Premiul Președintelui UNITER, Ion Caramitru, este acordat domnului Romeo Belea, ajuns la venerabila vârstă de 83 de ani, arhitectul Teatrului Național „I.L.Caragiale”, ca recunoaștere a meritelor acestui renumit și neobosit artist al formelor. Articol de Ciprian Enache "Personalități româești în construcții - Romeo Ștefan Belea", Revista Construcțiilor - Nr. 105, Iulie 2014
Romeo Ștefan Belea () [Corola-website/Science/337038_a_338367]
-
al lui "Mimi" și "Toutou" a fost finalizat după 17 zile pe mare și la sosirea la Capul Bunei Speranțe. De la Cape Town, ei și oamenii din expediție au călătorit spre nord pe calea ferată prin Bulawayo la Elisabethville, unde au ajuns pe 26 iulie. După ce au ajuns la capătul căii ferate, la Fungurume, bărcile au fost date jos de pe tren și tractate 235 km prin junglă de către echipe de boi și tractoare cu abur până la începutul căii ferate din Sankisia la
Geoffrey Spicer-Simson () [Corola-website/Science/337040_a_338369]
-
fost finalizat după 17 zile pe mare și la sosirea la Capul Bunei Speranțe. De la Cape Town, ei și oamenii din expediție au călătorit spre nord pe calea ferată prin Bulawayo la Elisabethville, unde au ajuns pe 26 iulie. După ce au ajuns la capătul căii ferate, la Fungurume, bărcile au fost date jos de pe tren și tractate 235 km prin junglă de către echipe de boi și tractoare cu abur până la începutul căii ferate din Sankisia la Bukama. La Bukama, bărcile și proviziile
Geoffrey Spicer-Simson () [Corola-website/Science/337040_a_338369]
-
avea debit mic, și "Mimi" și "Toutou" a trebuit să fie propulsate cu vâslele 90 km în amonte, într-una din zile eșuând pe țărm de paisprezece ori în doar 19 km. Au petrecut șaptesprezece zile pe Lualaba înainte de a ajunge la Kabalo. De acolo, ultimii 282 km ai călătoriei până la Lacul Tanganyika s-au făcut pe calea ferată. Expediția, cunoscută în acel moment sub porecla de „Circul lui Simson” pentru toate prin care trecut, a ajuns la portul belgia Lukuga
Geoffrey Spicer-Simson () [Corola-website/Science/337040_a_338369]
-
pe Lualaba înainte de a ajunge la Kabalo. De acolo, ultimii 282 km ai călătoriei până la Lacul Tanganyika s-au făcut pe calea ferată. Expediția, cunoscută în acel moment sub porecla de „Circul lui Simson” pentru toate prin care trecut, a ajuns la portul belgia Lukuga depe malul lacului la 24 octombrie 1915. La scurt timp dupa ce a ajuns pe malul lacului Tanganyika, Spicer-Simson și-a mutat baza imediat la sud de Lukuga, în Kalemie, unde a construit un port de
Geoffrey Spicer-Simson () [Corola-website/Science/337040_a_338369]
-
au făcut pe calea ferată. Expediția, cunoscută în acel moment sub porecla de „Circul lui Simson” pentru toate prin care trecut, a ajuns la portul belgia Lukuga depe malul lacului la 24 octombrie 1915. La scurt timp dupa ce a ajuns pe malul lacului Tanganyika, Spicer-Simson și-a mutat baza imediat la sud de Lukuga, în Kalemie, unde a construit un port de mai bine apărat de furtunile de pe lac. "Mimi" și "Toutou" au fost asamblate și lansate la apă înainte de
Geoffrey Spicer-Simson () [Corola-website/Science/337040_a_338369]
-
amestec de ecuații existent între elementele componente și mediul care îl înconjoară. În 1985 a primit premiul de apreciere din partea Uniunii Generale a pictorilor arabi, iar în 2014 a primit diploma onorifică de doctorat de la Universitatea Americană din Beirut. Acum, ajunsă la vârsta de 100 de ani, Saloua nu ma poate călători sau lucra. Încă locuiește în Beirut, unde s-a întors la începutul anilor 50 și este considerată drept unul dintre cei emblematici artiști contemporani ai lumii arabe. Totuși, ea
Arta Contemporană în Spațiul Arab () [Corola-website/Science/337434_a_338763]
-
Brașov, de pe strada Nicolae Bălcescu nr. 2. „Pentru el era o nimica toată să meargă pe jos din centrul Brașovului până la Omu, prin Râșnov și Bran, pe la uzina electrica, apoi la stâna lui Hărman cel tânăr și tot așa, până ajungea în Valea Cerbului, apoi la Mălăești, urca prin hornuri, la Lacul Țigănești, și tot așa până la Omu. După aceea, străbătea platoul Bucegilor. Îl cunoșteau până și pietrele. În tinerețe, omul acesta a venit pe jos tocmai din Siberia... De Anul
Carol Lehmann () [Corola-website/Science/337462_a_338791]
-
Asociația Beard Brothers, a fost lansată o campanie de strângere de fonduri pentru recondiționarea pianului Casei de Cultură a Studenților din Cluj Napoca pe care exersează anual sute de elevi și studenți. Pianul marca , fabricat în anul 1955 în Germania, a ajuns la Cluj în anul 1960 iar de atunci și-au format mâna pe el pianiști acum deveniți celebrii precum Johnny Răducanu, Marius Popp, Mircea Tiberian, Dima Belinschi, Dizzi Zoltan, Alexandru Vilmanyi sau Sergiu Moldovan. Recondiționarea a durat 2 luni de
Tudor Vesa () [Corola-website/Science/337448_a_338777]
-
recrutarea și plata impozitelor. Ministrul de interne Jósef Kristóffy a reacționat la „rezistența națională” cu dure măsuri polițienești. Aproximativ o treime dintre reprezentanții aleși ai Partidului Liberal devotat dualismului au trecut în cele din urmă în tabăra coaliției, care a ajuns astfel să aibă la dispoziție o majoritate de peste trei sferturi. Fejérváry și-a oferit imediat demisia, care a fost refuzată de rege. Concomitent, din cauza cererilor salariale nesatisfăcute, dar și ca efect al revoluției ruse din 1905, s-a ajuns la
Criza maghiară (1905) () [Corola-website/Science/337482_a_338811]
-
a ajuns astfel să aibă la dispoziție o majoritate de peste trei sferturi. Fejérváry și-a oferit imediat demisia, care a fost refuzată de rege. Concomitent, din cauza cererilor salariale nesatisfăcute, dar și ca efect al revoluției ruse din 1905, s-a ajuns la greve în industrie și în agricultură pe tot cuprinsul țării. Kristóffy, "adevăratul cap al guvernului", a început în consecință negocieri cu social-democrații și cu liberalii de stânga, cărora le-a pus în vedere reforme în domeniul socio-politic și în
Criza maghiară (1905) () [Corola-website/Science/337482_a_338811]
-
de rolul actriței Valérie Kaprisky în filmul "", dar deoarece Serpieri se ocupa în aceea perioadă cu multe benzi desenate despre Vestul Sălbatic, în primele câteva pagini ale seriei "Morbus Gravis" o zugrăvește pe Druuna cu caracteristici faciale nativ-americane înainte de a ajunge la aspectul ei actual. În anul 1989 fotograful Paulo Vainer, inspirat de personajul Druuna, a fotografiat viitorul Playboy Playmate brazilian Ana Lima în diferite ipostaze asemănătoare cu cele observate în poveștile cu Druuna. Imaginile au apărut în numărul brazilian 165
Druuna () [Corola-website/Science/337447_a_338776]
-
(în , în , în , în ) a fost o monarhie de pe coasta Adriaticii, care a existat pe teritoriul peninsulei Istria. Ajunsă în cadrul Monarhiei Habsburgice în 1797, țara a fost restructurată ca țară a Coroanei autonomă în 1849 și și-a păstrat acest statut pînă la dispariția ei în 1918. Din 1804 a făcut parte din Imperiul Austriac, iar începând cu 1867
Margraviatul Istriei () [Corola-website/Science/337489_a_338818]
-
mod eficient teritorii îndepărtate unele de altele, prin intermediul unor persoane cu extinse mandate de putere executivă. În aceste condiții, un Statthalter putea fi strâns legat de directivele superiorului său, dar putea la fel de bine (în cazul unei slabe puteri centrale) să ajungă relativ sau chiar total independent. Adesea Statthalter-ii mai erau numiți și guvernatori. Și termenul franțuzesc "Lieutenant" ("lieu" + "tenant") corespunde lexical termenului "Statthalter" (vezi și locotenent). În absența monarhului, Statthalter-ul putea fi numit suveranul de drept sau regentul în funcție. Demnitatea
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]