224,754 matches
-
populația locală și au format diferitele triburi baltice. Prima atestare scrisă a Lituaniei se găsește într-un manuscris german medieval, "Analele Quedlinburgului", într-o înregistrare datată 9 martie 1009. Locuită la început de triburi baltice fragmentate, în deceniul anilor 1230 teritoriile lituaniene au fost unificate de către Mindaugas, încoronat rege al Lituaniei la 6 iulie 1253. După asasinarea sa în 1263, Lituania păgână a devenit țintă a cruciadelor creștine ale Cavalerilor Teutoni și ale Ordinului Livonian. În ciuda devastatoarei lupte seculare cu cavalerii
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
duci ai Lituaniei, au fost aleși de nobilime, care a primit Libertățile de Aur, din ce în ce mai largi. Aceste libertăți, în special cea de "liberum veto", a dus la anarhie și în cele din urmă la disoluția statului. În timpul Războaielor Nordului (1655-1661), teritoriul și economia Lituaniei au fost devastate de armata suedeză. Înainte să-și poată reveni, Lituania a fost devastată apoi din nou de Marele Război al Nordului (1700-1721). Războiul, o epidemie de ciumă, și o foamete s-au soldat cu moartea
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
Numeroase facțiuni din sânul nobilimii au utilizat Libertățile de Aur pentru a bloca orice reformă. În cele din urmă, Uniunea a fost divizată în 1772, 1792 și 1795 de către Imperiul Rus, Prusia, și Austria Habsburgică. Cea mai mare parte a teritoriului lituanian a devenit parte a Imperiului Rus. După eșecul răscoalelor din 1831 și 1863, autoritățile țariste au implementat mai multe politici de rusificare. Au interzis presa lituaniană, au închis instituțiile culturale și educative, și au integrat Lituania într-o nouă
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
trecut peste o mină. Sergentul Arūnas Jarmalavičius a fost rănit mortal în timpul unui atac asupra taberei Echipei sale de Reconstrucție Provincială din Afganistan. Politica Națională de Apărare a Lituaniei are drept scop garantarea păstrării independenței și suveranității statului, a integrității teritoriului său, apelor teritoriale, spațiului aerian și ordinii constituționale. În momentul de față principalele obiective strategice sunt acela de a-și apăra interesele țării și acela de a menține forțe armate care ar fi gata să contribuie, să coopereze și să
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
este singura din Statele Baltice utilizată pentru reglementarea funcționării sistemului de energie, având o capacitate de generare de 900 MW pentru cel puțin 12 ore. În 2012, 63% din energia electrică provenea din import. Din perioada neolitică, locuitorii băștinași de pe teritoriul Lituaniei nu au fost înlocuiți masiv cu niciun alt grup etnic, astfel încât există o mare probabilitate că locuitorii Lituaniei de azi au păstrat compoziția genetică a strămoșilor lor relativ neperturbată de marile mișcări demografice, deși fără a fi, de fapt
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
Minorități Naționale. Timp de secole, a existat și o mică comunitate tătărească care a înflorit în Lituania. Limba oficială este limba lituaniană. Alte limbi, cum ar fi rusa, poloneza, belarusa și ucraineana, sunt vorbite în orașele mai mari, precum și pe teritoriul și . Idiș este vorbită de membrii de micile rămase în Lituania. Potrivit , aproximativ 84% din populația țării vorbea lituaniana ca limbă maternă, 8% sunt vorbitori nativi de limba rusă și 6% de poloneză. Potrivit sondajului Eurobarometru realizat în 2012, 80
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
au condus activ rezistența împotriva regimului comunist (fapt simbolizat de ). În prima jumătate a secolului al XX-lea, biserica protestantă luterană avea în jur de 200.000 de membri, 9% din totalul populației, predominant etnici lituanieni și germani din fostul Teritoriu Memel, dar proporția lor a scăzut după 1945 odată cu eliminarea populației germane. Mici comunități protestante sunt dispersate de-a lungul părților de nord și de vest ale țării. Credincioșii și clerul avut mult de suferit în timpul ocupației sovietice, mulți oamenii
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
Nord, una dintre cele trei Țări Baltice. Se învecinează cu Estonia la nord, Lituania la sud, Rusia la est, și Belarus la sud-est, având și frontieră maritimă cu Suedia la vest. Letonia are 2.070.371 de locuitori și un teritoriu de 64.589 km. Țara are o climă temperată sezonieră. Letonia este o republică parlamentară democratică, existentă din 1918. Capitala este orașul Riga, care a fost Capitală Culturală Europeană în 2014. Limba oficială este letona. Letonia este stat unitar, împărțit
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
metalelor prețioase. Până la anul 900 e.n., Letonia era locuită de patru triburi baltice distincte: curonii, latgalii, selonii, semigalii (în letonă: "kurši", "latgaļi", "sēļi" și "zemgaļi"), precum și de livonii ("lībieši") care vorbeau o limbă finică. În secolul al XII-lea, pe teritoriul Letoniei, existau 14 formațiuni statale cu conducătorii lor: Vanema, Ventava, Bandava, Piemare, Duvzare, Ceklis, Megava, Pilsăts, Upmale, Sēlija, Koknese, Jersika, Tălava și Adzele. Deși popoarele locale avuseseră de secole contact cu lumea exterioară, ele s-au integrat mai deplin în
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
un important nod al comerțului est-vest și a format legături culturale strânse cu Europa Occidentală. Secolele al XVI-lea-al XVIII-lea au fost o perioadă de mari schimbări pentru locuitorii Letoniei, aducând Reforma, prăbușirea statului livonian, și perioada când teritoriul leton a fost divizat între puterile străine. După Războiul Livonian (1558-1583), Livonia (Letonia) a căzut sub dominație polono-lituaniană. Partea sudică a Estoniei și cea nordică a Letoniei au fost cedate Marelui Ducat al Lituaniei și au alcătuit "Ducatus Ultradunensis" (Părdaugavas
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
fabrici, bănci și o universitate; s-au ridicat multe clădiri rezidențiale, publice (teatre și muzee), și școli; s-au amenajat parcuri. Bulevardele Rigăi și unele străzi din afara centrului vechi al orașului datează din această perioadă. Primul Război Mondial a devastat teritoriul a ceea ce avea să devină statul Letonia, și alte părți vestice ale Imperiului Rus. Revendicările de autodeterminare s-au limitat la început la autonomie, până la vidul de putere creat de Revoluția Rusă din 1917, urmat de Tratatul de la Brest-Litovsk între
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
obținuți din vânzarea bunurilor anterioare. La 5 octombrie 1939, Letonia a fost obligată să accepte un pact de „ajutor reciproc” cu Uniunea Sovietică, prin care sovieticii primeau dreptul de a staționa între 25.000 și 30.000 de militari pe teritoriul leton. Posturile funcționarilor statului au fost lichidate, ele fiind înlocuite cu cadre militare sovietice, iar 34.250 de letoni au fost deportați sau uciși. S-au ținut alegeri în care pentru multe posturi au participat doar candidați prosovietici. Adunarea populară
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
au avut loc lupte grele în Letonia între trupele germane și cele sovietice, terminate cu înfrângerea Germaniei. În timpul războiului, ambii ocupanți au recrutat letoni în armatele lor, crescând astfel pierderile de resurse umane ale țării. În 1944, o parte a teritoriului leton a intrat din nou sub control sovietic. Sovieticii au început imediat să reinstaureze sistemul sovietic. După capitularea Germaniei, a devenit clar că forțele sovietice nu vor pleca, și partizanii naționali letoni, cărora li s-au alăturat în curând colaboratori
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
avut loc la Riga. Mulți rusofoni s-au opus legilor limbii și cetățeniei. Cetățenia nu a fost extinsă automat și foștilor cetățeni sovietici stabiliți în timpul ocupației, sau persoanelor descendente ale acestora care nu aveau strămoși băștinași. Totuși, copiii născuți pe teritoriul țării după independență primesc automat cetățenia. Circa 72% din cetățenii letoni sunt etnici letoni, iar 20% sunt ruși; mai puțin de 1% din rezidenții fără cetățenie sunt letoni, iar 71% sunt ruși. Guvernul a denaționalizat proprietățile private confiscate de sovietici
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
km cu Lituania la sud. Lungimea totală a frontierei sale maritime este de 498 km, împărțită cu Estonia, Suedia și Lituania. Întinderea țării de la nord la sud este de 210 km și de la vest la est de 450 km. Majoritatea teritoriului Letoniei se află la mai puțin de 100 m altitudine peste nivelul mării. Cel mai mare lac din țară, Lubăns, are 80,7 km, cel mai adânc, Drīdzis, având 65,1 m. Râul cu cel mai lung curs pe teritoriul
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
teritoriului Letoniei se află la mai puțin de 100 m altitudine peste nivelul mării. Cel mai mare lac din țară, Lubăns, are 80,7 km, cel mai adânc, Drīdzis, având 65,1 m. Râul cu cel mai lung curs pe teritoriul țării este Gauja, 452 km. Cel mai lung râu care curge și prin teritoriul leton este Daugava, cu o lungime totală de 1005 km, din care 352 km prin Letonia. Cel mai înalt punct al țării este dealul Gaiziņkalns, 311
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
Cel mai mare lac din țară, Lubăns, are 80,7 km, cel mai adânc, Drīdzis, având 65,1 m. Râul cu cel mai lung curs pe teritoriul țării este Gauja, 452 km. Cel mai lung râu care curge și prin teritoriul leton este Daugava, cu o lungime totală de 1005 km, din care 352 km prin Letonia. Cel mai înalt punct al țării este dealul Gaiziņkalns, 311,6 m. Lungimea coastei letone de la Mare Baltică este de 494 km. Golful Riga
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
și durează până în august. Verile sunt însorite și nu foarte calde, seara și noaptea vremea fiind răcoroasă. Verile au temperaturi medii de circa 19 °C, cu extreme de 35 °C. Primăvara și toamna aduc vreme destul de blândă. Mare parte din teritoriul țării este format din câmpii mănoase și dealuri joase. Într-un peisaj leton tipic, un mozaic de vaste păduri alternează cu câmpii, ferme și pășuni. Terenurile arabile sunt delimitate cu șiruri de mesteceni și cu pâlcuri de pădure, care reprezintă
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
Gauja, Venta și Salaca, cel mai mare loc de înmulțire a somonului pe malul estic al Mării Baltice. Sunt 2256 de lacuri cu suprafață mai mare de 1 ha, cu a arie totală de 1000 km. Turbăriile acoperă 9,9% din teritoriul Letoniei. Dintre acestea, 42% sunt mlaștini; 49% sunt bălți; și 9% sunt turbării de tranziție. 70% dintre ele sunt virgine, și reprezintă refugiu pentru numeroase specii rare de plante și animale. Terenul agricol acoperă 1.815.900 ha sau 29
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
leucotos"), cocorul ("Grus grus"), brebul ("Castor fiber"), vidra ("Lutra lutra"), lupul cenușiu ("Canis lupus") și râsul european ("Felis lynx"). Din punct de vedere fitogeografic, Letonia se împarte între provinciile Central-Europeană și Nord-Europeană din regiunea Circumboreală din cadrul Regatului Boreal. Conform WWF, teritoriul Letoniei aparține ecoregiunii pădurilor de amestec sarmatice. În vastele păduri letone, speciile predominante sunt pinul de pădure, mesteacănul și molidul. Mai multe specii de floră și faună sunt considerate simboluri naționale. Stejarul ("Quercus robur", în letonă: "ozols"), și teiul ("Tilia
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
Sărata, romanii extrăgeau sare, iar în alte localități din împrejurimi s-au descoperit vestigii daco-romane, sau chiar mai vechi, lucru ce atestă popularea acestei zone de mii de ani. La Sulta (comuna Agăș) avem urmele vechilor aurării dacice (ref), iar teritoriul Bacăului cuprindea localități ca: Letca și Leiteni, cuvinte derivate din latonă și letonă (ref), divinități din timpuri preistorice, sau Tamasidava, denumire scito-dacică. Pe aceste meleaguri au fost întinse păduri în care trăiau turme de zimbri. Muzeul „Moldova” din Bacău deține
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
Bacăul este legat prin curse directe de: Bacăul este împărțit în 11 cartiere. Există un proiect de reactualizare a Planului Urbanistic General al municipiului Bacău care delimitează 28 de U.T.R.-uri (unități teritoriale de referință - reprezentare convențională a unui teritoriu având o funcțiune predominantă sau/și omogenitate funcțională, caracteristici morfologice unitare, care sunt de regulă delimitate prin limite fizice existente în teren: elemente naturale, străzi, limite de proprietate etc.) Conform Eurostat, Bacăul are o zonă urbană lărgită (LUZ - concept european
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
două fronturi simultan, strategia germană prevedea că, în caz de conflict cu Rusia, să distrugă preventiv armata franceză după Planul Schlieffen, inițiat și pregătit de Alfred von Schlieffen în 1905. Printr-o manevră de învăluire, armatele germane trebuiau să traverseze teritoriul Belgiei pentru a pătrunde pe teritoriul francez dinspre nord și a ocupa rapid porturile de la Canalul Mânecii, Dunkerque și Le Havre, obiectivul final fiind încercuirea Parisului. Operațiunea avea să dureze 42 de zile și să se încheia cu o victorie, înainte
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
că, în caz de conflict cu Rusia, să distrugă preventiv armata franceză după Planul Schlieffen, inițiat și pregătit de Alfred von Schlieffen în 1905. Printr-o manevră de învăluire, armatele germane trebuiau să traverseze teritoriul Belgiei pentru a pătrunde pe teritoriul francez dinspre nord și a ocupa rapid porturile de la Canalul Mânecii, Dunkerque și Le Havre, obiectivul final fiind încercuirea Parisului. Operațiunea avea să dureze 42 de zile și să se încheia cu o victorie, înainte ca Rusia să ducă la bun
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
toate puterile europene prevală consensul intern în fața inamicului, fiecare dintre ele consideră că are pretenții justificate, astfel: Germania, care avea pretenția supremației europene, lupta împotriva autocrației ruse; în Franța domnea sentimentul de revanșa împotriva tradiționalului adversar german, care îi luase teritoriile în războiul anterior; Rusia, pretindea că lupta să apere slavismul de amenințarea germană și cea otomană; Marea Britanie consideră că Germania, prin politică ei expansionista, devenea un rival periculos în competiția pentru supremația navală și industrială. Întrucât, la începutul conflictului, armatele
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]