21,744 matches
-
creația ar fi atribuită mai multor entități, atunci crearea unei insecte ar deveni la fel de dificilă ca și crearea Raiului . În alt plan, deși Nursi nu-i acuză pe adepții sufismului că nu cred în Ziua de Apoi și în judecata divină, el manifestă îngrijorare în ceea ce privește viziunea sufită conform căreia " Existentul în mod necesar (wâjib al-wujud)" este singurul cu adevărat existent, deoarece pare a amenința credința în Ziua de Apoi, un element esențial al religiei islamice. Nursi se referă atât la univers
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
ființă umană prin intermediul cuvintelor macrocosmos ("alem-i kebir") și microcosmos ("alem-i sagir"). Din punctul său de vedere între cele două există o puternică asemănare, scopul ființei umane fiind acela de a reflecta numele lui Dumnezeu. De această manieră, creionul divin a scris conținutul întregului univers într-o ființă umană, iar universul micșorat poate părea o ființă. Similar, în cazul în care o ființă umană ar putea fi extinsă, ar arată ca enormul univers. În plus, credința conexează ființa umană cu
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
putea fi extinsă, ar arată ca enormul univers. În plus, credința conexează ființa umană cu Creatorul său, iar absența acesteia duce la pierderea legăturii, caz în care tot ceea ce reflectă ființa va fi lipsit de sens, iar numele și atributele divine nu mai pot fi interpretate. În încercarea de a contura dimensiunea psihologică a viziunii lui Said Nursi asupra sufismului, Godlas aduce în discuție mai multe stații ale conștiinței, printre care, dragostea, sinceritatea, predarea, fericirea și posibilitatea de a se baza
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
celelalte componente ale conștiinței. Viziunea lui Nursi asupra scopului vieții umane și a adevăratei căi sufite se bazează pe patru scopuri principale: eliberarea de agonia sufletului în lume, accederea în Rai după Ziua Judecății, servirea lui Dumnezeu și manifestarea adevărurilor divine în ființă, deci transformarea în musulman. Primul scop constituie eliberarea de durerea condiției umane, care este suferința unui suflet în deșertul existenței, separat de prezența lui Dumnezeu, indiferent dacă este e separare conștientă sau nu. Cel de-al doilea scop
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
arabe bărbătești pot fi colorate diferit în funcție de tipul guvernării sub care se află și condiției participării la pelerinaj: Pentru musulmani, negru mai reprezintă culoarea osândei, dar și a renunțării la deșertăciunea lumii. Negru înseamnă pentru musulmani suma culorilor, simbolul luminii divine. La “dervișii rotitori”, această culoare are o semnificație esoterică. Îmbrăcarea mantiei negre este dovada acceptării credinței în Islam. Mewlana Djalal Al Din Rumi asemăna etapele mersului lăuntric spre beatitudine al sufistului cu o scară cromatică. În esoterismul islamic, cele 7
Culori în islam () [Corola-website/Science/331105_a_332434]
-
o semnificație esoterică. Îmbrăcarea mantiei negre este dovada acceptării credinței în Islam. Mewlana Djalal Al Din Rumi asemăna etapele mersului lăuntric spre beatitudine al sufistului cu o scară cromatică. În esoterismul islamic, cele 7 culori ale curcubeului reprezintă imaginea atributelor divine, reflectate în univers. Scara cromatică merge de la alb (simbolul Cărții, al Legii Coranice), punctul de plecare al dervișului pe calea desăvârșirii și ajunge, trecând prin roșu, la negru. Rumi consideră că negru este culoarea absolută, misticul fiind obligat să parcurgă
Culori în islam () [Corola-website/Science/331105_a_332434]
-
roșu ?-persană), Awaz-i par-i Jibrti (Freamătul aripei lui Gabriel), Luġat al- mūran (Limbajul furnicilor). Un alt laitmotiv reprezentativ și prezent în textul coranic este și lumina lăuntrică (sakīna ), lumina pe care misticul o descoperă în calea sa spre cunoașterea divină (maʻrifa). Termenul apare mai ales în tratatul Safir-e Simorgh și reprezintă pentru Suhrawardī al doilea tip de lumină pe care neofitul o va descoperi în drumul inițiatic prin cele patru lumi ce urmează a fi analizate mai jos. Termenul are
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
suhrawardiană la nivel abstract în lume (‘ălam ) se distinge prin anumite particularități. Ceea ce este necesar a fi diferențiat este lumea imaginală (‘ălam almithăl) care, în ceea ce privește filosofia iluminativă, se confundă cu lumea luminilor, unde principiul suprem este lumina luminilor, sau lumina divină. Astfel, în primul tratat din lucrarea Ḥikma al-ʼišrăq, Suhrawardī menționează că aparentul este ceea ce nu trebuie definit sau explicat din ființă. Acest lucru se regăsește în esența luminii care este independentă de orice definiție. Lumina este ghanī (ceea ce îți ajunge
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
îndepărtând astfel orice urmă de platitudine. În această cheie, umanul oglindit în lumină, parcurge o serie de etape inițiatice așa cum bine reliefa și Eva de Vitray-Meyerovitch când afirma în lucrarea Rumi și sufismul că stările (ʼaḥwăl) care decurg din generozitatea divină sunt dăruite, iar stațiunile (maqamăt) sunt dobândite, obținându-se prin efortul depus în marele ğihăd. Însă înainte de începerea procesului de renaștere spirituală, de însușire a etapelor regăsirii, conform testamentului spiritual lăsat de Suhrawardī adepților săi, neofitul trebuie să practice timp
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
lăsat de Suhrawardī adepților săi, neofitul trebuie să practice timp de patruzeci de zile o viața spirituală, care constă în a nu se înfrupta din carne și a se hrăni cu un minimun de alimente, în scopul absorbirii de către lumina divină. Totodată drumul inițiatic îl va parcurge doar cel ce este capabil să înțeleagă călătoria iluminării, imperios necesar fiind în aceeași măsură stăpânirea doctrieni peripateticienilor. Lumina este percepută ca un scop și drept o cale. Iluminarea reprezintă pe o scară valorică
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
vor actualiza arhetipuri în individualitatea permanentă (Corbin, 83 : 21). Al cincilea tratat din Teosofia iluminării, analizează în a noua epistolă stările mistice, menționându-se profunda legătură dintre substanța cosmosului și spirite în timpul iluminării. În plus se amintește de un decret divin preeten pentru care o cerere de ajutor al unui individ este o cauză pentru răspunsul divin. Lumina care guvernează orice trup și din care se purcede în călătoria inițiatică este numită nūr Espahbad. Prima lumină, care se dezvăluie novicelui este
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
în a noua epistolă stările mistice, menționându-se profunda legătură dintre substanța cosmosului și spirite în timpul iluminării. În plus se amintește de un decret divin preeten pentru care o cerere de ajutor al unui individ este o cauză pentru răspunsul divin. Lumina care guvernează orice trup și din care se purcede în călătoria inițiatică este numită nūr Espahbad. Prima lumină, care se dezvăluie novicelui este asemenea unei lumini puternice, de scurtă durată însă, care emană un soi de toropeală asupra creierului
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
un cântec de tobă dublă și de trompetă, care de cele mai multe ori îl sperie pe începător sau îi afectează intens înțelegerea ("tafakkur") și imaginația ("taḫayyul"). Următoarea treaptă este aceia a apropierii de Dumnezeu ("sakīna"), totul culminând cu întâlnirea cu slava divină ("ʼšrăq"). După cucerirea mongolă în secolul XIII, pe ruinele fostelor școli filosofice au apărut case de derviși. Yves Thoraval semnalează continuitatea fundamentelor suhrawardiene, care ,exercită și acum o influență profundă asupra gândirii mistice din cadrul șiismului iranianʼʼ. Mai târziu, așa cum Henry
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
încercări timpurii de a obține canonizarea lui Knut, lui Olaf i s-a dat porecla de "Înfometatul", în scopul de a mări splendoarea lui Knut. La acel momentul s-a confirmat că foametea a fost adusă de Dumnezeu ca pedeapsă divină pentru sacrilegiul lui Knut. Cronicarul Saxo Grammaticus a descris foamea ca un fenomen strict danez, deși aceasta a fost descrisă mai târziu ca fiind o problemă generală a Europei în acei ani. Probabil Olaf a tăiat legăturile daneze cu mișcarea
Olaf I al Danemarcei () [Corola-website/Science/331268_a_332597]
-
și privilegii susținătorilor săi și proclamându-l pe nepotul lui Asser, Episcop Eskil de Roskilde. El a inițiat procesul de a obține canonizarea cumnatului său Knut Lavar și a stabilit o mănăstire la Ringsted. Eric a vrut să stabilească dreptul divin al regilor și canonizarea lui Knut care îi sprijinea cererea sa la tron. Knut a fost canonizat în cele din urmă în 1170. Eric a fost cunoscut ca un rege dur cu dușmanii săi. În vara anului 1136, el a
Eric al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331270_a_332599]
-
încercări timpurii de a obține canonizarea lui Knut, lui Olaf i s-a dat porecla de "Înfometatul", în scopul de a mări splendoarea lui Knut. La acel momentul s-a confirmat că foametea a fost adusă de Dumnezeu ca pedeapsă divină pentru sacrilegiul lui Knut. Cronicarul Saxo Grammaticus a descris foamea ca un fenomen strict danez, deși aceasta a fost descrisă mai târziu ca fiind o problemă generală a Europei în acei ani. În timpul domniei sale, fratele său vitreg, Knut al IV
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
și privilegii susținătorilor săi și proclamându-l pe nepotul lui Asser, Episcop Eskil de Roskilde. El a inițiat procesul de a obține canonizarea cumnatului său Knut Lavar și a stabilit o mănăstire la Ringsted. Eric a vrut să stabilească dreptul divin al regilor și canonizarea lui Knut care îi sprijinea cererea sa la tron. Knut a fost canonizat în cele din urmă în 1170. Eric a fost cunoscut ca un rege dur cu dușmanii săi. În vara anului 1136, el a
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
Dumnezeu”, ”protectorilor” (""). Conceptul de "wali" este complex. El semnifică în același timp și pe cel care deține " ("atribuția de protecție"," calitatea "de" rudă apropiată, tutore, aliat, prieten, ajutător, gardian, oblăduitor, implicând și o anumită realizare spirituală - ”cel investit cu autoritatea divină” - "walīyu l-Lăh, prietenul lui Dumnezeu"). Alți mistici contemporani susțineau că protectorul ("wali") își ascunde starea spirituală atinsă, dar al-Tirmidhi dezaprobă acest lucru. Al-Tirmidhi consideră ca protectorul nu trebuie să se ferească de a avea o viață activă în lume. Mai
Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi () [Corola-website/Science/334100_a_335429]
-
îndatoritori), al cincilea - 4 numiți "awtiid" (stâlpi), al șaselea are 4 numiți "nuqaba"' (comandanți, lideri). Al șaaptelea nivel este ocupat de către "qutb" (pilonul central, axul), care este deținătorul celei mai mari autorități spirituale în cadrul "awliya" '. Fiind sursa fundamentală a grației divine către omenire, el este numit și "al-ghawth" (salvatorul). Șiiții au văzut aici referința către . Sufiții au văzut aici referința către oricare dintre cei ”treziți” spiritual. Al-Tirmidhi a rămas totuși aparte față de sufismul popular. Sistemul său teosofic în întregime nu a
Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi () [Corola-website/Science/334100_a_335429]
-
este folosit cu diferite înțelesuri, care sunt relaționate cu funcțiile sale diferite, ce includ: ”rudă apropiată, prieten, ajutor, protector, gardian, patron, sfânt”. În islam, fraza ولي الله "walīyu l-Lăh" poate fi folosită pentru a desemna pe cineva investit cu autoritate divină. Coranul arată în sura 5, Masa (Al-Mâ’idah): إِنَّمَا وَلِيُّكُمُ اللّهُ وَرَسُولُهُ و
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
cu (Coran, 5:55), aduce pe "wali" într-o dublă ipostază: înseamnă prietenul Lui Dumnezeu, dar care poate avea și calitatea de oblăduitor (protector), conducător al destinelor comunității. În acest fel, prietenul Lui Dumnezeu devine un model, prin care înțelepciunea divină se poate pogorî nealterat în comunitatea umană, prin care Legea poate fi protejată. "Prietenii lui Dumnezeu ('awliya' All"ă"hi) nu vor cunoaște teamă și nu vor fi mâhniți. -cei care cred în Dumnezeu și se tem de El- și
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
în legătură cu (Coran, 5:55), asceticii au presupus că ei sunt cei la care se referă textul. În această perioadă a începuturilor sufismului, sintagma "awliyii' Allah" trece în "walfyu Allah," apoi în simplul "wali." Cu aceasta, treptat, ”fiind recipientul protectoratului special divin, "wali" devine adjunctul venerat însărcinat cu protecția credincioșilor” și apare o relație de tip maestru-discipol în care maestrul (, , imam (la șiiți) etc.), considerat cu o anumita realizare spirituală și stare de sfințenie, devine un canal de transmitere autorizat ("mawlâ)". ”Ascetul
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
apărut la sfârșitul secolului XVII în Africa de Nord, continuator al liniilor clasice derivate din al-Ghazali si Ibn Arabi. Misticul sunni Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi spune ”precum "nubuwwa" (profeția), "walaya" (protectoratul) este un legământ ("'aqd") cu Dumnezeu [...] Dar [...] este un dar divin și nu un drept pe care credinciosul îl câștigă prin propriile strădanii.”. Misticul adaugă: ”Acești sfinți nu sunt "ma'sum" (fără de păcat), deoarece infailibilitatea este doar a profeților, totuși ei sunt "mahfuz" (protejați) de orice rău care implică negarea sfințeniei
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
al cincilea - 4 numiți "awtiid" (stâlpi), al șaselea are 4 numiți n"uqaba"' (comandanți, lideri). Al șaptelea nivel este ocupat de către "qutb" (pilonul central, axul), care este deținătorul celei mai mari autorități spirituale în cadrul "awliya" '. Fiind sursa fundamentală a grației divine către omenire, el este numit și "al-ghawth" (salvatorul). În conformitate cu tradiția sufi, cel mai frecvent, starea de realizare divină a "awliyii"' rămâne ascunsă credincioșilor obișnuiți. Doar cine ajunge la un anumit grad de purificare lăuntrică poate recunoaște un "waIi. " precizează: "”walaya
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
este ocupat de către "qutb" (pilonul central, axul), care este deținătorul celei mai mari autorități spirituale în cadrul "awliya" '. Fiind sursa fundamentală a grației divine către omenire, el este numit și "al-ghawth" (salvatorul). În conformitate cu tradiția sufi, cel mai frecvent, starea de realizare divină a "awliyii"' rămâne ascunsă credincioșilor obișnuiți. Doar cine ajunge la un anumit grad de purificare lăuntrică poate recunoaște un "waIi. " precizează: "”walaya" este unul dintre secretele divine"”," și doar un "wali" poate cunoaște identitatea unui alt "wali""." Versetul coranic 42
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]