23,159 matches
-
istoria naturală în timp ce lucra la Furman ca responsabil al muzeului și pe timpul verii ca și colecționar pentru tabăra de biologie a Universității Furman. Townes a terminat munca pentru Masterul în Fizică la Universitatea Duke în 1936 iar apoi a primit Doctoratul în anul 1939 cu ajutorul unei teze despre separarea izotopilor și rotirii nucleare. A fost membru al echipei tehnice din Laboratoarele “Bell Telephone” din 1933 până în 1947. Doctorul Townes lucrând intensiv în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial în crearea sistemelor
Charles Hard Townes () [Corola-website/Science/311164_a_312493]
-
Moscova. În 1952 doctorul Basov a început să lucreze în domeniul radiofizicii cuantice. A avut mai multe încercări (prima dată teoretic și apoi experimental) în a proiecta și a construi oscilatori (împreună cu A.M. Prochorov). În 1956 a sustinut teza de doctorat având ca temă “A Molecular Oscillator” (un oscilator molecular) care a rezumat lucrările teoretice și experimentale în a crea un oscilator molecular folosind un fascicul de amoniac. În 1955 Basov a constituit un grup pentru investigarea frecventei de stabilitate a
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
la Colegiul orășenesc din New-York, iar ulterior a fost transferat la Universitatea Columbia. A obținut titlul de bacalaureat în arte al Universității Columbia la vârsta de 17 ani (1936), iar la vârsta de numai 21 de ani și-a luat doctoratul la aceeași universitate . Între anii 1939 și 1941 a lucrat la Universitatea Berkeley din California sub conducerea lui Robert Oppenheimer ca cercetător asociat. În anii războiului a lucrat în Laboratorul metalurgic al Universității din Chicago și în Laboratorul de radiații
Julian Schwinger () [Corola-website/Science/311197_a_312526]
-
o intensă curiozitate și dragoste de natură, după ce a absolvit, ca valedictorian, Columbia Grammar and Preparatory School a fost admis la cincisprezece ani la Universitatea Yale, facultatea de fizică, pe care a absolvit-o în 1948. În 1951 a primit doctoratul în fizică la MIT. În 1951 Gell-Mann și-a început postdoctoratul și apoi a devenit profesor vizitator la Universitatea Illinois din Urbana-Champagin, Illinois între 1952-1953. După ce a lucrat ca profesor vizitator asociat la Universitatea Columbia în 1954-55, a devenit profesor
Murray Gell-Mann () [Corola-website/Science/311201_a_312530]
-
Kansas). În copilărie, la școală și acasă i se spunea „Barry”. Părinții, care se cunoscuseră la Universitatea Hawaii din Manoa, unde tatăl său era înscris ca student străin, s-au despărțit când Obama avea doi ani, divorțând ulterior. După un doctorat obținut la Harvard, senior s-a întors în Kenia, unde a murit în 1982, într-un accident de mașină. Ann Dunham s-a căsătorit cu un alt student străin, Lolo Soetoro, în 1967 familia mutându-se în Indonezia, țara natală
Barack Obama () [Corola-website/Science/311138_a_312467]
-
absolvit Academia Imperială Teologică din Sankt Petersburg (Rusia), de la care a primit titlul de magistru în teologie. În perioada studiilor la Moscova, a fost coleg cu Alexei Simanski (viitorul Patriarh al Rusiei în perioada 1945-1970). A urmat apoi cursurile de doctorat la Universitatea din Cernăuți (Bucovina), fiind coleg acolo cu Kiril Markov (viitorul patriarh al Bulgariei în perioada 1953-1971) și obținând titlul științific de Doctor în teologie. Reîntors în țară înainte de primul război mondial, a fost hirotonit preot necăsătorit pentru Catedrala
Galaction Cordun () [Corola-website/Science/311212_a_312541]
-
fiică, Cora Catrina (București, 18 august 1979), este o distinsă violonistă, concertând în țară și în străinătate cu talent. Studiile le-a început la Piatra Neamț (bacalaureat, 1956), le-a continuat la Iași (licențiat, 1960) și au fost finalizate în București (doctorat, 1974), cu teza "Introducere la o sociologie a literaturii comparate". Toate acestea i-au dat posibilitatea să se realizeze superior cu contribuții remarcabile în lumea culturii și artei naționale și transnaționale cu cărți, studii și eseuri publicate în spații de
Constantin Crișan () [Corola-website/Science/311258_a_312587]
-
că Fărcășanu nu era foarte entuziasmat de sistemul de educație englez. Este de asemenea posibil să fi considerat vederile profesorului Harold Laski prea radicale și prea orientate spre stânga. Indiferent de motive, Fărcășanu a decis să-și susțină examenul de doctorat la Berlin și nu în Regatul Unit. Își completează studiile juridice în Germania, la Universitatea Friedrich Wilhelm (din 1948 redenumită Universitatea Humboldt) din Berlin. Și-a elaborat teza de doctorat cu titlul ""Über die geistesgeschichtliche Entwicklung des Begriffes der Monarchie
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
de motive, Fărcășanu a decis să-și susțină examenul de doctorat la Berlin și nu în Regatul Unit. Își completează studiile juridice în Germania, la Universitatea Friedrich Wilhelm (din 1948 redenumită Universitatea Humboldt) din Berlin. Și-a elaborat teza de doctorat cu titlul ""Über die geistesgeschichtliche Entwicklung des Begriffes der Monarchie"" ("Despre evoluția istorică a conceptului de monarhie"), sub conducerea celebrului profesor de drept și om de știință german Carl Schmitt. Teza, susținută în 1938, a fost publicată ulterior la editura
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
și-a părăsit țara și a dăunat familiei prin acțiunile sale politice. Prima lucrare publicată de Mihail Fărcășanu este "Monarhia Socială", publicată de Fundația pentru Literatură și Artă "Regele Carol II" în 1940. Lucrarea este bazată pe teza sa de doctorat de la Berlin, sensibil amplificată. Fărcășanu urmărește în șapte capitole evoluția monarhiei în diferite societăți: civilizațiile orientale, Grecia și Roma antică, perioada feudală, a renașterii, a reformei și a despotismului luminat (Aufklärung) al secolului al XVIII-lea. În continuare el face
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
își desăvârșesc studiile în două mari capitale europene, Londra și Berlin, în perioada 1935 - 1937, ani premergători ai celui de al Doilea Război Mondial. Romanul este, fără îndoială, bazat pe experiențele lui Mihail Fărcășanu în perioada în care își pregătea doctoratul. Cei trei eroi ai romanului sunt românul John (care este și naratorul romanului), lituanianul Axel și italianul Kusper, naționalitatea eroilor nejucând însă niciun rol în părerile și acțiunile personajelor. Toți sunt însă străini de țările în care se desfășoară acțiunea
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
în România. Volumul este o biografie a Sarmizei Bilcescu, prima femeie din lume care a obținut titlul de doctor în științe juridice. Extrem de dotată și de cultivată, Sarmiza Bilcescu a avut de înfruntat multiple dificultăți până să treacă examenul de doctorat la Universitatea din Paris (Sorbona) în 1891. Evenimentul stârnise vâlvă și fusese semnalat într-un amplu reportaj în revista franceză "L’Illustration", Întoarsă în țară, Sarmiza s-a căsătorit cu inginerul Alimăneșteanu. Cartea a fost scrisă la rugămintea lui Dumitru
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
jos). Au mai scris despre Terente Ștefan Bănulescu și Eugen Barbu. Privitor la aceste scrieri, jurnalistul Cristian Teodorescu comentează: "„niciunul dintre scriitorii români de după 1945 nu l-a atacat frontal pe celebrul bandit”". Vlad Nica a elaborat o teză de doctorat având ca subiect reconstituirea vieții lui Terente, filtrată de influențele venite din presa de scandal a vremii. Cercetătorul observă: "„Eu cunosc altă poveste despre Terente (decât cea aflată în circulație - n.n.)”", citându-l ca sursă pe Imanuel Ghirvas. Episodul salvării
Terente () [Corola-website/Science/311263_a_312592]
-
și toate efectele relativității generale. Această teorie a inspirat artista italiană Laura Pesce de a crea sculpturi de sticlă intitulate "world crystal"(vezi de asemenea stânga jos în această pagină). Kleinert este membru senior al facultății pentru proiectul International de Doctorat în Astrofizică Relativistă (IRAP), ce face parte din rețeaua internațională de astrofizică . A fost de asemenea implicat în proiectele European Science Foundation și Cosmology in the Laboratory.
Hagen Kleinert () [Corola-website/Science/311795_a_313124]
-
în timp ce Nastasia îi strângea picioarele lui Șerb între genunchii ei, sub masă, F. A. Musatov i-a cerut niș-te documente secrete aparent inofensive (...) Musatov s-a mișcat foarte repede. A pretins că are nevoie de toate acestea pentru o teză de doctorat. Dar el a scris ceva despre apărarea unei capitale est-europene împotriva unui atac NATO în care se folosesc arme convenționale. A folosit ca exemplu Bu-cureștiul, iar planurile de apărare ale Bucureștiului îi vor fi de mare ajutor (...) Când Musatov a
Ioan Șerb () [Corola-website/Science/311806_a_313135]
-
drept al Universității din Bruxelles și profesor titular de drept roman la Universitatea „Regele Ferdinand I" din Cluj, care a îndeplinit funcția de guvernator al BNR (1946-1947). Tiberiu Traian Moșoiu (fiul generalului Traian Moșoiu) a absolvit Facultatea de Drept, obținând doctoratul în drept la Bruxelles. În 1928, imediat după ce și-a obținut doctoratul în Drept la Universitatea din Bruxelles, a fost numit conferențiar la Catedra de Drept roman a Facultății de Drept din Oradea, post pe care s-a titularizat la
Tiberiu Moșoiu () [Corola-website/Science/311818_a_313147]
-
Universitatea „Regele Ferdinand I" din Cluj, care a îndeplinit funcția de guvernator al BNR (1946-1947). Tiberiu Traian Moșoiu (fiul generalului Traian Moșoiu) a absolvit Facultatea de Drept, obținând doctoratul în drept la Bruxelles. În 1928, imediat după ce și-a obținut doctoratul în Drept la Universitatea din Bruxelles, a fost numit conferențiar la Catedra de Drept roman a Facultății de Drept din Oradea, post pe care s-a titularizat la 1 aprilie 1930. În anul universitar 1928-1929 a predat Drept roman, în
Tiberiu Moșoiu () [Corola-website/Science/311818_a_313147]
-
din Göttingen (1759-1760), căpătând cunoștințe în domeniile pedagogiei, filosofiei, mineritului, zoologiei, botanicii (după sistema lui Carl Linné), agriculturii, matematicii și fizicii. În 1760 s-a transferat la Universtatea din Leiden, unde la vârsta de 19 ani a susținut disertația de doctorat pe tema « De infestis veventibus intra viventia» . După aceasta, el a adus în ordine colecțiile istorico-naturaliste din Leiden și a vizitat Anglia cu scopul de a studia colecțiile zoologice și botanice de acolo. Astfel a publicat lucrările «Elenchus zoophytorum» (Haga
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
Relațiile De Broglie arată că lungimea de undă este invers proporțională cu impulsul unei particule și că frecvența este direct proporțională cu energia cinetică a particulei. Ipoteza a fost propusă de Louis de Broglie în 1924 în teza sa de doctorat; pentru această lucrare, de Broglie a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1929, fiind astfel primul care a primit un Premiu Nobel pentru o teză de doctorat. După eforturile lui Max Planck și Albert Einstein pentru înțelegerea comportamentului electronilor și
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
a fost propusă de Louis de Broglie în 1924 în teza sa de doctorat; pentru această lucrare, de Broglie a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1929, fiind astfel primul care a primit un Premiu Nobel pentru o teză de doctorat. După eforturile lui Max Planck și Albert Einstein pentru înțelegerea comportamentului electronilor și a ceea ce avea să fie cunoscut drept fizica cuantică, Niels Bohr a început (printre altele) să încerce să explice comportamentul electronilor. El a venit cu idei fundamentale
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
și resurselor naturale (2004-2008). s-a născut la data de 4 aprilie 1959, în satul Cîrpești din raionul Cantemir. A urmat studii la Facultatea de Geografie și Biologie din cadrul Institutului Pedagogic de Stat din Tiraspol (1976-1981) și apoi cursuri de doctorat la Institutul de Geografie din Moscova, din cadrul Academiei de Științe a URSS (1982-1987). Ulterior a urmat cursuri de perfecționare organizate de Centrul de Limnologie, Universitatea Minnesota - Minneapolis (1994), cursuri organizate de Școala academică internațională „Ecologia Europea", Academia de Științe și
Constantin Mihăilescu () [Corola-website/Science/311869_a_313198]
-
1939-1940 aprofundează pedagogia la universitatea din Cluj. După absolvirea cursurilor pleacă la București unde, între 1940-1941, studiază pedagogia. Între anii 1942-1946 urmează cursurile Facultății de Litere și Filozofie din cadrul Universității București. În anul 1948, în cadrul Universității din București, își dă doctoratul cu lucrarea "George Barițiu: Viața și opera la Universitatea din București". Vasile Netea a avut o activitate culturală prodigiaosă, pe lângă cele 40 de cărți publicate a publicat mai multe sute de articole. Mai jos sunt doar câteva din cele mai
Vasile Netea () [Corola-website/Science/311898_a_313227]
-
sa până prin 1980 numeroase privațiuni. Din 1971 a fost acceptat ca doctorand la Universitatea Ebraică din Ierusalim, direct în domeniul Cabalei (interpretare evreiască ezoterică și simbolică, în limba arameică, a Vechiului Testament), ceea ce reprezenta un traseu universitar cu totul particular. Doctoratul l-a susținut cu aprecieri deosebite în anul 1976. Teza de doctorat despre " Scrierile și învățătura lui Rabbi Avraham Abulafia" a pregătit-o sub îndrumarea profesorului Shlomo Pines. Dupa ce în anii 1972-1976 a fost cadru didactic la Universitatea din
Moshe Idel () [Corola-website/Science/311897_a_313226]
-
la Universitatea Ebraică din Ierusalim, direct în domeniul Cabalei (interpretare evreiască ezoterică și simbolică, în limba arameică, a Vechiului Testament), ceea ce reprezenta un traseu universitar cu totul particular. Doctoratul l-a susținut cu aprecieri deosebite în anul 1976. Teza de doctorat despre " Scrierile și învățătura lui Rabbi Avraham Abulafia" a pregătit-o sub îndrumarea profesorului Shlomo Pines. Dupa ce în anii 1972-1976 a fost cadru didactic la Universitatea din Haifa, în 1974 a fost primit ca asistent la Universitatea Ebraică din
Moshe Idel () [Corola-website/Science/311897_a_313226]
-
a lui Moshe Idel a apărut la Editura Magnes din Ierusalim în anul 1988, o ediție adusă la curent fiind publicată în 2002. Cartea, publicată în engleză în editura Universității Statului New York în 1988, reprezintă o parte din lucrarea de doctorat a lui Idel și se bazează pe analiza a circa două sute de manuscrise. Cartea analizează experiența mistică trăită de Avraham Abulafia, cabalist care fusese mai puțin în atenția cercetătorilor și care se caracteriza prin aspirații profetice, credința că el însuși
Moshe Idel () [Corola-website/Science/311897_a_313226]