22,242 matches
-
reintrat în uz după al doilea război mondial. În prezent, numai landurile Bavaria, Saxonia și Turingia au acest calificativ. Însă utilizarea acestui termen în continuare, în baza constituției RFG (1949), nu conferă landurilor respective niciun statut special pe plan republican, formațiunile statale care alcătuiesc republica federală nedeosebindu-se între ele din punct de vedere al dreptului constituțional, ele având aceeași orânduire democratică parlamentară. Un termen alternativ, cu semantică similară, este "Volksstaat" („stat al poporului”). A fost folosit după 1918 de unele
Freistaat () [Corola-website/Science/321957_a_323286]
-
și Corpul Expediționar francez) avea să se afle pe stânga, iar Armata a 8-a (Corpul XIII și Corpul II polonez) pe dreapta. Odată cu venirea primăverii, condițiile la sol s-au ameliorat și avea să fie posibilă desfășurarea eficientă de formațiuni largi și de blindate. Planul pentru "Operațiunea Diadema" a fost ca Corpul II american de pe stânga să atace în zona coastei de-a lungul drumului 7 înspre Roma. Corpul francez din dreapta lor urma să atace de pe capul de pod de
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
calitatea sa de prim-vicepreședinte al Parlamentului, aducându-i-se acuzații de implicare în activități ilegale care vin să prejudicieze imaginea Parlamentului și a Republicii Moldova"”. La data de 8 februarie 2017, cu prilejul marcării a 20 de ani de la fondarea formațiunii PDM, liderul acestuia, Vladimir Plahotniuc, a declarat despre faptul că partidele politice din Moldova trebuie să se schimbe ""să lucreze pentru oameni"". ""PDM este partidul care a demonstrat, nu o singură dată, generozitate politică și a luat deciziile necesare asigurării
Vladimir Plahotniuc () [Corola-website/Science/321962_a_323291]
-
rămase, încetinite de vremea nepotrivită și de avariile suferite, s-au despărțit. Unul din vasele izolate, comandat de Diogo Dias, a continuat drumul de unul singur, iar celelalte șase au reușit să se regrupeze. Ele s-au adunat în două formațiuni formate din câtre trei vase și grupul lui Cabral s-a îndreptat spre est, dincolo de Capul Bunei Speranțe. Fixându-și poziția și văzând uscatul, s-au îndreptat spre nord și au acostat undeva în arhipelagul Primeiras și Segundas, de lângă estul
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
tabără să o considere pe cealaltă drept dușman. Vukovar era apărat de o forță în număr de circa 1,800 de persoane, alcătuită din localnici, Brigada 204 a Gărzii Naționale Croate și trupe ale Ministerului de Interne. Niciuna din aceste formațiuni nu avea pregătire militară. În ciuda numărului lor mic și a slabei înzestrări cu armament, croații erau mult mai motivați decât oponenții lor în apărarea localității, deoarece în unele cazuri familiile lor locuiau chiar în oraș. De asemenea, ei beneficiau de
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
un rol cheie în conceperea tacticilor defensive care au împiedicat o lungă perioadă de timp pătrunderea Armatei Populare Iugoslave în Vukovar. Ei au creat o structură de comandă unificată, care a realizat o singură brigadă dintr-un număr anterior de formațiuni separate. Tacticile lor s-au concentrat pe crearea unui sistem defensiv integrat, bazat pe minarea drumurilor de acces în localitate, pe echipe antitanc mobile, lunetiști și puncte de rezistență fortificate. Această combinație avea ca scop încetinirea și disiparea atacurilor Armatei
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
luptele aeriene. Escadrila a intrat în lupta în octombrie 1943, pe portavionul USS "Independence". Vraciu și-a obținut prima sa victorie aeriană la 10 octombrie 1943 într-o acțiune împotriva insulelor Wake. El și O'Hare au dat peste o formațiune inamica; O'Hare a coborât sub nori pentru a ataca un Mitsubishi " Zero" japonez, Vraciu pierzându-l, dar s-a angajat în urmărirea unui al doilea avion de vânătoare Zero spre Wake Island, unde avionul japonez a aterizat. Vraciu a
Alexander Vraciu () [Corola-website/Science/316371_a_317700]
-
pilot a fost în timpul primei Bătălii din Marea Filipinelor, zi cunoscută de asemenea și că „Marea vânătoare de curcani din insulele Mariane” în data de 19 iunie. În ciuda faptului că compresorul de supraalimentare s-a defectat, Vraciu a interceptat o formațiune de bombardiere în picaj japoneze, distrugând șase dintre ele doar în opt minute. După ce Vraciu a aterizat, responsabilul care se ocupă cu logistică militară de pe portavionul „Lexington” a descoperit că a folosit doar 360 de cartușe; pentru fiecare dintre cele
Alexander Vraciu () [Corola-website/Science/316371_a_317700]
-
a călători în străinătate - sunt consacrate piemonturilor, depozitelor corelate din varii regiuni ale tării, ținuturilor eruptive, pentru a coborî în ținutul bălților dunărene, în cel atât de controversat al genezei deltei dunărene, de la cele mai tinere la cele mai vechi formațiuni peneplenizate ale Dobrogei etc. Dintr-o atare experientă de cercetare, îmbogățită permanent și metodologic, împletită cu sarcinile sale didactice (în anii '50 ținea pentru prima dată în Universitatea din București un curs de geomorfologie a României), se naște mai târziu
Petre Coteț () [Corola-website/Science/316375_a_317704]
-
imigranții de pe insule contribuie la un dezastru ecologic prin intermediul eforturilor lor antreprenoriale. Băștinașii au transformat satele pescărești izolate într-un lanț de discoteci, restaurante, hoteluri și magazine cu suveniruri. Au transformat plantele și animalele în suveniruri. Scufundătorii locali au devastat formațiunile de coral negru, o specie pe cale de dispariție, transformând capturile în diverse podoabe, obiecte foarte populare în rândul turiștilor. Deși mările ce înconjoară insulele sunt o rezervație marină încă din 1986, pescuitul ilegal continuă, noapte și zi, în special pescuitul
Turismul în Galápagos () [Corola-website/Science/316428_a_317757]
-
metri. Este una din insulele cu cea mai interesantă istorie umană și una din insulele cel mai devreme populate. Păsări flamingo și țestoase marine cuibăresc aici din decembrie până în mai. La „Coroana Diavolului”, un con vulcanic subacvatic, se găsesc nenumărate formațiuni de corali, pe când la Punta Cormorant, există o plajă unde pot fi observați lei de mare, flamingo, rândunici, țestoase marine și crabi. În septembrie 1835, al doilea voiaj al vasului "" l-a adus pe insulă pe Charles Darwin. Echipajul a
Floreana () [Corola-website/Science/316436_a_317765]
-
Maria de Bulgaria, fiica lui Ioniță Caloian și nepoata de țarului Borilă. Din această căsătorie nu au rezultat copii. Totuși, Henric ar fi avut o fiică de pe urma unei relații extraconjugale, care mai târziu se va căsători cu conducătorul unei mici formațiuni politice a vlahilor din zona Munților Rodopi, Alexei Slav.
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]
-
a forțelor armate ale fostei Republici Socialiste Federative Iugoslavia. Forțele de Apărare au acționat ca Gărzi Patriotice, corespunzând în mare ca rol unei forțe militare de rezervă sau unor forțe paramilitare guvernamentale oficiale. Fiecare stat constitutent al Iugoslaviei deținea propriile formațiuni militare de Apărare a Teritoriului, în vreme ce armata regulată a întregii federații era Armata Populară Iugoslavă ("Jugoslovenska Narodna Armija" - JNA), care își menținea și ea propriile forțe de rezervă. Iugoslavia era un stat socialist, dar nu făcea parte din Blocul răsăritean
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
dintre republicile constitutive ale R.S.F. Iugoslavia: R.S. Bosnia și Herțegovina, R.S. Croația, R.S. Macedonia, R.S. Muntenegru, R.S. Serbia și R.S. Slovenia, precum și în fiecare din provinciile autonome Voivodina și Kosovo. Posibilitatea ca fiecare constituent al federației iugoslave să aibă propriile formațiuni armate a condus la îngrijorarea că, în eventualitatea unor încercări de secesiune, aceste „armate” separate ar putea ajunge să se opună Armatei Populare Iugoslave. Aceste preocupări au devenit realitate în timpul destrămării Iugoslaviei și al Războaielor iugoslave, când forțele TO din
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
îl vor întâlni din nou pe Waff pe Rakis, unde acesta va încerca să o omoare, dar Odrade reușește să îl convingă că Comunitatea Surorilor împărtășește aceleași convingeri religioase cu Bene Tleilax. Taraza propune o alianță completă între cele două formațiuni împotriva forțelor Dispersiei. Pactul produce consternare în rândul Bene Gesseritului, dar Odrade își dă seama că Taraza plănuiește distrugerea Rakisului, astfel încât Bene Gesserit să devină dependentă de Tleilaxu pentru mirodenie, lucru ce ar pecetlui alianța. Lucilla află că Duncan este
Ereticii Dunei () [Corola-website/Science/322466_a_323795]
-
Însă, cele mai multe dovezi ale existenței oamenilor în arealele înalte ale platformei aparțin perioadelor preromană și romană. Această situație se datorează atât poziției geografice în ansamblul regional carpatic, cât și caracteristicilor locale ale reliefului: multitudinea culmilor prelungi, a platourilor și a formațiunilor calcaroase. În acest context nu pot fi omise condițiile climatice favorabile, manifestate prin efecte de foehn și adăpost, hidrografia, vegetația forestieră etc. În prezent se remarcă o densitate mare a așezărilor permanente, grupate în cadrul a trei comune: Boșorod (cu satele
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
și suprafețelor de nivelare. Ponderea însemnată dețin suprafețele cu pante de 15-25. Versanții cu pante mai mari de 10 și constituția litologică au creat un cadru prielnic desfășurării unor ample procese de modelare a reliefului. La nord de Hârtibaciu, pe formațiunile sedimentare predominant pliocene, predomină torențialitatea și eroziunea lineară și regresivă, iar la sud, pe formațiunile sarmațiene, sunt frecvente alunecările de teren.
Podișul Hârtibaciului () [Corola-website/Science/316904_a_318233]
-
mai mari de 10 și constituția litologică au creat un cadru prielnic desfășurării unor ample procese de modelare a reliefului. La nord de Hârtibaciu, pe formațiunile sedimentare predominant pliocene, predomină torențialitatea și eroziunea lineară și regresivă, iar la sud, pe formațiunile sarmațiene, sunt frecvente alunecările de teren.
Podișul Hârtibaciului () [Corola-website/Science/316904_a_318233]
-
aceste atacuri drept „piraterie” și italienii au trebuit să întrerupă torpilările în Mediterana sub amenințarea intervenției în conflict a flotelor militare franceze și britanice. 3 septembrie: forțele republicane din Catalonia de sub comanda căpitanului Alberto Bayo au debarcat la Majorca. Această formațiune militară avea să fie atacată de forțele aeriene italiene pe 24 octombrie. În aceeași dată, bombardierele italiene, susținute de avioane de vânătoare, au executat primul raid aerian asupra Madridului. Atacul a fost menit să demonstreze republicanilor puterea de luptă a
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
arestat la 15 martie 1948 și anchetat în Ministerul de Interne, fiind condamnat prin sentința nr. 1025/1 iulie 1948 la 20 ani muncă silnică pentru crima de complot în scop de răzvrătire și crima de organizare și participare la formațiuni politice de tip fascist. Aceeași pedeapsă a primit-o și profesorul Micescu. Sentința a fost pronunțată de un complet de judecată format din col. Mihail Vasilescu, lt. col. Mihai Boeru, lt. col. Dumitru Constantinescu, mr. Aron Godină, cpt. Traian Grozea și maior-procuror
Nichifor Robu () [Corola-website/Science/316967_a_318296]
-
învinge garnizoanele palmirene staționate acolo. Între timp Aurelian și-a refăcut armata la putere deplină și atunci când a simțit că erau gata, au început să mărșăluiască spre Antiohia. Ambele armate s-au așezat pe câmpul de lângă Antiohia la Immae în formațiuni de luptă tradiționale, cu infanterie în centru și cavaleria pe flancuri. Zabdas a avut două mari avantaje la dispoziția sa: primul a fost superioritatea catafractelor sale, iar al doilea a fost căldura extremă la care romanii nu erau adaptați. Aurelian
Bătălia de la Immae () [Corola-website/Science/328958_a_330287]
-
ce reprezinta în cea mai mare parte prelungiri ale crestelor principale ale Masivului Călimani . Acest fapt determina separarea geografică a depresiunii în: este o depresiune tectono-erozivă drenata de Bistrița cu afluenții săi Dorna și Neagră Șarului. Relieful este sculptat în formațiuni sedimentare pliocene și vulcanice. Zona se încadrează sistemului depresionar subvulcanic intern, cu amprenta proprie de groapă tectonica provenită prin prăbușire. Evoluția s-a produs pe aripa vestică a cristalinului (Masivele Suhard, Giumalău și Bistriței) , căzut anterior fazelor de erupții vulcanice
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
(sau Zidul din Bimini, Zidul Bimini, Drumurile din Bimini sau Drumul Bimini) (engleză: Bimini Road sau Bimini Wall) sunt o serie de formațiuni subacvatice descoperite în 1968. Ulterior au fost descoperite în zona Bahamas alte zeci de "șosele" subacvatice (unele paralele sau curbe) din dale dreptunghiulare și coloane din piatră sau uneori din marmură. Explorări aeriene, care au început în 1968, au demonstrat
Zidurile din Bimini () [Corola-website/Science/325372_a_326701]
-
un trunchi de piramidă cu dimensiunile bazei mici de 54 X 42 m, jumătatea inferioară fiind îngropată în nisip, în apropiere aflându-se un drum lat de 4 m și câteva coloane răsturnate. În general se consideră că acestea sunt formațiuni geologice naturale, apărute ca urmare a unor neobișnuite depuneri de sedimente și pietre. Printre geologii și antropologii care au studiat personal zona se numără Eugene Shinn de la U.S. Geological Survey; Marshall McKusick. un profesor asociat de antropologie la Universitatea din
Zidurile din Bimini () [Corola-website/Science/325372_a_326701]
-
Rosenstiel School of Marine and Atmospheric Science, Universitatea Miami; și Eric Davaud și A. Strasser de la Departamentul de Geologie și Paleontologie, Universitatea din Geneva, Elveția. După ce au inspectat și studiat Drumul Bimini, toți au ajuns la concluzia că este o formațiune naturală. John A. Gifford, un geolog profesionist, a petrecut un timp semnificativ studiind geologia Insulelor Bimini pentru teza sa de doctorat la Universitatea de la Miami Calvert și alții au identificat mostrele pe care le-au luat din Drumul Bimini ca
Zidurile din Bimini () [Corola-website/Science/325372_a_326701]