22,374 matches
-
din ordinul împăratului Iosif al II-lea, a funcționat timp de 150 de ani în Polonia. Până la închiderea ei de către autoritățile comuniste în anul 1951 a fost un important loc de pelerinaj pentru credincioșii romano-catolici din Ungaria dar și din afara granițelor țării și un simbol al rezistenței față de comunism. După 1951, biserica și mănăstirea au fost parțial distruse, apoi transformate în stație de cercetare geologică respectiv cămin studențesc. După prăbușirea regimului comunist din Ungaria, biserica și mănăstirea și-au redobândit funcționalitatea
Biserica-Grotă Sfântul Gerard din Budapesta () [Corola-website/Science/330156_a_331485]
-
School din Edinburgh, unde l-a avut ca profesor pe Leonhard Schmitz. Când Louis d’Orléans a împlinit 20 de ani, tatăl său a organizat pentru el un tur al lumii de 18 luni. În opinia tatălui, o călătorie dincolo de granițele Europei ar fi îmbunătățit sănătatea precară a fiului. Împreună cu medicul său, Paul Gingeot, și vărul său, Prințul Ferdinand, Duce de Alençon, Louis d’Orléans a început călătoria la 4 februarie 1866, îmbarcându-se la Southampton pe "Mongolia", un vas de
Louis Philippe, Prinț de Condé () [Corola-website/Science/330178_a_331507]
-
(n. 1892, Apuseni - d. 1970, Târgu Mureș) a fost un ofițer de carieră în jandarmeria română. Comandantul lagărelor Grosulovo și Vapniarka, a luat măsuri de evacuare a prizonierilor evrei din Vapniarka la Grosulovo, mai aproape de granița română, contrar ordinului primit, de a-i transfera spre est, în marș forțat, pentru a muri pe drum, sau a fi predați germanilor. El a făcut tot ce a putut ca să salveze viețile evreilor, în ciuda faptului că astfel își risca
Sabin Motora () [Corola-website/Science/330179_a_331508]
-
eventuale invazii germane, datând din deceniul al doilea, (Planul „S””), era depășit și trebuia revizuit. Cu toate acestea, până în 1938, un eventual război în răsărit a fost considerat în continuare amenințarea principală la securitatea Poloniei, majoritatea fortificațiilor fiind construite la granița sovieto-poloneză. Prima versiune a planului considera că Germania va ataca din Pomerania pe direcția capitalei Varșovia, atacul principal urmând să fie sprijinit de operațiuni militare declanșate din Silezia și Prusia. Acestea din urmă ar fi trebuit, după aprecierile planificatorilor militari
Plan Zachód () [Corola-website/Science/330180_a_331509]
-
din Silezia orașul Bielsko-Biała - orașul Żywiec - nodul feroviar de la Chabówka - Nowy Sącz. A doua linie defensivă pornea din pădurea Augustów - râul Biebrza râul Narew râul Bug Vistula - râul Dunajec. Cea de-a treia linie defensivă urma să fie în apropierea granițelor României, unde trupele aflate în retragere trebuia să reziste cât mai mult posibil în zona așa-numitului„cap de pod român”. Planul presupunea ca Uniunea Sovietică să rămână neutră, o allianță sovieto-nazistă părându-le imposibilă polonezilor. Planul lua în considerație
Plan Zachód () [Corola-website/Science/330180_a_331509]
-
situat în vestul României, pe teritoriile administrative ale județelor Bihor și Arad. Aria naturală se află în extremitatea nord-vestică a județului Arad și cea sud-vestică a județului Bihor, întinsă de-a lungul luncii Crișului Negru, de la Șoimi până la Ant (aproape de granița cu Ungaria), intersectată de drumul național DN79, care leagă Aradul de municipiul Oradea. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală
Crișul Negru (sit SCI) () [Corola-website/Science/330205_a_331534]
-
este o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică - SPA) situată în nord-vestul Transilvaniei, pe teritoriul administrativ al județului Bihor. Aria naturală se află în extremitatea vestică a județului Bihor (în apropierea limitei de graniță cu Ungaria) și este străbătută de drumul național DN19, care leagă municipiul Oradea de orașul Valea lui Mihai. Zona a fost declarată Arie de Protecție Specială Avifaunistică prin "Hotărârea de Guvern" nr. 1284 din 24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor
Lunca Barcăului () [Corola-website/Science/330260_a_331589]
-
faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nord-vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bihor. Aria naturală se află în extremitatea central-vestică a județului Bihor (de Oradea până la limita de graniță cu Ungaria), pe teritoriile administrative ale comunelor Girișu de Criș, Sântandrei și Toboliu și pe cel al municipiului Oradea; în imediata apropiere a drumului național DN1, care leagă municipiul Cluj Napoca de Borș. Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl
Lunca Inferioară a Crișului Repede () [Corola-website/Science/330256_a_331585]
-
și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în județul Bihor, pe teritoriul administrativ al comunei Diosig. Aria naturală se află în extremitea nord-vestică a județului Bihor (la limita de graniță cu Ungaria), în partea nord-vestică a satului Diosig, în imediata apropiere a drumului național DN19D, care leagă satul Săcuieni de localitatea Leta Mare ("Létavértes", Ungaria). Aria naturală a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării
Diosig (sit SCI) () [Corola-website/Science/330253_a_331582]
-
propagandei antipoloneze naziste de după 1935, amenințarea dinspre apus a devenit evidentă pentru planificatorii militari polonezi, ceea ce a dus la apariția Planului Vest. Cu toate acestea, numărul fortificațiilor de la frontiera de est a Poloniei depășea cu mult pe cele din apus. Granița polono-sovietică în perioada iterbelică măsura 1.412 km. Granița Poloniei cu Germania (inclusiv cu provincia Prusia Răsăriteană) era cu 20% mai lungă - 1.912 km. De-a lungul celor două frontiere nu exista niciun obstacol geografic important, care ar fi
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]
-
devenit evidentă pentru planificatorii militari polonezi, ceea ce a dus la apariția Planului Vest. Cu toate acestea, numărul fortificațiilor de la frontiera de est a Poloniei depășea cu mult pe cele din apus. Granița polono-sovietică în perioada iterbelică măsura 1.412 km. Granița Poloniei cu Germania (inclusiv cu provincia Prusia Răsăriteană) era cu 20% mai lungă - 1.912 km. De-a lungul celor două frontiere nu exista niciun obstacol geografic important, care ar fi fost de ajutor în organizarea defensivei. În partea de
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]
-
grăniceri cu garnizoane în principalele orașe din răsăritul țării. La jumătatea deceniului al patrulea, guvernul sovietic au declanșat un program masiv de înarmare și de crearea de unități militare noi. Numărul unităților de blindate și de aviație de-a lungul graniței poloneze a crescut în mod semnificativ, sovieticii având o superioritate uriașă la toate capitolele. Planificatorii polonezi apreciaseră că superioritatea sovieticilor în ceea ce privește efectivele era de 3:1. Superiioritatea soviteicilor în tancuri și avioane nu a fost estimată, dar și în acest
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]
-
În timpul atacului asupra orașului, francezii au pierdut un căpitan, un sergent și șapte soldați. Ofensiva franceză a fost oprită după ocuparea pădurea Warndt, o zonă puternic minată de germani. Armata franceză nu și-a atins obiectivul - ocuparea întregului teritoriu dintre graniță și Linia Siegfried. Atacul nu a dus la scăderea presiunii armatei germane pe frontul din Polonia. Atacul promis al celor 40 de divizii franceze nu a avut niciodată loc. Pe 12 septembrie, Consiliul Suprem Interaliat a decis să oprească orice
Ofensiva din Saar () [Corola-website/Science/330280_a_331609]
-
se retragă. Armata a 4-a, care acționa în nordul țării, s-a retras în condițiile în care armata austriacă exercita o presiune moderată asupra sa, astfel că, pe 25 octombrie, armata română se afla cu toate efectivele înapoi în interiorul granițelor naționale.
Ofensiva Armatei României în Transilvania în 1916 () [Corola-website/Science/330254_a_331583]
-
tratatului de la Londra, a impus adoptarea unei poziții de nonbeligeranță față de vecinii săi. Pe 1 septembrie, Radio Luxembourg și-a încetat emisia. În primăvara anului 1940 au fost construite o serie de baraje rutiere cu porți metalice de-a lungul graniței cu Germaniei și Franței - așa numita Linia Schuster. Oficialii dela Luxemburg considerau că aceste bariere ar fi încetinit înaintarea oricărei armate atacatoare și ar fi permis garanților neutralității țării să adopte măsuri militare împotriva invadatorului. Aceste baraje rutiere aveau doar
Invadarea Luxemburgului () [Corola-website/Science/330313_a_331642]
-
Ungaria, Slovacia, Mexic, România, Bulgaria si Lituania. Din 1962, compania este cotată la Bursa de Valori din Londra. Activitatea Provident s-a extins de-a lungul timpului până când în anii 1990, serviciul de creditare la domiciliu a reușit să depășească granițele Regatului Unit. În anul 2007 divizia internațională a Provident s-a desprins de compania mamă și a început să funcționeze independent, fiind listată la bursă sub numele International Personal Finance plc (IPF). Operațiunile internaționale ale companiei sunt sprijinite de o
Provident Financial () [Corola-website/Science/330379_a_331708]
-
(Kurdă: ههرێمی کوردستان; Arabă: إقليم كردستان) este o regiune autonomă în nordul Irakului. Are granițe cu Iran la est, cu Turcia în nord, cu Siria la vest și în rest cu Irak. Regiunea este condusă de Guvernul Regional Kurdistanian și are capitala Arbil, cunoscută și ca "Erbil" sau "Hewlêr". Acordul a fost semnat pe 11
Kurdistanul Irakian () [Corola-website/Science/330459_a_331788]
-
Habur, singura vamă dintre Turcia și Kurdistan. La ea se poate ajunge prin autobuz sau taxi de la aeroportrile turcești. Din Iran se poate trece prin vama Haji Omaran sau Poarta Bashmeg, în apropierea orașului Sulaymaniyah. Kurdistanul Irakian are de asemenea graniță cu Siria, prin vama Faysh Khabur. Din Irak, se poate ajunge prin multe drumuri principale ale țării. Kurdistanul Irakian și-a deschis porțile către lumea întreagă, prin construirea a doua aeroporturi internaționale. Aeroportul Internațional Arbil și Aeroportul Internațional Sulaymaniyah, amândouă
Kurdistanul Irakian () [Corola-website/Science/330459_a_331788]
-
3 guvernorate, Dahuk, Arbil and Sulaymaniyah. Ficare este fivizată în districte, cu un total de 26 de districte. Fiecare district este divizat într-un sub-district. Guvernoratele au o capitală, în timp ce distrectele au un "centru de district". Zone disputate sunt zonele graniță cu Irak, în special din 2003 de la intrarea Statelor Unite în Irak. Regiunile Ninawa, Kirkuk și Diyala sunt controlate și de guvernul kurd și de guvernul irakian. O parte din ele fiind controlată de un guvern, cealaltă controlaltă de celălalt guvern
Kurdistanul Irakian () [Corola-website/Science/330459_a_331788]
-
inițiat propuneri legistlative cu subiecte diverse, acestea variind de la piața de capital, la educație, sănătate, agricultură sau fiscalitate. Cea mai importantă lege la inițierea căreia a participat în mod direct este legea votului prin corespondență, care permite românilor aflați în afara granițelor țării să voteze în condiții civilizate, în deplină siguranță a votului. Legea a fost inițiată alături de alți 137 de deputați și senatori din PDL și PNL și se află în prezent înregistrată la Senatul României pentru dezbatere. Valeria Schelean a
Valeria-Diana Schelean () [Corola-website/Science/329023_a_330352]
-
octombrie 1944. Rolurile principale sunt interpretate de Mariana Mihuț, Emanoil Petruț, Ion Dichiseanu, Florin Piersic, Mihai Mereuță. Conform opiniei criticului Bujor T. Râpeanu, este un "film de rezistență. Evocare, în cheie dramatică, a evenimentelor istorice petrecute în satul maramureșean de graniță Moisei, unde, în toamna anului 1944, trupele germane și hortiste au executat majoritatea populației și au incendiat localitatea, ca represalii organizate de Rezistență împotriva fortificațiilor din zonă." Decupajul datează din 1977, când potrivit avizului Asociației cineaștilor, se efectuează o seamă
Ultima frontieră a morții () [Corola-website/Science/329053_a_330382]
-
are o lungime totală de 830 km. Râul Bug izvorăște din Podișul Podoliei (Ucraina), în apropiere de orașul Ternopil și se îndreaptă spre nord, vărsându-se, pe dreapta, în Vistula, pe teritoriul Poloniei, la nord de Varșovia. Râul Bug creează granița dintre cele două state pe o lungime de 300 km. Cea mai mare parte a cursului (mijlociu și inferior) se desfășoară în regiunea de câmpie. În apropiere de orașul Brest, prin afluentul de pe dreapta, Muchaveț, râul Bug a fost legat
Bug (fluviu) () [Corola-website/Science/329092_a_330421]
-
afluent bancar de dreapta, de către canalul Dnieper-Bug. Pe râul Bug, la câțiva kilometri de la Vysokaye în Districtul Kamenets din regiunea Brest, este cel mai vestic punct din Belarus. În mod tradițional, Bug a fost, de asemenea, de multe ori considerat granița etnografică dintre ortodocși și catolici. Bug a fost linia de demarcație între Germania și Rusia forțele urmărind invazia Poloniei în Al Doilea Război Mondial.
Bug (fluviu) () [Corola-website/Science/329092_a_330421]
-
este produs de Universal Cable Productions, în colaborare cu Trion Worlds, dezvoltatorul care a produs jocul video MMO omonim care are legătură cu serialul. În "Defiance" Grant Bowler este Joshua Nolan, un om local al legii dintr-un oraș de graniță cunoscut ca Defiance; Julie Benz este Amanda Rosewater, primarul proaspăt investit al orașului. În alte roluri interpretează Stephanie Leonidas, Jaime Murray, Tony Curran, Graham Greene, Mia Kirshner și Fionnula Flanagan. Serialul este transmis în SUA pe canalul de cablu Syfy
Defiance (serial TV) () [Corola-website/Science/329099_a_330428]
-
pe deplin tradiția romantismului polonez și consecințele sale pentru literatura poloneză, fără o cunoaștere aprofundată a istoriei poloneze. În secolul al XX-lea mai multe opere literare poloneze remarcabile au apărut din noul schimb cultural cu mișcarea Avant-Garde. Zona de graniță Kresy din regiunile de est ale Poloniei cu Wilno șiLiov (acum Vilnius și Lviv), ca două centre majore pentru artă, a jucat un rol deosebit în aceste evoluții. Acest lucru a fost, de asemenea, o regiune în care tradiția și
Cultura Poloniei () [Corola-website/Science/329115_a_330444]