21,844 matches
-
aibă certitudinea că nu există femeie care să nu poată fi cucerită. Le poate fi ușurat accesul la femeile dorite prin cunoașterea slujnicelor, fără să se iubească cu ele. Sunt sfătuiți să vorbească corect și frumos, să se îmbrace cu gust, să rostească vorbe gingașe privindu-le în ochi, să știe a se face plăcuți, să nu se ferească a lăuda femeilor chipul, să nu fie zgârciți în promisiuni, ele atrag femeile. Să fie abili în a respecta capriciile femeilor, să
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
nu le arate ostentativ defectele. Autorul le adresează și femeilor câteva sfaturi. Să fie atente, să se bucure de vârsta tinereții, să știe că frumusețea, care este trecătoare, poate fi sporită de vestimentație, coafură și bijuterii, de o eleganță cu gust. Ele trebuie să învețe să-și ascundă defectele, să nu râdă exagerat și fără rost, să învețe să cânte și să danseze, ceea ce le sporește farmecul. Le îndeamnă să citească Heroides, să-și modeleze comportamentele după sfaturile incluse în epistole
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mobiluri rezidă în nevoia biopsihică de întreținere a relațiilor multiple datorită structurilor hipersexuale de genul nimfomaniei (trebuință hipersexuală feminină) și al satiriazisului (trebuință hipersexuală masculină). Sunt invocate și libertatea de a dispune de sine, de trupul său, plăcerea riscului și gustul aventurii. Unele vânzătoare de plăceri sunt obligate de părinți, de amanți să-și câștige existența, să-i întrețină pe proxeneți. În postura fetelor-mame sunt obligate să-și întrețină astfel copiii. Favorizează opțiunea liberă sau obligația practicării relațiilor sexuale multiple: carențele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Macedoniei, acesta și-a luat prada de război, prizonierii și, printre aceștia, s-a aflat și talentata Lamia de care s-a îndrăgostit. Aceasta a renunțat la poetul-dramaturg Menandru pentru a-l sluji pe regele macedonean. Cu talent și cu gust rafinat, Lamia îi organiza festinurile și-l învăluia cu farmecele ei. Glycera era concurenta Lamiei la inima lui Menandru care, prins în mrejele frumoasei hetaire, a refuzat să fie poet la Curtea regelui Egiptului. Glycera renunțase și ea la unele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ei de suverană absolută. Suverana bizantină se ocupa insistent de frumusețea trupului, își prelungea somnul, făcea băi dese cu care se răsfăța, îi plăceau hainele somptuoase, bijuteriile prețioase, simțea instinctiv că frumusețea este și o garanție a puterii, avea un gust special pentru fast. Procopius, în Istoria secretă, cu stil pamfletar și nefavorabil Theodorei, a adunat zvonuri, legende, calomnii și adevăruri despre Theodora, a prezentat-o preponderent ca o curtezană ce a uzat de seducție, perfidie, lăcomie și cruzime pentru a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ani citea cu ușurință, la douăzeci și unu de ani era considerată o poetă talentată. După moartea tatălui, a devenit doamnă de onoare a împărătesei Sadako, în 991 sau 993, și a primit numele Shonagon, "Sfetnic mic". Fină observatoare, cultivată, erudită, cu gusturi rafinate, cu talent literar, doamna de onoare și-a consemnat impresiile legate de viața de curte și a lăsat urmașilor reflecții profunde privind viața socială a timpului. După ce împărteasa Sadako a fost înlocuită cu fiica unui demnitar, ea, care a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
celebrul dramaturg a răspuns cu Les amants magnifiques. Favorita Regelui Soare era atent preocupată să-l încânte pe suveran cu ținuta-i elegantă, cu broderiile și bijuteriile. Epata prin amenajările interioarelor care trebuiau să-l atragă pe suveran. Avea un gust deosebit pentru festivități fastuoase și își rezerva timp pentru construirea și amenajarea propriului palat și a parcului de la Versailles, opera arhitectului Jules Hardouin Mansart. În palatul regal și-a amenajat două spații de întâlnire erotică cu Ludovic al XIV-lea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
se bucure de venirea unei favorite regale, considerate o parvenită. Aproape douăzeci de ani marchiza de Pompadour s-a aflat în atenția și în grațiile regelui Ludovic al XV-lea. Era deopotrivă admirată și invidiată pentru inteligență, simț artistic, pentru gusturile estetice rafinate, pentru toaletele somptuoase, pentru talentul de a amenaja interioare, de a alege mobilierul și obiectele de decor, pentru fastuoasele serbări organizate în cinstea suveranului, pentru mecenatul ei artistic, pentru inițiativele economice, pentru influența pe care o exercita asupra
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
protectoarea artelor și științelor. În vremea Ecaterinei a II-a, s-au construit palate, viața de Curte era strălucitoare. La ordinul ei a fost construită o cameră a tronului magnifică, a fost construită Sala Teatrului la Ermitaj, a impus, prin gustul ei estetic, stilul neoclasic în locul celui baroc. Iubitoare de cărți și de opere de artă, țarina a făcut mari investiții în achiziționarea de opere de artă valoroase, de cărți și manuscrise. A cumpărat, prin experții ei, colecții de artă din
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
apropierea împăratului, tânăra concubină de rangul cinci, Lan Guiren, l-a mituit pe eunucul șef pentru a-l conduce pe împărat "ca din întâmplare" în apropierea pavilionului ei, a reușit să-l farmece cu cântecul și cu interiorul amenajat cu gust rafinat și să se facă dorită a fi adusă noaptea într-un covor. A ajuns concubina favorită, al doilea rang după soția împăratului, după nașterea unui fiu, moștenitorul tronului Zaichun, și a primit numele Yi Guifei / Consoarta virtuoasă, fără să
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
reinventat ca dansatoare, a plecat, în 1904, la Paris, cu gândul la o carieră artistică în dans. A fost lansată, în 1905, de Emile Guimet. Și-a elaborat spectacolele cu dansuri orientale, hinduse, javaiene, cu mișcări senzuale șocante ce iritau gusturile conformiste, dansuri ce simulau adorarea zeităților hinduse, a lui Shiva, îndeosebi, cu costume extravagante, dansuri în care erau prezente gesturile de renunțare la o parte a costumelor, de aceea este considerată și inițiatoarea stripteasului. Margareth Gertruide și-a luat pseudonimul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
militare ale Franței, 100000 de morți. Unii comentatori au considerat că, legal, Mata Hari a fost vinovată, legitim, a fost nevinovată. Unii au văzut în ea o excentrică naivă, cu înclinații mitomane, preocupată de obținerea banilor pentru a trăi pe gustul ei, că acțiunile ei de spionaj au fost minore. Informațiile furnizate de ea nu au prezentat interes politic sau militar și acțiunile ei nu confirmă eticheta de mare spioană a secolului (se pare că a fost confundată cu spioana de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
-i vor lipsi; îi trebuiau necontenit plăceri și distracții; dacă ele n-ar fi costat nimic, ea nici nu s-ar fi atins de ei... cu nimic n-o mulțumeam mai ușor, decât căutându-i în fiecare zi petreceri pe gustul ei... avea neapărat nevoie să fie ocupată cu distracții... La rândul ei, Manon se credea mereu nevinovată de acuzațiile de trădare și nu înțelegea crizele de gelozie ale iubitului ei. Ea își dorea o viață mondenă, cu fast, în lux
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de ani, Vicontele de Bragelona, Contele de Monte Cristo, Laleaua neagră, Regina Margot ș.a. Romanul Dama cu camelii, publicat în anul 1847, are la bază un fapt real și o persoană reală, Marie Duplessis (Alphonsine), o femeie întreținută, cu un gust impecabil pentru îmbrăcăminte și podoabe, o curtezană ce-și purta eleganța rafinată cu ușurință și stil și dădea tonul modei în Paris, a cărei moarte, la numai douăzeci de ani, a bulversat lumea pariziană, presa consemnând numeroase detalii legate de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
brațele desfrânării, dar față de Duduca avea un sentiment puternic și posesiv de dragoste. Această Veneră orientală, cum o numește autorul, ieșită din rămășițele spulberate ale populației grecești din Fanar, este o frumusețe perfectă ce se remarcă prin inteligență și prin gusturi rafinate. Îi place luxul și se menține în atenția celor din jur prin extravaganțe și capricii. Atrage ca un magnet privirile bărbaților și are talentul de a se face dorită. Un timp a fost credincioasă postelnicului, dar a început să
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și retorica / 62 2.3. Spectacol și indicații scenice / 63 3. Unitatea de acțiune / 65 4. Verosimilul intern / 70 4.1. Verosimilul acțiunii / 70 4.1.1. Refuzul miraculosului / 70 4.1.2. Adevărat sau verosimil / 72 4.1.3. Gustul publicului / 77 4.2. Credibilitatea comportamentului / 79 4.2.1. "Potrivirea" lor / 79 4.2.2. "Asemănarea" lor / 79 4.2.3. "Statornicia" lor / 81 4.2.4. "Caracterul ales" / 83 4.3. Verosimil și limbaj dramatic / 83 4.3
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
față de virtute / 126 7.8. Părinții Bisericii și teatrul / 128 Capitolul III Revoluția dramei / 135 1. Lope de Vega și precursorii dramei / 135 1.1. Respectarea unității de acțiune / 137 1.2. Amestecul genurilor / 139 1.3. Adaptarea piesei la gustul publicului / 141 1.4. Ogier, urmaș al lui Lope de Vega / 143 2. Teatrul Iluminismului / 144 2.1. Condamnarea genurilor vechi / 145 2.2. Visul unui teatru civic și popular / 152 2.3. Realismul iluzionist al dramei burgheze / 160 2
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
d'Aubignac, înverșunat adversar al lui Corneille, puțin îi pasă de rolul de garant pe care acesta îl atribuie istoriei în teatrul său. "Este o idee foarte ridicolă, spune el, să mergi la Teatru ca să înveți Istoria". 4.1.3. Gustul publicului Dacă punctul de vedere al teoreticienilor clasicismului și cel al lui Corneille asupra verosimilului diferă atât de mult, acest lucru se datorește faptului că ei nu au în vedere același public. Scudéry în Apologia teatrului (L'Apologie du théâtre
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
desparte. Când peretele este scos, se presupune că scena este transportată altundeva pentru ca alte personaje, care nu împart aceleași locuri, să poată interveni în discuție la rândul lor. Un astfel de procedeu nu poate decât să șocheze, prin neverosimilul lui, gustul clasic. Se poate vedea de aici cât de ridicol a fost în Thisbé a lui Théophile un perete înălțat pe scena teatrului, prin care ea vorbea cu Piram, și care dispărea când se retrăgeau ei pentru ca alți actori să se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
oamenilor ce aparțin umanității de mijloc. În timp ce deznodământul celei dintâi este funest, al celei de-a doua este vesel. De aceea efectul produs asupra publicului este de natură foarte diferită, una scufundându-l în tristețe, cealaltă, datorită râsului, dându-i gust de viață. Tragedia reia un subiect cunoscut, împrumutat fie din mitologie, fie din istorie, în timp ce comedia inventează o situație nouă în limitele verosimilului. Cele două genuri diferă și prin stil, ales, sau simplu și mediocru. "Tragedia nu este decât reprezentarea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
chiar spusele lui Racine, "a fost onorată cu atât de multe lacrimi". De multă vreme, scrie el în Prefață, voiam să încerc dacă pot să fac o tragedie cu această simplitate a acțiunii care a fost atât de mult pe gustul anticilor." Această simplitate fiindu-i reproșată, Racine o justifică bazând-o pe exigența față de verosimil: "Numai verosimilul impresionează în tragedie, scrie el în Prefață. Și ce fel de verosimil există când se întâmplă într-o zi o multitudine de lucruri
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
totul să se resimtă din această tristețe maiestuoasă care formează întreaga plăcere a tragediei." Clasicismul preferă să recurgă la un patetic epurat prin discurs. Decât să fie arătat actul de violență, mai bine să fie povestit. Din cauza acestei schimbări a gustului din epoca clasică, ceea ce era funest în deznodământ nu mai apare ca o trăsătură pertinentă a tragediei. Vossius, în Poetica sa latină, din 1647, contestă punctul de vedere aristotelic, revăzut și corectat de Scaliger, în acești termeni: "Julius Scaliger, în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Corneille recunoașterea) nu este capabilă să creeze niște efecte tragice de calitate. Având în vedere că Aristotel consideră că scena recunoașterii este o formă de deznodământ deosebit de propice să genereze pateticul, Corneille își justifică propriul punct de vedere argumentând că gustul publicului s-a schimbat din Antichitate încoace. "Știu, scrie el în Discurs despre Tragedie, că agnitio este un ornament însemnat în tragedii, după cum spune Aristotel: dar este sigur că ea are niște aspecte care deranjează. Italienii o îndrăgesc în majoritatea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
încântați de dulceața melodiei, sau uluiți de minunăția spectacolului, aceste sentimente se strecoară fără să ne gândim la ele, și ajung în inimă fără să ne dăm seama." (Scrisoare către Părintele Caffro cu privire la Comedie) Opera, să ne amintim, este pe gustul zilei. De la apariția ei în Franța în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, ea a sensibilizat publicul la o nouă formă de spectacol, al cărui "specific, scrie La Bruyère, este să țină mințile, ochii și urechile într-o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a constata că cei care au scris conform regulilor nu au avut totdeauna adeziunea publicului. Adresându-se Academicienilor, el declară: "Îmi cereți, voi, nobile minți, floarea Spaniei, (...) ca pentru voi să scriu o Artă de-a face comedie care în conformitate cu gusturile vulgului să fie. Subiectul pare simplu, ușor fără-ndoială ar fi pentru oricare dintre dumneavoastră care ați scris mai puține piese decât mine, cu pană măiastră despre arta de a compune, ca și despre orișice; dar ceea ce mie unul mi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]