24,388 matches
-
a Buzăului, la 100 km de orașul Buzău. Din Harțagu pleacă principalele trasee turistice către Munții Siriu, Vrancei, Penteleu și Podul Calului. Băile Siriului a fost o stațiune folosită pentru un sezon scurt (1 iunie -1 octombrie), dispune de trei izvoare cu ape minerale sulfuroase, ușor bicarbonate, clorurosodice, foarte slab mineralizate, termale. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Siriu se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96
Comuna Siriu, Buzău () [Corola-website/Science/301042_a_302371]
-
celor din Bazinul Caransebeș-Mehadia, de care, de altfel, este legată printr-o fâșie îngustă de depozite miocene. Marginea sudică a depresiunii este limitată de o falie care se găsește la contactul Socoloțului cu dealurile mai joase, urmând pe sub Tîlva Gabroțului, Izvoarele Băniuței, pe sub Țînțora (pe Ogașul Corbului). Urmează apoi Valea Mare până la confluența cu Valea Mică, apoi pe sub munte până la Gropăni și Cracotară. Între procesele actuale, cele mai vizibile, de modelare a reliefului, amintim eroziunea de suprafață și alunecările de teren
Bănia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301069_a_302398]
-
ascunse și nu pot fi găsite decât de cunoscătorii acestor locuri. Cea mai mare și cea mai lungă între ele, este peștera de la Gaura Cornii. Aceasta, se află însă, ca o mare deschizătură, într-o vale de doline. Apele unui izvor subteran se infiltrează prin peșteră, căzând ca dintr-o cupolă (dintr-un turn) înalt de vreo 10 - 12 metri, sub forma unor picături fine formând pe jos un strat alunecos. Această peșteră este încă activă. Celelalte peșteri sunt niște goluri
Bănia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301069_a_302398]
-
preotului E. Dragalina se specifică și documentele cercetate de dânsul pentru a scrie aceasta. El a menționat scrierile lui Pesti Frigyes, în care se află date referitoare la comuna Borlova, citând : « comuna își derivă numele de la râul Borlova, al cărui izvor purcede din Muntele Mic - având ca afluenți râul Borlovița, care își are obârșia de sub poiana Orlii, apoi râulețe mai mici ș.a.m.d., până ce susnumitul râu se revarsă în apa Săbeș ». Situat la capăt de linie pe distanța Caransebeș-Borlova și
Borlova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301072_a_302401]
-
bănățeana. De asemenea tot în localitatea Ilidia își are originea și cunoscutul cântăreț și compozitor Marius Țeicu. Aceleiași familii îi aparține și folcloristul Simion Țeicu, acesta din urmă implicîndu-se foarte mult în recunoașterea satului Ilidia că zona cu un puternic izvor folcloric nealterat. Viața acestui colț din Banatul montan a fost descrisă și de ing.Iosif Stănilă într-o "Monografie a satului Ilidia". Dimitrie Grama un contemporan mai puțin cunoscut de localnici pe viu, cum spun bătrânii, face ca numele de
Ilidia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301086_a_302415]
-
Poneasca, lacul din spatele barajului de pe Valea Minișului, Poiana Gosnei. Pentru străinii care calcă pentru prima dată aceste locuri, impactul este formidabil, rămânând profund impresionați. Drumul de la Steierlak la Bozovici, stânci se înalță până la cer, de o frumusețe fără pereche, cu izvoare de susur de cascade, această lucrare de artă trece prin păduri înfrunzite. Uimitor și grandios prin frumusețile tectonice, această regiune poate concura cu cele mai romantice regiuni din Elveția și Tirol. Aceste locuri, cu o frumusețe de parcă însuși creatorul suprem
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
numai câțiva kilometri nord de Dunăre, în dreptul Porților de Fier ale Dunării. Datorită faptului că satul se situează într-o zonă cu munți din rocă cristalină, alimentarea cu apă a satului a constituit din totdeauna o problemă. Nu există niciun izvor de apă în apropiere iar cele câteva puțuri de apă la mare adâncime, s-au degradat cu timpul datorită poluării cu resturi menajere. Din această cauză, locuitorii sunt nevoiți să capteze pe cât posibil apa de ploaie. Un alt sat de
Sfânta Elena, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301095_a_302424]
-
pășuni, 306 livezi de pomi fructiferi. Locuitorii sunt stăpâni pe 408 bovine, 3437 oi, 105 capre, 80 căi, 500 porci și pește 10000 de pasari. De sub Pregheda izvoraște Rudarica, fir de apă firav și gureș, care, unindu-se cu alte izvoare, va coborî către cheile care îi poartă numele. Principalul curs de apă îl constituie pârâul Rudarica, afluent al Nerei. Bazinul sau este reprezentat de teritoriul comunei, cu o densitate a rețelei hidrografice de 0,81 km/kmp, fiind cea mai
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
poartă numele. Principalul curs de apă îl constituie pârâul Rudarica, afluent al Nerei. Bazinul sau este reprezentat de teritoriul comunei, cu o densitate a rețelei hidrografice de 0,81 km/kmp, fiind cea mai deasa rețea din Banat. Cele două izvoare ale Rudaricii își au originea în Munții Svinecea. După unirea celor două izvoare, Rudarica Mare și rudarica Mică, râul parcurge 10 km printr-o vale splendida (Valea Rudaricii) și intră în localitatea care până nu demult îi purta numele. Albia
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
Bazinul sau este reprezentat de teritoriul comunei, cu o densitate a rețelei hidrografice de 0,81 km/kmp, fiind cea mai deasa rețea din Banat. Cele două izvoare ale Rudaricii își au originea în Munții Svinecea. După unirea celor două izvoare, Rudarica Mare și rudarica Mică, râul parcurge 10 km printr-o vale splendida (Valea Rudaricii) și intră în localitatea care până nu demult îi purta numele. Albia râului este presărată cu un șirag de mori de apă, incepand cu Moară
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
Timișului cuprinde șoseaua Timișoara - Orșova, iar zona de lunca a Timișului este cuprinsă între versanți și firul apei, mai bine dezvoltată pe malul stâng al râului, unde cuprinde localitatea Slatina Timiș. Principalul rău din raza comunei Slatina Timiș își are izvoarele în muntele Semenic la cota de 1400m și lungimea cursului de izvoar la frontiera de 233.5 km. Principalul afluent al Timișului în zona este râul Slatina, avâd izvoarele în Masivul Semenic, lungimea cursului fiind de 11km. Comună Slatina Timiș
Comuna Slatina-Timiș, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301096_a_302425]
-
Slatina Timiș. Principalul rău din raza comunei Slatina Timiș își are izvoarele în muntele Semenic la cota de 1400m și lungimea cursului de izvoar la frontiera de 233.5 km. Principalul afluent al Timișului în zona este râul Slatina, avâd izvoarele în Masivul Semenic, lungimea cursului fiind de 11km. Comună Slatina Timiș se încadrează într-o zonă cu gradul 6 de seismicitate, iar adâncimea de îngheț este de 0.70m în zonă. Localitatea Slatina Timiș datează din perioada stăpânirii române în
Comuna Slatina-Timiș, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301096_a_302425]
-
în cadrul unei vieți social-economice puternic consolidată, se deschid largi perspective de dezvoltare a obștilor daco-romane de mai târziu, integrându-se, astfel, și acest colț de țară, numit Voislova în ansamblul procesului de formare a poporului român și a limbii române.Izvoarele istorice de la începutul veacului al XIV - lea surprind, pentru spațiul montan al Banatului, forme proprii de organizare și manifestare a elementului românesc. Districtele bănățene potrivit documentelor din sec.XIV - XV, au beneficiat de autonomie locală în cadrul sistemului feudal apusean al
Voislova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301101_a_302430]
-
Nana este o comună în județul Călărași, Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Comuna se află în partea de vest a județului, la izvoarele râului Luica. Este traversată de șoseaua județeană DJ402, care o leagă spre sud de Luica și spre nord de Sărulești și Fundulea (unde are acces la autostrada A2 și se termină în DN3). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei
Comuna Nana, Călărași () [Corola-website/Science/301121_a_302450]
-
sistemului nervos periferic, boli dermatologice, tulburări respiratorii și de altă natură. Factorii de cură naturală sunt climă marină bogată în aerosoli salini și radiații solare, apa de mare clorată, sulfatata, sodica, magneziana și hipotonica (grad de mineralizare: 15,5 gr.), izvoarele de ape sulfuroase mezotermale (22-27 grade Celsius), si nămolul sapropelic extras din Lacul Techirghiol. Climă marină este caracterizată de veri fierbinți (temperatura medie în luna iulie depășește 22 grade), majoritatea zilelor fiind însorite (soarele strălucește 10-12 ore pe zi), si
Neptun, Constanța () [Corola-website/Science/301144_a_302473]
-
literar condus de Iulia Domna, soția lui Septimius Severus. Diogene este autorul unei vaste opere de compilație, "Peri bion kai apophtegmaton ton en philosophia eudokimesanton" (Despre viețile și doctrinele filosofilor), în 10 cărți, integral păstrate și care constituie un important izvor pentru studierea filozofiei Greciei antice. Lucrarea, un adevărat tezaur de informații, prezintă școlile filosofice și biografiile filosofilor greci până la Epicur, incluzând de asemenea, fragmente din operele pierdute ale gânditorilor greci, constituind cel mai prețios document pentru istoria filosofiei grecești. nu
Diogene Laerțiu () [Corola-website/Science/301157_a_302486]
-
cea mai bună, mai originală sau mai ușoară de cuprins, ci fiindcă era cea mai completă în genul său”, ceea ce, nu este un merit de disprețuit. Dar și mai importante și programatice sunt - și trebuie să fie pentru toți cercetătorii izvoarelor lui Diogenes Laertios - cuvintele lui Wilamowitz din scrisoarea adresată lui Ernst Maass : „Dimpotrivă, găsim la Diogenes, desigur, dacă nu o judecată ascuțită, cel puțin erudiție și sârguință și nu întâlnim nici o urmă de prefăcătorie sau înșelăciune”. Diogenes Laertios, în scrierea
Diogene Laerțiu () [Corola-website/Science/301157_a_302486]
-
Maass : „Dimpotrivă, găsim la Diogenes, desigur, dacă nu o judecată ascuțită, cel puțin erudiție și sârguință și nu întâlnim nici o urmă de prefăcătorie sau înșelăciune”. Diogenes Laertios, în scrierea lui despre " Viețile și doctrinele filosofilor" sunt cuprinse toate genurile de izvoare ale filosofiei eline : I. directe, prin citarea de fragmente din operele pierdute ale filosofilor și II. indirecte : doxografii, biografii, succesiuni și secte ale filosofilor, cronologii, liste de omonimi, testamente ale filosofilor, epistole scrise de filosofi, cataloage ale filosofilor (lipsesc două
Diogene Laerțiu () [Corola-website/Science/301157_a_302486]
-
directe, prin citarea de fragmente din operele pierdute ale filosofilor și II. indirecte : doxografii, biografii, succesiuni și secte ale filosofilor, cronologii, liste de omonimi, testamente ale filosofilor, epistole scrise de filosofi, cataloage ale filosofilor (lipsesc două, ultimele două feluri de izvoare indirecte, mai puțin importante. Diogenes Laertios, într-un pasaj din Viața lui Platon (III, 47), se adresează direct, la persoana a doua, unei personalități feminine, căreia Laertios i-ar fi dedicat Viețile sale, poate sub formă de scrisoare, la începutul
Diogene Laerțiu () [Corola-website/Science/301157_a_302486]
-
dedicat Viețile sale, poate sub formă de scrisoare, la începutul operei sale, dedicație care s-a pierdut, căzând din text. S-ar mai putea însă ca forma aceasta directă, în care Laertios se adresează unei persoane anumite, să vină de la izvorul lui, dacă e adevărat că obișnuia să copieze neglijent autori anteriori. Nu se poate decide între aceste două ipoteze. Totuși, nu poate fi lăsată absolut nemenționată o afirmație a lui Paul Monceaux în "Les Africains". Acest cercetător al literaturii latine
Diogene Laerțiu () [Corola-website/Science/301157_a_302486]
-
Izvoru este un sat în comuna Vișina din județul Dâmbovița, Muntenia, România. Își trage denumirea de la pârâul Izvorul, pe malul căruia se află așezat, râu ce izvorește din apropierea satului Coada Izvorului, situat la circa 2 kilometri nord-vest de satul Izvoru. De-a lungul timpului, satul a avut ca stăpâni diferiți proprietari, ale căror nume se mai păstrează și
Izvoru (Vișina), Dâmbovița () [Corola-website/Science/301175_a_302504]
-
Izvoru este un sat în comuna Vișina din județul Dâmbovița, Muntenia, România. Își trage denumirea de la pârâul Izvorul, pe malul căruia se află așezat, râu ce izvorește din apropierea satului Coada Izvorului, situat la circa 2 kilometri nord-vest de satul Izvoru. De-a lungul timpului, satul a avut ca stăpâni diferiți proprietari, ale căror nume se mai păstrează și astăzi, prin moșiile care le-au aparținut, anume boierilor Șuțu, Fălcoianu, Arion, iar
Izvoru (Vișina), Dâmbovița () [Corola-website/Science/301175_a_302504]
-
confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,55%). Pentru 2,31% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Uliești făcea parte din plasa Cobia a județului Dâmbovița și era formată din 10 sate (Coada Izvorului, Stavropoleos, Jugureni, Olteni, Fundurile, Mănăstioara, Zinca, Dogari, Uliești și Bărăceni) cu 1979 de locuitori. În comună funcționau două biserici și o școală. În 1925, comuna făcea parte din plasa Găești a aceluiași județ, dar din ea se desprinsese comuna Jugureni
Comuna Uliești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301192_a_302521]
-
școală. În 1925, comuna făcea parte din plasa Găești a aceluiași județ, dar din ea se desprinsese comuna Jugureni. Comuna Uliești a rămas cu satele Ragu, Zinca și Uliești, cu 2724 locuitori, în vreme ce comuna Jugureni avea în compunere satele Coada Izvorului, Funduri, Dogari, Jugureni, Mânăstioara, Olteni, Stavropolia și Gușați, cu 2080 de locuitori. În 1931, satul Dogari a fost transferat comunei Uliești, iar satul Uliești s-a împărțit în Uliești-Dâmbovița și Uliești-Vlașca, primul dintre ele rămânând reședință a comunei. În 1950
Comuna Uliești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301192_a_302521]
-
Chileanca. Acest pârâu își începe albia chiar de la poalele dealurilor ce străjuiesc partea de N a comunei Finta, strângând mare parte din apa provenită din precipitații ce se scurge de pe dealuri. În perioadele secetoase pârâul e alimentat doar din câteva izvoare aflate în partea de S a comunei Finta. Satul Ibrianu se învecinează la N cu satul Finta ,la S cu satele Cojasca și Hodărăști (aflate la o distanță apreciabilă), la N-E cu satul Frasinu ‚la E cu satul Cornești
Ibrianu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301174_a_302503]