23,608 matches
-
mâna ci, și gândul îmi tremura... și inima îmi bătea mai cu putere în piept.. „ Oare, aș putea ?!” După câțiva pași, îmi mai aruncai o privire peste umăr.. În poartă, moș’ Vasile-portarul, în cămașă, cu mâna la capul gol saluta zâmbind... „Să trăiți dom’ elev..!”, și, dispăru sub cartonul boit cu roșu, „xerox”. Lacrimi mărunte mi se strângeau treptat în suflet și-mi atârnau grele. Durerea îmi cobora în suflet prea grea... și prea apăsătoare... Sunt dureri pe care nici uitarea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fost și ea capricioasă și răsfățată, la curtea regală din Sarmisegetuza și, nemaiputând să suporte aceleași situații mondene - ca și mine - s-a retras în locul ăsta, ca să se purifice. Când i-am amintit de asemenea eventuală similitudine, ea mi-a zâmbit fără să-mi dea nici o explicație; s-a purtat ca o femeie înțeleaptă ce nu-și dezvăluie niciodată toate secretele ca să nu-și trădeze sursa farmecului. Am reușit, cu multă trudă și sacrificiu, să-l omor pe acel prim Narcis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
care semăna leit cu cel sacrificat. Poate că era chiar el. Atunci, înseamnă că nu l-au omorât, ieri? Sau poate că a și reînviat? L-am privit țintă: „Dar tu, ieri... n-ai fost străpuns de sulițe?” Mi-a zâmbit blând și a spus rar: „Ieri cu toții am fost străpunși de razele lui Zalmoxis...” „Și mesajul?” „Cuvântul lui Zalmoxis trebuie să-l așteptăm în tăcere... Uite ce zi frumoasă!” Am fost străfulgerat de impresia că vorbeam cu sufletul lui. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
găsi esența lumii numai când aceasta se manifestă în firescul ei. Deosebire Într-o zi, când ea m-a interogat brusc foarte neliniștită: „Cine sunt eu pentru tine?”, i-am răspuns: „Ești tu. Tu ești «tu»-ul meu”. Ea a zâmbit aproape cu tristețe, și mi-a spus: „Însă tu, Ovidiu, ești Eu. Tu ești «eul» meu - aceasta e deosebirea dintre noi doi.” Și eu care credeam că cuvintele mele subtile erau de neînțeles pentru ea! Dar cum e posibil ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să își exteriorizeze emoțiile, căci nu se știau supravegheați. în schimb, în aceeași condiție experimentală a succesiunii de imagini stresante, în situația în care era prezent "omul de știință", japonezii nu mai indicau frămîntarea extremă, ci, uneori, ajungeau chiar să zîmbească (e adevărat că gestul era mai degrabă "mașinal"). Desigur, tendințele evocate sînt doar evidențe parțiale privitoare la o eventuală ipoteză care susține că "persoanele din anumite țări experimentează mai multe emoții decît persoanele din țări cu patternuri culturale diferite". Ceea ce
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
studentă conștiincioasă, așa că nu am ratat prima întâlnire. Amfiteatrul 12, sala plină, majoritar fete. În fața noastră Mihaela Miroiu povestea despre viața mea, despre viața mamei și a bunicii mele. Mi-am imaginat-o stând de vorbă cu tatăl meu. Am zâmbit și am știut atunci că nu greșisem. Așa a început drumul meu în domeniul studiilor de gen și al teoriilor politice feministe. Inițial am vrut să am argumente pentru a-mi apăra propria poziție, am gândit strict în interes personal
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
nu avea nevoie de protecție, nu a avut niciodată! Este femeia care a susținut o familie de 3, respectiv 4 persoane ulterior, este persoana care în urma tuturor traumelor emoționale și fizice a avut puterea de a se ridica și a zâmbi, de a ajuta chiar până la epuizare pe alții, poate chiar prea mult, acționând din dorința specifică uneori femeilor de a salva pe alții cu gândul de a se salva pe sine. Mama mea avea nevoie de respect, de sprijin din partea
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
să bei!» Paharele se ciocniră din nou. - Barbule, lăutarule, Îi zise Liszt, ce zici de această melodie? - E așa de frumoasă, stăpâne, - suspină bătrânul lăutar - că, dacă-mi dai voie, am să Încerc să ți-o cânt și eu. Liszt zâmbi cu un aer de neîncredere, făcând semn cu capul că primește. Lăutarul se Întoarse către taraful său și după ce puse scripca la gât, Începu a cânta marșul unguresc. Nimic nu fu uitat, nici trilurile, nici arpegiile, nici variațiunile cu notele
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
africane sau americane, unde am trăit clipe de mare intensitate emoțională materializate prin numeroase articole publicate În ziare și reviste și apoi În ciclul de lucrări tipărite Între 2006-2010: Amurgul Zeilor, Trezirea Dragonului, Paradisul Pierdut, Nemurirea Mogulului. Și când prietenii zâmbind m-au Întrebat care este următoarea escală? Răspunsul a venit prompt - zona Pacificului. Sosise Clipa Australă!!! Pentru aceasta am Început să mă documentez În biblioteci și arhive, pe internet, tot ceea ce mass-media poate să ofere În materie despre nou meu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
revenim puțin și Începem tradiționala alergătură prin numeroasele magazine și buticuri, În căutarea unor suveniruri. Alegerea o facem În tihnă, solicităm un produs, apoi Îl returnăm, privirea țintind altceva. Adevărul Îl știm și noi și vânzătorul care continuă să ne zâmbească profesional și să-și păstreze calmul. Zona cea mai solicitată de călători este cea a produselor de marochinărie și parfumerie. Încercăm mai multe parfumuri, atât franțuzești dar și orientale, cu miros fin, suav de iasomie, dar prețul ni se pare
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mă Întreabă sec dacă cunosc regulamentele vamale australiene privind restricțiile introducerii unor produse naturale În această țară. Deosebit de stăruitoare Îmi puse În față un astfel de exemplar În limba engleză și franceză. L-am frunzărit timp de două minute și zâmbind discret În colțul gurii, ca un om nevinovat, dau afirmativ din cap. Deși fără multă convingere, vameșa mă mai privi o dată și-mi aplică viza de ședere În „Țara Oilor”, făcându mi semn să trec. Ceilalți călători nu Înțelegeau ce
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de plastic ne punem poșeta, pălăria, ceasul cu brățară metalică, curea de la pantaloni, pantofii din picioare, și Împreună cu restul valizelor le Încredințăm spre verificare vameșului. Noi trecem dezinvolți prin filtru și chiar avem puterea să fim optimiști și să le zâmbim acestor funcționari care oricât de agasanți ar părea Își fac datoria, mai ales acum când terorismul a atins asemenea cote alarmante. Verificarea, deși amănunțită, se poate repeta numai dacă ceva pare suspect la persoană și În bagaje. Respirăm ușurați, considerând
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
a cerului și soarele mijește timid, vezi ieșind pe ușa cazinoului, cu fețe buhave, ochi Înroșiți de nesomn, oameni mirosind puternic a tutun și băutură, Împleticindu-se de ghinionul care i-a Însoțit În noaptea fatidică... Puțini sunt cei ce zâmbesc fericiți de norocul neașteptat ce a dat peste ei și sumele mari câștigate din neatenția și nepriceperea altora. Și unii și alții par obosiți, visând la o cadă cu apă fierbinte care să le limpezească mințile, 201 și apoi un
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
spate. Atât Îngrijitorii rezervației, cât și alți amatori, ne-au dat ajutorul să-l scoatem de sub mașină pe micuțul „aventurier” care tremura și scotea sunete prelungi, nelăsându-se prins cu ușurință. După ce l am Încredințat gazdelor, am plecat spre Melbourne, zâmbind fericiți că pățania pinguinului a avut un „happy end”. Mașina gonește În noapte cu viteză crescută pentru a recupera Întârzierea produsă de năstrușnicul „vagabond”! Ne apucă o somnolență plăcută după o zi atât de plină În surprize și mici aventuri
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
la 8 luni, fiind internat în spital; - este sensibil la climatul schimbător; - sensibil la mâncare, prezentând deseori tulburări gastro-intestinale. k. dezvoltare psihomotorie: - nu merge; - nu vorbește; - este un copil cu temperament liniștit; - este sociabil; - caută afectivitate, plânge când este singur; - zâmbește și se bucură când este luat în brațe; - stă pe burtă, se rotește; - prezintă retard psiho-motor cognitiv ușor recuperabil, în cazul în care ar putea fi luat acasă. l. starea de sănătate: - în general este acceptabilă;sensibilitatea organismului îl face
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
cognitiv ușor din cauza lipsei de afectivitate;suportă condițiile de leagăn. k. dezvoltare psiho-motorie: - încearcă să se sprijine în șezut dar nu stă singur; - nu vorbește, doar gângurește; - nu merge; - culcat stă pe burtă, se rostogolește; - se atașează de orice persoană, zâmbește, urmărește , este receptiv la zgomote; - nu plânge chiar dacă este lăsat singur; - este un copil liniștit. l. stare de sănătate: - fiind anemic la vârsta de 4 luni, a fost în tratament cu vitamine și calciu; - a fost vaccinat AP + DTP; - la
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
de plictis, când nu e vorba de interes pecuniar. Unii mai mereu câștigă (gajul fiind tertipul), alții pierd În mod obișnuit; și pierd nu doar jocul, ci și bani: „L(ache): Când am zis eu că ești deștept, Întâi a zâmbit așa, adică: «Prost ești!» mie, și pe urmă zice: «O fi deștept, nu zic; dar cam... zevzec.» M(ache): Zevzec! L.: Zevzec. M.: Ei! după ce mă judecă dumnealui pe mine că sunt zevzec? L.: După multe, cari le spunea el
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
pervazul ferestrei secretariatului de la etajul 4, amenințând cu sinuciderea dacă nu i se va satisface cantitatea de insulină solicitată. Am cerut imperios celor două persoane care asistau la scenă să iasă din încăpere ceea ce au și făcut. După câteva momente, zâmbind, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, pacienta s-a dat jos de pe fereastră spunând zâmbitoare: „V-ați speriat, nu?”.) După primele luni de confruntări dramatice, și pentru a proteja personalul medical intimidat de pretențiile susținute cu o perseverență neobișnuită
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92224_a_92719]
-
cutremură. Vântul vâjâie cu glas de frunze spulberate, de codri zbuciumați. Picaturi gigantice izbesc cu putere pământul. Într-o clipită curgeau pârâiașe Înspumate. Dar, deodată, urletele vijeliei s-au potolit. Norii s-au Îndepărtat Încetul cu Încetul. Natura, renăscută, Îi zâmbește soarelui gata să apună. Iosip Adriana - cls. a IlI-a E Căprioara Pentru oameni pădurea Înseamna viață. Ea reprezintă frumusețe și bogăție. Culorile pădurilor le admirăm În fiecare anotimp mai mult decât orice pictură. Căprioara este un animal blând și
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
supărat pentru că nu i-am vorbit frumos. M-am gândit mult la felul cum se simțea Andreea din cauza mea. A doua zi, În clasă, mi-am cerut scuze, așa cum mă sfătuise mama. Andreea m-a privit lung, apoi mi-a zâmbit prietenește; mă iertase. Într-adevar, "Vorba dulce mult aduce"; mie mi-a adus o prietenă. Strâmbu Anca - cls. a IV-a F XII. COMPUNERI LIBERE La pădure Într-o zi de primăvară, m-am dus cu bunicul și cu sora
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
am întors pentru a mai fura o oră-două de somn, văd cum recepționista se cam plictisește la ora aceea matinală, este abia ora opt, majoritatea clienților încă dorm. O întreb dacă mai sunt și alți pelerini cazați la hotel, fata zâmbește subțire și-mi spune, aproape ironic, „dar ce credeți, domnule, pelerinii veniți la Iași stau la hotel ? Nu au ei bani de așa ceva !”. Note de teren. Pelerinajul, ca un puzzle uriaș. Vânzătoarele de busuioc, mamă și fiică, originare din Tecuci
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
măsline. „Ierusalim”, mai spune, cu sensul „la revedere”, discuția noastră s-a încheiat, trebuie să reintre în pielea sa de jandarm vigilent. În zilele următoare m-am mai întâlnit de câteva ori cu el în diferite „puncte fierbinți” ale pelerinajului. Zâmbea lung, se uita apoi lung la bocancii mei (aproape) mili tari, proaspăt cremuiți, spunând : „Nu ai plecat ? Încă mai ești aici ? Puterea Sfintei !”. Apoi ridica mâna dreaptă discret, pentru a-și arăta încheietura, așa cum fac agenții FBI din filmele americane
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
un „Regulament de ordine interioară” destinat voluntarilor Crucii Roșii. „Respectați uniforma, nu se fumează sau se bea alcool în echipamentul de Cruce Roșie.” Iar la ultimul punct stătea scris cu litere mari, „bolduite” : „Nu uitați că este la modă să zâmbiți”. Cazarea pelerinilor. și în acest an, Primăria Iași a pus la dispoziția pelerinilor, după cum se spune în limba comunicatelor oficiale, trei corturi albastre, sudate între ele. Corturile sunt mari, funcționale, de felul celor destinate situațiilor de urgență sau catastrofelor naturale
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a tuturor celor cu care viața nu a fost prea darnică în bucurii. Despre evoluția pelerinajului. „Eu vin aici, la Iași, de șapte ani de zile, de când eram cât roata camionului, cu tata, el mi-a pus scaunele sub braț.” Zâmbește nostalgic, mai trage din țigară, apoi face un semn cu palma întinsă, de la pământ în sus, să-mi arate cât era el de mare când a început comerțul acesta ambulant. „Aici la Iași a fost mereu mulțime mare de sectari
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și sigură. Sunt purtat (expus este cuvântul mai bun) ca un răufăcător către Dacia Solenza. Se dorește enervarea mea și intimidarea psihologică, dar deocamdată nu sunt jignit. Unul dintre polițai este rrom, tânăr, râde alb cu toții dinții. La rândul meu, zâmbesc și eu, ba chiar încep să râd de-a binelea. Râd nervos și speriat, dar râd. Ce ironie a sorții, îmi spun, acum o săptămână susțineam în Elveția, la Geneva, o conferință pe tema migrației rromilor în Europa, la invitația
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]