221,754 matches
-
către Arhiepiscopia germană de Hamburg-Bremen, ceea ce l-a determinat pe Arhiepiscopul Asser din Lund să-l sprijine pe Eric. Eric a făcut puține progrese în Danemarca și a participat la bătălia de la Scania din 1134. Regele Niels și Magnus au ajuns la Fotevik Bay în Scania, în iunie 1134, căutând să-l înfrunte decisiv pe Eric. În bătălia de la Fotevik din 4 iunie 1134, regele Niels și Magnus au fost luați prin surprindere de un contingent de soldați călăreți germani. Niels
Niels al Danemarcei () [Corola-website/Science/331269_a_332598]
-
reușit să treacă de orașul Schleswig. Niels s-a aventurat în fostul oraș al lui Knut Lavard, pe 25 iunie 1134, în ciuda advertismentelor. El a fost întâmpinat de cler, însă el și avangarda sa au fost uciși înainte de a putea ajunge la palatul regal, locuitorii orașului întrocându-se împotriva sa. Când regele Niels a murit, domnia de 60 de ani a fiilor lui Svend al II-lea al Danemarcei s-a încheiat atunci când Eric al II-lea al Danemarcei a devenit rege
Niels al Danemarcei () [Corola-website/Science/331269_a_332598]
-
războiul. La instigarea lui Absalon, el a declarat război asupra slavilor de vest care făceau raiduri pe coastele daneze. În 1168, orașul Arkona a fost capturat iar slavii vestici au fost creștinizați și puși sub suzeranitatea daneză. Influența daneză a ajuns până în Pomerania. Domnia lui Valdemar a adus creștere Danemarcei, țară care a atins apogeul la al doilea fiul al său, Valdemar al II-lea. Valdemar s-a căsătorit cu Sofia de Minsk, fiica vitregă a lui Knut al V-lea
Valdemar I al Danemarcei () [Corola-website/Science/331272_a_332601]
-
într-o bătălie finală și decisivă la Elv, în primăvara anului 1062. Când Svend și armata daneză nu s-a prezentat, Harald a trimis acasă o mare parte din armata sa, păstrând doar războinicii profesioniști în flotă. Când Svend a ajuns în cele din urmă, flota numeroasă a lui Harald scăzuse de la 300 la 150 de nave. Flotele s-au întâlnit în timpul nopții și lupta a durat până dimineață, când danezii au început să fugă. Svend a reușit să scape din
Svend al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331265_a_332594]
-
din urmă, flota numeroasă a lui Harald scăzuse de la 300 la 150 de nave. Flotele s-au întâlnit în timpul nopții și lupta a durat până dimineață, când danezii au început să fugă. Svend a reușit să scape din luptă, a ajuns pe pământ și s-a refugiat la casa unui țăran pentru a cere ceva de mâncare, apoi i s-a dat un cal și si-a continuat drumul în Zealanda. Conexiunea lui Svend cu linia daneză de succesiune a fost
Svend al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331265_a_332594]
-
ecleziastic. El l-a excomunicat pe rege pentru a arăta că el nu dorea să se predea în fața voinței regelui. Christopher a încercat să-l canonizeze pe fratele său Eric al IV-lea, însă fără sprijinul Arhiepiscopului Jacobs, nu a ajuns la nici un rezultat. Când Ducele Valdemar a murit, regele Christopher a încercat să-l impiedice pe fratele lui Valdemar, Eric Abelson, să preia titlul de duce. Văduva lui Valdemar a încurajat câțiva conți din nordul Germaniei să se răzvrătească. Christopher
Christopher I al Danemarcei () [Corola-website/Science/331276_a_332605]
-
pentru a-i învăța pe țărani care le este locul. Înainte ca regele să-și adune armata, nobilii Halland și Skåne și-au adunat propria armată și i-au învins pe țărani într-o bătălie sângeroasă la Dysjebro. Knut a ajuns cu armata sa și a început să-i învețe pe țărani o lecție și a fost necruțător atunci când episcopul Absalon la rugat să renunțe. Knut a comandat două invazii în Pomerania iar în 1185, l-a forțat pe Bugislav să
Knut al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331273_a_332602]
-
a deveni el însuși rege. Când Valdemar a fost ales ca Arhiepiscop de Lund, el a vorbit deschis despre planurile sale. Tânărul duce Valdemar a cerut să se întâlnească cu Episcopul Valdemar la Åbenrå în 1192. Când puternicul episcop a ajuns, tânărul Valdemar a ordonat oamenilor săi să-l aresteze și l-a trimis în lanțuri la Turnul Søborg în Zeelanda de Nord pentru următorii 13 ani. Contele Adolph a încercat să ridice opoziția împotriva lui Valdemar în sudul Danemarcei, astfel încât
Knut al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331273_a_332602]
-
cumpăra libertatea, Contele a fost nevoit să cedeze toate pământurile sale din nord de la Elbe Ducelui Valdemar în 1203. La moartea sa, Knut a condus din nordul Elbei până la nordul Cercului Arctic și de Est până în Estonia și Suedia. Danemarca ajunsese aproape la cea mai mare dimensiune a sa. Apoi, fără nici un advertisment, prietenul și consilierul lui Knut, Episcopul Absalon a murit. El a fost unul dintre cele mai importante figuri din istoria daneză. Absalon a fost îngropat lângă tatăl său
Knut al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331273_a_332602]
-
Marelui Duce Mstislav I de Kiev și a Cristinei Ingesdotter al Suediei. Malmfrid a fost soția anterioară a regelui Sigurd I al Norvegiei. Împreună cu amanta sa, Thunna, Eric l-a avut pe fiul nelegitim Svend, care mai târziu avea să ajungă regele Svend al III-lea al Danemarcei. Moartea lui Eric este prezentată de Arild Huitfeldt: Un conducător aspru și nepopular, Eric a murit la Urnehoved în 1137. Regele Eric a fost lovit de un nobil local, Sorte Plov. Conform legendei
Eric al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331270_a_332599]
-
Lac Sărat. Terenul accidentat și diversele dificultăți întâlnite în timpul călătoriei de-a lungul râului Humboldt, în actuala Nevada, au dus la pierderea mai multor animale și căruțe, ceea ce a provocat disensiuni în cadrul grupului. La începutul lui noiembrie 1846, expediția a ajuns la Sierra Nevada, unde a fost blocată de o ninsoare abundentă pe munte, în vecinătatea lacului Truckee (astăzi lacul Donner). Proviziile de mâncare erau pe terminate și la jumătatea lunii decembrie un grup de persoane a decis să plece pe
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
Truckee (astăzi lacul Donner). Proviziile de mâncare erau pe terminate și la jumătatea lunii decembrie un grup de persoane a decis să plece pe jos, pentru a căuta ajutor. De la Sacramento au plecat echipe de salvare, care au încercat să ajungă la emigranți, dar prima echipă de salvare a ajuns în februarie 1847, la patru luni după ce caravana rămăsese blocată. Doar 48 din cei 87 de membri au supraviețuit și au ajuns în California. Istoricii au descris episodul drept una din
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
terminate și la jumătatea lunii decembrie un grup de persoane a decis să plece pe jos, pentru a căuta ajutor. De la Sacramento au plecat echipe de salvare, care au încercat să ajungă la emigranți, dar prima echipă de salvare a ajuns în februarie 1847, la patru luni după ce caravana rămăsese blocată. Doar 48 din cei 87 de membri au supraviețuit și au ajuns în California. Istoricii au descris episodul drept una din cele mai mari tragedii din istoria Californiei și, în
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
au plecat echipe de salvare, care au încercat să ajungă la emigranți, dar prima echipă de salvare a ajuns în februarie 1847, la patru luni după ce caravana rămăsese blocată. Doar 48 din cei 87 de membri au supraviețuit și au ajuns în California. Istoricii au descris episodul drept una din cele mai mari tragedii din istoria Californiei și, în general, a colonizării vestului. În deceniul 1840-1850 Statele Unite au cunoscut o creștere remarcabilă a numărului de pionieri, persoane care hotărau să-și
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
o filozofie care afirma că pământul dintre oceanele Atlantic și Pacific aparținea americanilor și că este de datoria lor să îl colonizeze. Cea mai mare parte dintre caravanele care urmau traseul "Oregon Trail", ce pornea din Independence, Missouri, pentru a ajunge la . Mergând într-un ritm de aproximativ 24 de kilometri pe zi, călătoria dura între patru și șase luni. Traseul urma în general cursul râurilor până la "South Pass", o trecătoare în Wyoming, relativ ușoară pentru căruțe. De acolo căruțele puteau
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
li s-a alăturat un grup de 50 de care, conduse de William H. Russell. Până în 16 iunie grupul a străbătut 450 de mile (724,2 km) și trebuia să parcurgă alte 200 de mile (321,27 km) înainte de a ajunge la Fort Laramie, în Wyoming. Erau în întârziere din cauza ploilor și a unui râu ale cărui ape crescuseră din cauza ploilor, dar Tamsen Donner îi scria unei prietene din Springfield: „În realitate, chiar dacă nu am trecut printr-o experiență mai rea
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
dintre scrisori. Hastings îi avertiza că în California s-ar putea aștepta la ostilități din partea autorităților mexicane și îi sfătuia să se organizeze în grupuri mari. De asemenea, el susținea că a găsit un traseu nou, mai bun pentru a ajunge în California și că îi va aștepta la Fort Bridger, pentru a-i călăuzi pe noua scurtătură. Ajunși la râul Little Sandy, cea mai mare parte a caravanei a hotărât să urmeze vechiul traseu, care trecea pe la Fort Hall. Un
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
îi sfătuia să se organizeze în grupuri mari. De asemenea, el susținea că a găsit un traseu nou, mai bun pentru a ajunge în California și că îi va aștepta la Fort Bridger, pentru a-i călăuzi pe noua scurtătură. Ajunși la râul Little Sandy, cea mai mare parte a caravanei a hotărât să urmeze vechiul traseu, care trecea pe la Fort Hall. Un grup mai mic a ales să meargă la Fort Bridger și avea nevoie de un conducător. Majoritatea bărbaților
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
despotice, nu era simpatizat în cadrul grupului, care îl considera un aristocrat arogant și infatuat. Astfel a fost ales Donner, care era născut în America, era matur, avea experiență și avea un caracter liniștit și binevoitor. Un ziarist, Edwin Bryant, a ajuns la Black Fork cu o săptămână înaintea expediției Donner. Văzând prima parte a traseului, a realizat că era un drum dificil pentru carele grupului, mai ales cu atâția copii și atâtea femei. S-a întors la Black Fork și a
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
dificil pentru carele grupului, mai ales cu atâția copii și atâtea femei. S-a întors la Black Fork și a lăsat scrisori pentru unii membri ai grupului, în care i-a îndemnat să nu urmeze scurtătura. Când expediția Donner a ajuns la Black Fork, în 27 iulie, Hastings era deja plecat, la conducerea grupului Harlan-Young. Jim Bridger, al cărui punct comercial ar fi avut un câștig substanțial dacă emigranții ar fi început să folosească scurtătura Hastings, le-a spus membrilor expediției
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
găsit o scrisoare de la Hastings, în care îi sfătuia să se oprească până la întoarcerea lui, pentru a le arăta un traseu alternativ față de cel făcut de grupul Harlan-Young. Reed, Charles Stanton și William Pike au plecat călare pentru a-l ajunge pe Hastings. Au întâlnit în calea lor canioane extrem de dificile, unde era necesar să se înlăture bolovani pentru a putea trece, un traseu care în mod sigur ar fi distrus carele. Chiar dacă în scrisoare se oferise să-i îndrume în
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
cu o milă și jumătate pe zi și toți bărbații apți de muncă erau obligați să taie copaci și să mute bolovani, pentru a putea trece cu căruțele. În timp ce își croiau drumul prin munții Wasatch, membrii expediției Donner au fost ajunși din urmă de familia Graves care plecase în căutarea lor. Familia Graves era formată dintr-un cuplu de 57, respectiv 47 de ani, cei nouă copii ai lor cu vârste de la 1 la 20 de ani, ginerele lor și un
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
de persoane și 60-80 căruțe. Familia Graves a făcut parte din ultimul grup care a plecat din Missouri, ceea ce confirmă faptul că expediția Donner a fost una din ultimele expediții ce au plecat spre vest în acel an. Când au ajuns într-un punct în munți de unde se putea vedea Marele Lac Sărat, era deja 20 august. Au fost necesare aproape două săptămâni pentru a trece de munții Wasatch. Oamenii au început să se certe și au apărut îndoieli fățișe față de
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
solul într-o masă cleioasă; roțile carelor se scufundau uneori până la butuci. Ziua era foarte cald, iar noaptea foarte frig; diverși membri ai grupului au avut miraje, halucinații cu caravane și lacuri care îi făceau să creadă că l-au ajuns pe Hastings. După trei zile, apa s-a terminat și unii membri au dezlegat boii de la căruțe și au plecat să caute apă. Unele animale erau așa de istovite, încât au fost abandonate în jugul căruțelor. Nouă din cei zece
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
Cu toată ura ce o simțeau pentru Hastings, nu aveau altă alternativă decât acea de a merge pe urmele sale, ce erau deja vechi de câteva săptămâni. La 26 septembrie, la două luni după ce o luaseră pe scurtătură, grupul a ajuns pe o porțiune din traseul tradițional, ce urma cursul râului Humboldt. Scurtătura îi întârziase cu o lună. De-a lungul râului s-au întâlnit cu indieni Paiute, care s-au alăturat grupului pentru două zile, dar care până la urmă le-
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]