224,754 matches
-
se înființează C. A. P. - ul (colectivizarea se desfășoară în perioada 1952 - 1962), în 1949 I.A.S. - ul, în 1941 fabrica de conserve Arovit (ulterior naționalizat de către regimul comunist) și în 1961 Liceul Teoretic. În 1968 ia naștere Spitalul în castelul Bujanovics. Teritoriul administrativ al orașului Valea lui Mihai este situat în partea de Nord-Vest a județului Bihor. Intravilanul cât și extravilanul aparținător orașului se încadrează în unitatea de relief de câmpie, în zona de câmpie înaltă subcolinară a Câmpiei Careiului (Nyirului). Localitatea
Valea lui Mihai () [Corola-website/Science/297074_a_298403]
-
de cca 12,50 km. Lungimea totală a străzilor este de 46 km din care cca 19 km modernizate și 27 km nemodernizate. Lungimea căilor ferate în direcția Oradea - Satu Mare respective Ungaria este de cca 9 km. Suprafața totală a teritoriului administrativ al orașului Valea lui Mihai este de 7345 ha din care teren agricol este 5277 ha și păduri 1264 ha. Intravilanul stabilit este 1114,95 ha, din care nucleul de bază este de 970 ha aprobat de Consiliul Local
Valea lui Mihai () [Corola-website/Science/297074_a_298403]
-
7345 ha din care teren agricol este 5277 ha și păduri 1264 ha. Intravilanul stabilit este 1114,95 ha, din care nucleul de bază este de 970 ha aprobat de Consiliul Local al orașului Valea lui Mihai. Suprafața totală a teritoriului administrativ al orașului Valea lui Mihai este de 7.345 ha din care : Din datele existente în P.U.G. preliminar a orașului Valea lui Mihai rezultă că orașul are un intravilan stabilit la 1114,95 ha din care nucleul
Valea lui Mihai () [Corola-website/Science/297074_a_298403]
-
de pădure cu valoare ecologică și peisagistică cu regim special de protecție - parcul dendrologic - cu suprafața de cca 3,5 ha. Parcul din zona terenului de sport cu suprafață de cca. 2 ha cu specii de foioasă și rășinoase Hidrografic teritoriul orașului se încadrează în bazinul Crișurilor, subbazinul Ierului. Configurația hidrografică a localității este dominată de numeroase pârâuri, printre care cele mai importante sunt Mouca și Salcia. Lungimea totală a cursurilor de apă este de 14 km. Apa subterană se găsește
Valea lui Mihai () [Corola-website/Science/297074_a_298403]
-
din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Această zonă a suferit timpuriu efectele trecerii de la cultura rurală autohtonă la cultura civilă, fapt din cauza căruia au dispărut portul popular, respectiv dansul popular propriu al localității. Această zonă întotdeauna a fost un teritoriu al apelor și a mlaștinii, cu preocupațiile aferente, cum ar fi pescuitul. Obiceiurile populare, legate de nunți sau obiceiurile de Crăciun și de Anul Nou încă sunt cunoscute și practicate. Deși dansul popular cu laitmotivele locale a dispărut, cultura de
Valea lui Mihai () [Corola-website/Science/297074_a_298403]
-
din județul Dâmbovița. Comuna avea în compunere satele Titu, Plopu, Mărunțișu, Fusea, Codreanu, Hagoaica, Dâmbovicioara și Atârnați, cu 1606 locuitori, și în ea funcționau patru biserici, două școli, o moară de aburi și instituțiile administrative ale plășii. Pe atunci, pe teritoriul actual al orașului mai funcționa în aceeași plasă și comuna Cornetu, cu satele Cornetu (Sălcuța) și Boteni, având 1854 de locuitori. Aici funcționau o moară de aburi, una de apă pe Dâmbovița, o fabrică de făină și griș, una de
Titu () [Corola-website/Science/297073_a_298402]
-
confesională. Baraoltul a fost menționat pentru prima dată în anul 1224. În perioada interbelică a fost reședința plășii Baraolt, în cadrul județului Trei Scaune. Descoperirile arheologice ne dovedesc faptul că zona a fost locuită încă din "eneolitic" și epoca bronzului. Pe teritoriul acestei localități s-au găsit mai multe fragmente ceramice și un buzdugan de piatră din epoca bronzului timpuriu. Pe malul stâng al pârâului Baraolt, în locul numit "Pădurea Mare", se află o stațiune locuită în mai multe perioade istorice: în epoca
Baraolt () [Corola-website/Science/297077_a_298406]
-
de un cadru natural de o frumusețe deosebită, caracteristică regiunii viticole "Dealu Mare". Acest atu ii confera o serie de oportunitati din punctul de vedere al atractivității turistice. Principalele puncte de atracție turistica sunt reprezentate de monumentele istorice aflate pe teritoriul orașului : Calea de acces în localitate este "Drumul Național 1B" [[București]] - [[Ploiești]] - [[Buzău]], din [[Albești-Paleologu, Prahova|Albești Paleologu]] la distanța de 4 km, pe Drumul Județean 102 C. De asemenea, orașul este situat la o distanță de 6 km de
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
parte din plasa Negoești a județului Ilfov, fiind formată din satele Negoești, Poșta și Budești, având în total 2094 de locuitori. În comună existau o biserică ridicată de marele vornic Ioan Manu și o școală mixtă. La acea vreme, pe teritoriul actual al orașului mai funcționa în aceeași plasă și comuna Aprozi-Negoești, cu satele Aprozi, Frecați, Lacu Cocorului și Negoești, având în total 1235 de locuitori, ce trăiau în 281 de case și 12 bordeie. În comuna Aprozi-Negoești existau o moară
Budești () [Corola-website/Science/297084_a_298413]
-
industria chimică, prelucrarea lemnului), comerț (desfacerea bunurilor de consum, a celor de folosință îndelungată) și servicii (utilități publice, telecomunicații, bănci). În anul 2000, prin Hotărârea Guvernului nr. 417, orașul Tășnad a fost atestat ca stațiune turistică de interes local. Pe teritoriul localității a fost descoperit un important zăcământ hidrografic termomineral, în anul 1978 fiind forat un puț de captare a apei termale, la o adâncime de 1.354 m (sonda 4.715). În „Zona de Agrement” a orașului funcționează, încă din
Tășnad () [Corola-website/Science/297080_a_298409]
-
1978, Ștrandul termal, locație care atrage, în fiecare an, zeci de mii de turiști din județul Satu Mare și din județele învecinate (Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Sălaj), precum și turiști străini. Tășnadul are unele dintre cele mai mari izvoare geotermale din regiune. Pe teritoriul localității a fost descoperit un important zăcământ hidrografic termomineral, în anul 1978 fiind forat un puț de captare a apei termale, la o adâncime de 1.354 m (sonda 4.715). În „Zona de Agrement” a orașului funcționează, încă din
Tășnad () [Corola-website/Science/297080_a_298409]
-
Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,57%). Pentru 3,64% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. În zona actuală a orașului s-a înființat în anul 1938 o fabrică de armament. Aceasta se afla pe teritoriul fostei comune Țintea (astăzi localitate administrată de orașul Băicoi), lângă satul Plopeni din comuna Dumbrăvești. În jurul fabricii a apărut în 1939 o colonie muncitorească, denumită Mărgineanca, de la pădurea din apropiere. În 1945, satul Mărgineanca a fost denumit Stejarul, iar în
Plopeni () [Corola-website/Science/297081_a_298410]
-
derulat pe aceeași rută. Lânga Tălmaciu s-au regrupat trupele lui Mihai Viteazul, în 1599, înaintea Bătăliei de la Șelimbăr. În 1848, lângă Tălmaciu, au avut loc lupte între trupele țariste și armata generalului Bem, pentru controlul defileului, iar în 1916 teritoriul localității a fost teatrul operațiunilor militare ale Armatei Române în Bătălia Sibiului. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Tălmaciu se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români
Tălmaciu () [Corola-website/Science/297088_a_298417]
-
și Izvoru Muntelui, și din satele Izvoru Alb, Potoci și Secu. Are o populație de locuitori. Orașul se situează în vestul județului, la poalele Munților Ceahlău, pe malurile Bistriței, acolo unde se află barajul ce formează lacul Izvorul Muntelui. Pe teritoriul orașului, Bistrița primește apele afluenților Bicaz și Izvorul Muntelui (care se varsă direct în Bistrița în aval de baraj), Izvorul Alb și Secu (care se varsă în lacul Izvorul Muntelui). Este străbătut de șoseaua națională DN15, care leagă Piatra Neamț de
Bicaz () [Corola-website/Science/297089_a_298418]
-
înălțime de 1.369 m. Pricipalul rău care trece prin Zlatna este Ampoiul care care are o lungime de aproximativ 50 km și se varsă în râul Mureș în municipiul Albă Iulia. Râul Ampoi - este principalul curs de apă din teritoriu. El drenează toate apele din zonă. Izvorește de sub Dealul Mare (Dealul Petriceaua - 1220 m) și străbate localitatea pe o lungime de 26 km. Cei mai importanți afluenți ai Ampoiului sunt: Valea Morilor (Valea Viltori) - izvorește de sub Vârful Vilcoi (1348 m
Zlatna () [Corola-website/Science/297087_a_298416]
-
km. Se varsă în Ampoi în dreptul satului Pirita Valea Mică - un alt afluent al Ampoiului, în lungime de 6 km. Alți afluenți de mai mică imporanță ai Ampoiului sunt Valea Mare, Valea Zlatnei, Valea Galați, Valea Petrei, Valea Slatinii. Pe teritoriul orașului Zlatna și al satelor aparținătoare se regăsește fauna specifică zonei central-europene. Pe teritoriul localității Zlatna au fost descoperite urme de locuire ce indică prezența unei așezări în acest loc încă din epoca bronzului (Cultură Wietenberg). În perioada română în
Zlatna () [Corola-website/Science/297087_a_298416]
-
Ampoiului, în lungime de 6 km. Alți afluenți de mai mică imporanță ai Ampoiului sunt Valea Mare, Valea Zlatnei, Valea Galați, Valea Petrei, Valea Slatinii. Pe teritoriul orașului Zlatna și al satelor aparținătoare se regăsește fauna specifică zonei central-europene. Pe teritoriul localității Zlatna au fost descoperite urme de locuire ce indică prezența unei așezări în acest loc încă din epoca bronzului (Cultură Wietenberg). În perioada română în acest loc a existat o așezare înfloritoare ce purta numele de Ampelum și care
Zlatna () [Corola-website/Science/297087_a_298416]
-
Medrea” sunt: -Științele Naturii; -Mecanică. Se intenționează înființarea unei clase cu profil de prelucrare a pietrei, continuându-se astfel o veche tradiție formată în cadrul școlii de arte și meserii. La școala generală din Zlatna a invatat renumitul Avram Iancu. Pe teritoriul orașului se află trei rezervații naturale, care au valoare deosebită pentru turism: Calcarele de la Valea Mică, Piatra Bulbuci și Cheile Caprei. Pe teritoriul orașului Zlatna se află un tezaur uriaș de vestigii arheologice, monumente istorice, de arhitectură sau de artă
Zlatna () [Corola-website/Science/297087_a_298416]
-
în cadrul școlii de arte și meserii. La școala generală din Zlatna a invatat renumitul Avram Iancu. Pe teritoriul orașului se află trei rezervații naturale, care au valoare deosebită pentru turism: Calcarele de la Valea Mică, Piatra Bulbuci și Cheile Caprei. Pe teritoriul orașului Zlatna se află un tezaur uriaș de vestigii arheologice, monumente istorice, de arhitectură sau de artă, cât și un inestimabil patrimoniu etnocultural, care atestă evoluția și continuitatea de muncă și de viață pe aceste meleaguri, dezvoltarea culturii și artei
Zlatna () [Corola-website/Science/297087_a_298416]
-
și continuitatea de muncă și de viață pe aceste meleaguri, dezvoltarea culturii și artei populare. Orașul Zlatna este un vechi centru de exploatare a aurului, de pe vremea daco-romanilor, Ampellum fiind numele dat localității în acea perioadă antică. Ca urmare, pe teritoriul orașului au fost descoperite urmele unei așezări din Epoca bronzului precum și vestigiile orașului român Ampellum, cu peste 300 de inscripții, numeroase monumente sculptate, statui, monede, ceramică, un altar cu scriere grecească dedicate zeului Kimistenos etc. Pe teritoriul localității se găsesc
Zlatna () [Corola-website/Science/297087_a_298416]
-
Ca urmare, pe teritoriul orașului au fost descoperite urmele unei așezări din Epoca bronzului precum și vestigiile orașului român Ampellum, cu peste 300 de inscripții, numeroase monumente sculptate, statui, monede, ceramică, un altar cu scriere grecească dedicate zeului Kimistenos etc. Pe teritoriul localității se găsesc câteva biserici cu valoare arhitecturală deosebită, unele incluse pe lista actualizată a monumentelor istorice cu valoare deosebită, între care amintim: Poluarea
Zlatna () [Corola-website/Science/297087_a_298416]
-
apropierea actualei periferii a orașului. În acest oraș a fost instalată o copie a „Statuii Lupoaicei” („Lupa Capitolina”), simbolul latinității poporului român. În anul 1944, în lunile septembrie-octombrie în apropierea orașului Iernut s-au dat cele mai grele lupte de pe teritoriul României din cel de-al doilea război mondial. În aceste lupte și-au pierdut viața circa 11.000 de militari români. În perioada dintre cele două războaie mondiale, Iernutul a făcut parte din județul Târnava-Mică (interbelic) și a fost reședința
Iernut () [Corola-website/Science/297083_a_298412]
-
și la 72 de km de municipiul Oradea. Conform recensământului din anul 2011, orașul Chișineu-Criș are o populație de locuitori. Chișineu-Criș este situat la 46° 32' 3" latitudine nordică și la 21° 38' latitudine estică, pe cursul râului Crișul Alb. Teritoriul administrativ al orașului are o suprafață de 119 km și se desfășoară în Câmpia Crișului Alb de-o parte și de alta a râului cu același nume. Orașul a luat ființă prin unirea localităților Pădureni și Chișineu (Ineul Mic). Din
Chișineu-Criș () [Corola-website/Science/297091_a_298420]
-
o parte și de alta a râului cu același nume. Orașul a luat ființă prin unirea localităților Pădureni și Chișineu (Ineul Mic). Din punct de vedere administrativ, localitatea Nădab este sat aparținător orașului Chișineu Criș. Cât privește extremitățile orașului, respectiv teritoriul administrativ al orașului, la vest se mărginește cu teritoriul comunei Socodor, la sud cu cel al comunei Șimand, la nord cu cel al comunei Zerind, iar la est cu teritoriul comunei Sintea Mare, cu satele Țipar, Adea și Zărand. Orașul
Chișineu-Criș () [Corola-website/Science/297091_a_298420]
-
nume. Orașul a luat ființă prin unirea localităților Pădureni și Chișineu (Ineul Mic). Din punct de vedere administrativ, localitatea Nădab este sat aparținător orașului Chișineu Criș. Cât privește extremitățile orașului, respectiv teritoriul administrativ al orașului, la vest se mărginește cu teritoriul comunei Socodor, la sud cu cel al comunei Șimand, la nord cu cel al comunei Zerind, iar la est cu teritoriul comunei Sintea Mare, cu satele Țipar, Adea și Zărand. Orașul Chișineu-Criș este traversat de șoseaua națională Arad-Oradea, din care
Chișineu-Criș () [Corola-website/Science/297091_a_298420]