224,754 matches
-
cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (82,26%), dar există și minorități de greco-catolici (4,89%), creștini după evanghelie (2,3%) și penticostali (2,27%). Pentru 5,31% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Pe teritoriul actualei așezări s-a aflat localitatea daco-romană Germisara , denumită mai apoi "Thermae Dodonae". Localitatea Geoagiu este atestată documentar din anul 1291, când a fost menționată sub numele de "Villa Gyog" într-un document care enumeră hotarele comunei Binținți. Orașul are
Geoagiu () [Corola-website/Science/297205_a_298534]
-
este un oraș în județul Arad, Crișana, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satul Măderat. Se află la 37 km de municipiul Arad, în zona centrală a județului, la contactul Câmpiei Aradului cu Munții Zarandului. Localitatea are un teritoriu administrativ cu suprafața de 70,9 km. Orașul Pâncota din județul Arad, se află în partea de sud-vest a depresiunii Zărandului, în extremitatea nordică a Podgoriei Aradului. Prin localitate trece pârâul Sodom, ce izvorește din Munții Highiș aflat le 25
Pâncota () [Corola-website/Science/297197_a_298526]
-
sale, că numele de Pâncota ar derivă din cuvintele latinești "pan cubitum" care ar însemna "colț de deal" sau "terminarea dealului". Prima atestare documentara a localității datează din anii 1202-1203 când așezarea era cunoscută sub denumirea de villa Pankota. Pe teritoriul de astăzi al Pâncotei se găsea în anul 1216 o abație. Informația o aflăm din lucrarea istoricului Sándor Marki, potrivit căreia, populația localității se află sub jurisdicția unei abații condusă de Andreas. De mai multe ori vatra orașului a fost
Pâncota () [Corola-website/Science/297197_a_298526]
-
Munților Nemira din Carpații Orientali, la o altitudine de circa , într-o vale înconjurată de păduri de fagi și brazi. Orașul este deservit de șoseaua națională DN12B, care duce spre nord-est la Târgu Ocna, unde se termină în DN12A. Pe teritoriul orașului se află două zone protejate: calcarele cu Litothamnius din localitatea Cireșoaia, și tuful de Falcău. Localitatea de reședință a orașului este stațiune cu sezon permanent cu o climă intramontană-depresionară temperată. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Slănic-Moldova se
Slănic-Moldova () [Corola-website/Science/297210_a_298539]
-
etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici (59,55%), cu o minoritate de ortodocși (36,33%). Pentru 3,69% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, existau pe teritoriul actual al orașului satele Cerdac și Băile Slănic, în cadrul comunei Târgu Trotuș din plasa Trotușul a județului Bacău. Anuarul Socec din 1925 consemnează înființarea în aceeași plasă a comunei Slănic, cu satele Băile Slănic, Biserica, Satu Nou și Cerdac, având
Slănic-Moldova () [Corola-website/Science/297210_a_298539]
-
Brăila și Galați. La Făurei, această cale ferată se intersectează cu o altă linie secundară ce vine tot de la București prin Urziceni. Din Făurei pornesc și o linie ce duce la Fetești și alta ce duce spre nord la Tecuci. Teritoriul administrativ al orașului Făurei acoperă o suprafață de 1828 hectare, din care 298 hectare intravilan, 168 hectare teren neagricol și 1362 hectare teren agricol. Suprafața agricolă totală a orașului Făurei este de 1362 hectare, din care arabil 626 hectare, vii
Făurei () [Corola-website/Science/297215_a_298544]
-
Publice Făurei. În prezent, singurul operator de telefonie fixă din localitate este Romtelecom. Centrala digitală cu care este dotată secția Romtelecom Făurei are circa 900 numere disponibile. Orașul Făurei este deservit de drumul național DN 2B care trece la limita teritoriului administrativ și de drumul județean DJ 203. Acestea au suprafața carosabilă asfaltată. În orașul Făurei funcționează următoarele unități cu profil medical:
Făurei () [Corola-website/Science/297215_a_298544]
-
extremitatea de sud-vest a țării, în Câmpia Bârzavei între Timișoara și frontiera cu Serbia, la o distanță de 43 km sud de Timișoara pe DN59 (respectiv E70) și la 18 km de granița cu Serbia (118 km de Belgrad). Pe teritoriul orașului au fost descoperite vestigii arheologice din epoca bronzului, din perioadele dacică, prefeudală și feudală. În perioada romană aici a existat castrul roman "Potula". Prima atestare documentară a localității Deta are loc în 1360, sub denumirea de "Ded", fiind posesie
Deta () [Corola-website/Science/297202_a_298531]
-
deplasat în epoca marii migrații a popoarelor (sec. IV-VI) spre vest, intrând în alianțe cu alte popoare migratoare, în principal cu vandalii germanici, cu hunii și avarii, secole mai târziu cu pecenegii și cumanii, ajungând să fie colonizați pe teritoriul Imperiului Roman. Au fost frecvent folosiți ca mercenari alături de legiunile romane. Principalele triburi alane s-au aliat cu triburile germanice ale vandalilor și suebilor și și-au continuat migrația în vest, spre provincia romană Galia. Grigore de Tours descrie, în
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
nord a devenit provincie a Imperiului Roman de Răsărit. Vandalii și alanii rămași au fost asimilați repede de populațiile locale, dispărând din istorie. O altă ramură a alanilor s-a retras în sud, în părțile adăpostite ale Munților Caucaz, pe teritoriul actual al Oseției și pe teritoriul apropiat din vest, al actualei Republici Autonome Karaciai-Cerchezia, teritorii locuite pe atunci de etnii din grupul Caucazian, in principal de cerchezi. Unii alani au fost asimilați de cerchezi. Ulterior, în secolele IX-XII, nomazii karaciai
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
Roman de Răsărit. Vandalii și alanii rămași au fost asimilați repede de populațiile locale, dispărând din istorie. O altă ramură a alanilor s-a retras în sud, în părțile adăpostite ale Munților Caucaz, pe teritoriul actual al Oseției și pe teritoriul apropiat din vest, al actualei Republici Autonome Karaciai-Cerchezia, teritorii locuite pe atunci de etnii din grupul Caucazian, in principal de cerchezi. Unii alani au fost asimilați de cerchezi. Ulterior, în secolele IX-XII, nomazii karaciai, vorbitori ai unui dialect turcic, venind
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
asimilați repede de populațiile locale, dispărând din istorie. O altă ramură a alanilor s-a retras în sud, în părțile adăpostite ale Munților Caucaz, pe teritoriul actual al Oseției și pe teritoriul apropiat din vest, al actualei Republici Autonome Karaciai-Cerchezia, teritorii locuite pe atunci de etnii din grupul Caucazian, in principal de cerchezi. Unii alani au fost asimilați de cerchezi. Ulterior, în secolele IX-XII, nomazii karaciai, vorbitori ai unui dialect turcic, venind dinspre stepele de la estul Marii Caspice, au cucerit regiunile
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
refugiat în Ungaria, unde s-au stabilit, împreună cu cumanii, în câmpia de-a lungul Tisei. Cu timpul, s-au maghiarizat. În regiunea respectivă a Ungariei (vezi Jász-Nagykun-Szolnok) abundă toponimia care conține numele etnic alan: "Jász-" (e.g. Jászberény). Prezența alanilor pe teritoriul actual al României este atestată, între altele, de toponimele Iași.
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
capitale ale Uniunii Europene (împreună cu Luxemburg și Strasbourg), sediul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (OTAN), a Uniunii Europei Occidentale și a organizației EUROCONTROL. Termenul Bruxelles este utilizat pentru a desemna comuna propriu zisă Bruxelles (, ) formată din centrul orașului din interiorul teritoriului pentagonal delimitat de mica centură a orașului, cartierele Laeken, Cartierul European, Bulevardul Louise și Bois, și conține în jur de 150.000 locuitori. De foarte multe ori termenul „Bruxelles” se referă la Regiunea Capitalei Bruxelles, o regiune formată din 19
Bruxelles () [Corola-website/Science/297192_a_298521]
-
Bulevardul Louise și Bois, și conține în jur de 150.000 locuitori. De foarte multe ori termenul „Bruxelles” se referă la Regiunea Capitalei Bruxelles, o regiune formată din 19 comune aglomerate în jurul comunei Bruxelles, zona urbanizată dens depășind cu mult teritoriul comunei Bruxelles. Regiunea ocupă 162 km² și are peste un milion de locuitori, fiind una dintre cele trei regiuni ale statului federal Belgia. Prin extensie, termenul Bruxelles poate de asemenea să denumească prin metonimie instituțiile Uniunii Europene, de cele mai multe ori
Bruxelles () [Corola-website/Science/297192_a_298521]
-
(în , ) este o țară din Europa de Sud-Est. Se învecinează cu România la nord, Serbia și Macedonia la vest, Grecia și Turcia la sud, iar la est are ieșire la Marea Neagră. Cu un teritoriu de , este a 14-a țară ca mărime din Europa. Poziția sa a făcut din ea o răscruce istoric a diverselor civilizații, devenind locul unde s-au găsit cele mai vechi artefacte și dovezi ale prelucrării metalelor din lume. Culturile
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
Apariția poporului și statului bulgar unificat datează de la Primul Imperiu Bulgar, care a dominat mare parte din Balcani și a funcționat ca centru cultural al popoarelor slave în Evul Mediu. După căderea celui de al Doilea Imperiu Bulgar în 1396, teritoriul său a căzut sub dominație otomană timp de aproape 500 de ani. Războiul Ruso-Turc din 1877-1878 a avut ca rezultat apariția celui de al treilea stat bulgăresc, devenit independent în 1908. Anii ce au urmat au fost marcați de conflicte
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
Europei, membru fondator al OSCE, și a făcut parte de trei ori din Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite. Cele mai vechi urme de picturi rupestre au fost descoperite în peștera Kozarnika și datează de de ani. Culturile preistorice de pe teritoriul Bulgariei cuprind cultura Hamangia din neolitic, cultura Vinča și cultura Varna din eneolitic (mileniul al V-lea î.e.n.). Necropola de la Varna oferă informații pentru înțelegerea ierarhiei sociale a celor mai vechi societăți de pe teritoriul Europei. Conform istoriografiei Bulgariei, redată și
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
de de ani. Culturile preistorice de pe teritoriul Bulgariei cuprind cultura Hamangia din neolitic, cultura Vinča și cultura Varna din eneolitic (mileniul al V-lea î.e.n.). Necropola de la Varna oferă informații pentru înțelegerea ierarhiei sociale a celor mai vechi societăți de pe teritoriul Europei. Conform istoriografiei Bulgariei, redată și de Encyclopædia Britannica, doar trei principale grupuri vechi au populat Bulgaria actuală : tracii (care conform acestei istoriografii nu au fost decât slab și marginal elenizați și romanizați, în ciuda relatărilor cronicarilor Theofilact din Simocatta, în
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
în cele din urmă cuceriți de Alexandru cel Mare în secolul al IV-lea î.e.n. și apoi de Imperiul Roman în 46 e.n. Cele mai răsăritene triburi de slavi sudici s-au stabilit treptat în Imperiul Roman de Răsărit, pe teritoriul Bulgariei moderne, în secolul al VI-lea, asimilându-i pe traci și pe slavi. În cele din urmă, elita bulgarilor din Asia Centrală i-a inclus pe aceștia într-un nou stat care s-a format după sosirea hanului Asparuh în
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
bulgar de-a lungul secolelor al VII-lea și al IX-lea—Tervel a făcut din Bulgaria o mare putere militară, învingând o armată arabă de 26.000 de oameni în al doilea asediu arab al Constantinopolelui. Krum a dublat teritoriul țării, l-a ucis pe împăratul bizantin Nicefor I la bătălia de la Pliska, și a introdus primul cod de legi scrise. Apoi, în 864, Boris I a abolit tengriismul, trecând la creștinism. și a introdus alfabetul chirilic. Simeon cel Mare
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
IV-lea au organizat o a doua mare răscoală vlaho-bulgară care a avut ca rezultat înființarea celui de al Doilea Imperiu Bulgar, fondat de Ioan și Petru Asan, cu capitala la Tărnovo. Caloian, al treilea țar Asan, și-a extins teritoriul până la Belgrad și Ohrid. El a recunoscut supremația spirituală a Papei și a primit coroană regală de la un legat papal. Imperiul a atins maximul în timpul lui Ioan Asan al II-lea (1218-1241), când comerțul și cultura au înflorit. Puternica influență
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
ocupaseră majoritatea orașelor și cetăților de la sud de munții Balcani. Tărnovo a căzut în mâinile otomanilor după un asediu de trei luni în 1393. După bătălia de la Nicopole și căderea Țaratului Vidinului după alți trei ani, otomanii au cucerit toate teritoriile bulgărești de la sud de Dunăre. Sub dominație otomană, bulgarii erau considerați clasă inferioară și erau supuși unor biruri grele; cultura bulgară a fost suprimată și clerul educat a fugit în alte țări. Boierimea a fost eliminată, țărănimea înrobită pe moșiile
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
a declarat război Imperiului Otoman și l-a învins. La lupte au participat și voluntari bulgari. Tratatul de la San Stefano a fost impus otomanilor de către ruși la 3 martie 1878, și prin el se înființa un principat autonom bulgar pe teritorii întinse, ale celui de al Doilea Imperiu Bulgar. Celelalte Mari Puteri au respins însă imediat tratatul de teama ca o țară atât de mare în Balcani să nu le amenințe interesele. Tratatul de la Berlin a adus înființarea unui stat autonom
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
populații bulgărești în afara granițelor noului stat. Aceasta a jucat un rol semnificativ în formarea abordării militariste a politicii externe a Bulgariei în prima jumătate a secolului al XX-lea. Principatul Bulgariei a câștigat un război cu Serbia și a incorporat teritoriul otoman al Rumeliei Orientale în 1885, proclamându-se stat independent la 22 septembrie 1908. În anii de după independență, Bulgaria s-a militarizat accentuat și a fost denumită adesea „Prusia din Balcani”. Între 1912 și 1918, Bulgaria s-a implicat în
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]