224,754 matches
-
ocupă circa o treime din suprafață, în vreme ce dealurile și podișurile ocupă 41%. Țara are o rețea densă de circa 540 de râuri, dintre care multe sunt relativ scurte și cu debite reduse. Cel mai lung râu aflat în întregime pe teritoriul bulgar, Iskărul, are o lungime de . Între alte mari râuri se numără Struma și Marița din sud. Bulgaria are o climă dinamică, rezultată din poziționarea sa la întâlnirea maselor de aer mediteranean și continental, cu concursul efectului de barieră al
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
a primi un reactor nuclear și arme din Franța. Bulgaria a găzduit șase avioane KC-135 Stratotanker și 200 de persoane care s-au ocupat cu efortul de război din Afganistan în 2001, aceasta fiind prima staționare de trupe străine pe teritoriul țării de la al Doilea Război Mondial. Relațiile militare internaționale s-au extins și mai mult în aprilie 2006, când Bulgaria și Statele Unite au semnat un acord de cooperare defensivă privind utilizarea bazelor aeriene de la Bezmer și Graf Ignatievo, poligonul de
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
Grecia și Serbia, iar trenurile express deservesc legături directe cu Kiev, Minsk, Moscova și Sankt Petersburg. Sofia și Plovdiv sunt principalele centre de transport aerian, în vreme ce Varna și Burgas sunt principalele porturi maritime. Varna urmează să fie primul punct de pe teritoriul UE din cadrul conductei de gaze naturale South Stream. Rețelele de telecomunicații sunt în general învechite și necesită modernizări substanțiale. Serviciile de telefonie sunt disponibile în majoritatea satelor, iar regiunile sunt legate între ele printr-o linie digitală de mare capacitate
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
se învecinează cu o serie de comune: Vînjuleț, Rogova, Poroina Mare, Corlățel, Punghina, Pătulele, având o suprafață de 95 km², ceea ce reprezintă 1,9% din suprafața județului Mehedinți. Obiectele din piatră cioplită și cele din bronz au fost identificate pe teritoriul orașului ca făcând parte din epoca fierului, se practica aici agricultura primitivă, cât și unele meșteșuguri. Epoca dacică este și ea prezentă în mod indirect, mai ales prin monezi romane cu circulație anterioară cuceririi Daciei de către romani. Documentar, Vînju Mare
Vânju Mare () [Corola-website/Science/297201_a_298530]
-
și era formată din satele Mihăileștii de Jos, Mihăileștii de Sus, Tufele, Băneasa și Costieni cu 1892 de locuitori. În comună existau trei biserici și o școală mixtă cu 61 de elevi (dintre care 11 fete). La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau în aceeași plasă și comunele Novaci și Popești, formate fiecare doar din satul de reședință. Comuna Novaci avea 683 de locuitori, o biserică și o școală cu 40 de elevi (dintre care 10 fete). Comuna
Mihăilești () [Corola-website/Science/297200_a_298529]
-
a primit statut de oraș în 1989. În orașul Mihăilești se află patru monumente istorice de interes național. Unul este situl arheologic al cetății dacice Argedava (perioada Latène), aflată „la Nucet” (la nord de satul Popești). Alte trei biserici de pe teritoriul orașului sunt clasificate la nivel național ca monumente istorice de arhitectură: biserica „Sfinții Voievozi” (1714) din Mihăilești; biserica „Adormirea Maicii Domnului” (secolul al XVIII-lea) din Novaci; și biserica „Sfânta Treime” (1688-1689) din Popești. În rest, alte opt obiective din
Mihăilești () [Corola-website/Science/297200_a_298529]
-
o unitate administrativ-teritorială a Republicii Moldova, care a existat din 1998 până la revenirea la raioane în 2003. Se învecina cu România și cu fostele județe Edineț, Soroca, Orhei și Ungheni. Centrul județean era la Bălți. Județul Bălți ocupa 13,6% din teritoriul republicii, iar populația alcătuia 13,9% din numărul total al populației țării în 2001. La 25 km sud-est de orașul Bălți, pe râul Soloneț este situată vechea localitate românească Drăgănești. Satul a fost atestat documentar la 1475 ca fiind proprietate
Județul Bălți (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/297189_a_298518]
-
Nicolae nu și-a închis ușile nici în timpul prigoanei antibisericești. În sat deasemenea s-a păstrat, chiar și în timpul U.R.S.S., tradiția târgului la Podul cel Mare la care vin țăranii din întreaga regiune. Conform unor estimări, în 1998 pe teritoriul județului Bălți locuiau aproximativ 503,7 mii persoane. Ponderea populației urbane era de 44,3%, iar cea rurală - 55,7%. Populația aptă de muncă constituia circa 262, 7 mii persoane. Dar numai 60% din populața județului era încadrată în economia
Județul Bălți (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/297189_a_298518]
-
în economia locală. Din numărul total de locuitori ai județului Bălți, 30,8% locuiau în m. Bălți și 69,2% - în raioane. În județul Bălți se aflau 244 de localități, dintre care șase orașe: Județul Bălți ocupa 13,6% din teritoriul republicii, iar populația alcătuiește 13,9% din numărul total al populației țării. Din cauza defoltului și crizei economice din 1998 (acesta a avut loc în Rusia, dar din cauza dependenței econimice s-a manifestat și în majoritatea fostelor republici unionale), perioada existenței
Județul Bălți (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/297189_a_298518]
-
Adică, volumul vânzărilor în 1998 constituia 1,7 mln. lei, pe când cheltuielile de producție 1,6 mlrd. lei. De 1,6 ori mai mari decât veniturile. Veniturile bugetare de toate nivelurile, obținute în 1998 la întreprinderile și gospodăriile de pe întreg teritoriul județului au atins suma de 217,3 mln lei. Cea mai mare parte a veniturilor revin municipiului Bălți - 68,4% sau 148,7 mln lei, și fostelor raioane - 31,6% sau 68,6 lei. Din suma totală a venitului Bălțiului
Județul Bălți (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/297189_a_298518]
-
Peru). Chiar dacă la început orașul a fost fondat de-a lungul râului Rimac, astăzi el s-a extins pe largi zone deșertice, si pe alte de vai, fapt pentru care unii îl consideră ca fiind orașul cu cel mai mult teritoriu deșertic, urmat de Cairo. Este situat la o altitudine de 101 metri deasupra nivelului mării, cu o temperatură ambientală care oscilează între 14 grade iarnă și 27 de grade vară și are o umiditate relativă de 80% pe tot timpul
Lima () [Corola-website/Science/297231_a_298560]
-
al secuilor ci doar al maghiarilor. Proporția numerică a secuimii în cadrul maghiarimii din perioada descălecării poate fi estimată la 4 - 5%. Proporția secuilor maghiari care trăiesc în Ținutul Secuiesc poate fi astăzi la fel, deși o parte a rămas pe teritoriile locuite înainte, ceea ce dovedește și toponimia (denumiri geografice) și dialectul secuiesc. Proporția secuimii de aceea nu s-a schimbat în cadrul maghiarimii, deoarece în Ținutul Secuiesc a trăit o populație numeroasă care vorbea în limba maghiară și care după câteva generații
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
anul 1406 sub numele de "villa olachalis" ("Oláhfalu, oláh =valah"). Localitatea s-a numit în maghiară până în 1899 "Oláhfalu", după care i-a fost schimbată denumirea în "Szentegyházasfalu". În afara scaunelor secuiești propriu zise mai există secui în localități răzlețe pe teritoriul județelor Bistrița-Năsăud (Cireșoaia=Magyardécse) și Cluj (Cămărașul de Pustă=Pusztakamarás). O comunitate arhaică de maghiarofoni, asociați uneori cu secuii, supravietuiește până în prezent la Săcădate (Oltszakadát) în imediata apropiere a orașului Avrig, astăzi parte administrativă a județului Sibiu, dar istoric parte
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
fi resturi tribale pecenege maghiarizate; prezența acestei etnii turcice a fost bine documentată în Avrig și împrejurimi. Până în 1940/41 au existat în Bucovina câteva mii de secui, refugiați din cauza prigoanei austriece din 1764 (așa-numitul Masacru de la Siculeni) pe teritoriul de astăzi al județului Suceava, în câteva sate (Țibeni, Măneuți, Dornești, Iacobești și Vornicenii Mari), la câțiva km nord și sud de Rădăuți. Autoritățile Ungariei au recolonizat după 1940 acești secui bucovineni în provincia Voivodina din Serbia, apoi în Ungaria
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
că barsilii se aflau într-o zonă a Volgăi numită "Bulgaria neagră", unde se refugiaseră din calea hazarilor. Numele de familie "Maksai" poate că păstrează amintirea unui grup etnic din Mordovia, vorbitor al limbii fino-ugrice mokșa, din vecinătatea geografică a teritoriului ancestral al ungurilor. Conform istoricului Ioan I. Russu populația românească prezentă pe teritoriul locuit astăzi de secui, ar fi fost asimilată în evul mediu. Acest proces de asimilare este documentat și de lucrarea „Originea secuilor și secuizarea românilor”, a academicianului
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
se refugiaseră din calea hazarilor. Numele de familie "Maksai" poate că păstrează amintirea unui grup etnic din Mordovia, vorbitor al limbii fino-ugrice mokșa, din vecinătatea geografică a teritoriului ancestral al ungurilor. Conform istoricului Ioan I. Russu populația românească prezentă pe teritoriul locuit astăzi de secui, ar fi fost asimilată în evul mediu. Acest proces de asimilare este documentat și de lucrarea „Originea secuilor și secuizarea românilor”, a academicianului Gheorghe Popa-Lisseanu, în care se susține că românii au fost majoritari în unele
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
de secui, ar fi fost asimilată în evul mediu. Acest proces de asimilare este documentat și de lucrarea „Originea secuilor și secuizarea românilor”, a academicianului Gheorghe Popa-Lisseanu, în care se susține că românii au fost majoritari în unele părți ale teritoriului locuit de secui, dar că o mare parte a populatiei românești a fost secuizată. Gheorghe Popa-Lisseanu arată că: Potrivit unui studiu realizat de geneticieni și antropologi din câteva instituții academice din Ungaria, se arată că "„din rezultatele cercetărilor antropologice și
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
comunități secuiești sunt evocate documentar și în comitatele Bars, Szerém, Gömör, Abaúj, Somogy și Baranya. Prezențe secuiești sunt semnalate în secolele XI și XII în anii 1116 și 1146 în Bihor, în zona localităților Teleac și Salonta, dar și pe teritoriul actualelor județe Timiș și Hunedoara. Comunități secuiești, întemeiate probabil la cumpăna secolelor XI-XII, pe văile râurilor Secaș, la Sebeș-Alba, și Târnava Mare, în zona Mediașului sau Sighișoara, dar și in zona Hârtibaci la Saschiz și Viscri. Spre mijlocul secolului XII
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
populația secuiască se stabilește, în parte de asemeni dincolo de Carpații Orientali, în Moldova, unde supraviețuiește azi sub numele de ceangăi, de confesiune romano-catolică. Un segment important al populației secuiești a fost așezat în părțile răsăritene ale Regatului ungar medieval, pe teritoriul Transilvaniei. Sarcina principală a contingentelor secuiești a constat în consolidarea și apărarea fortificațiilor de graniță (în ) (aproximativ „palisadă”) numite și "prisăci". În consecință, comunitățile secuiești au fost deplasate treptat, concomitent cu avansarea hotarelor statului maghiar spre estul și sud-estul Transilvanei
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
fost anulată pedeapsa corporală și s-a declarat că este interzisă arestarea secuilor în lipsa unei sentințe judecătorești. S-a întărit comerțul liber și s-a interzis introducerea trupelor de mercenari pe Ținutul Secuiesc. S-a hotărât, de asemenea că, pe teritoriul scaunelor, doar bărbații pot moșteni bunuri imobile și că duminică nu este voie să se facă legiuire. În timpul secolelor următoare, vor avea loc mai multe adunări secuiești la Lutița. O mare adunare națională secuiască a avut loc în 15-16 octombrie
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
ale stemei secuiesti) și blazone de familie. Anumite elemente ce compun aceste decorațiuni sunt vădit de origine asiatică. În secolele al XI-lea și al XII-lea Transilvania a fost înglobată treptat, de la vest la est, în Regatul Ungariei. Concomitent teritoriul a fost organizat în comitate, unități administrative introduse după modelul vestic. ("Grafschaften", conduse de un greav, comite, de unde denumirea de comitat). Cu toate că puterea centrală regală a căutat să impună Alba Iulia drept centrul politic, militar și religios al Transilvaniei, secuii
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
și cultural al Macedoniei și un centru important în prelucrarea metalului, industria chimică, textilă și a pielii. Dezvoltarea industrială a fost însoțită de o dezvoltare intensivă a comerțului și sistemului bancar intern și extern, precum și a activitățiilor sportive și culturale. Teritoriul orașului a fost populat încă din anii 4000 î.Hr.; rămășitele unei așezări din neolitic fiind găsite în Cetatea . Skopje este situată pe cursul superior al râului Vardar și este localizat pe o rută importantă din Balcani între Belgrad și Atena
Skopje () [Corola-website/Science/297229_a_298558]
-
lui a devenit parte a Regatului Macedoniei în 335 î.Hr., când Alexandru cel Mare și-a extins posesiunile până la Dunăre. După moartea sa, Macedonia a căzut în decadență și a fost amenințată de către Imperiul Roman. Dardanii, care au trăit pe teritoriul actual ce-l cunoaștem sub denumirea Kosovo, au invadat regiunea din jurul lui Skopje în secolul al III-lea î.Hr.. Macedonia și Dardania au fost în cele din urmă anexate de romani în 148 î.Hr. Scupi făcut parte in provincia romană
Skopje () [Corola-website/Science/297229_a_298558]
-
din jurul lui Skopje în secolul al III-lea î.Hr.. Macedonia și Dardania au fost în cele din urmă anexate de romani în 148 î.Hr. Scupi făcut parte in provincia romană Macedonia, ca ulteriul, în secolul I d.Hr. să devină un teritoriu din Moesia. Pe data de 11 sau 13 d.Hr., în Scupi s-a stabilit o garnizoană romană. Prima referire istorică asupra orașului a fost făcută de către Titus Livius, care a murit în anul 17 d.Hr.. Scupi a servit
Skopje () [Corola-website/Science/297229_a_298558]
-
său a fost făcută în anul 2004. De atunci, orașul Skopje a fost împărțită în 10 de municipalități care au toate un consiliu și un primar, la fel precum toate municipalitățile Macedoniei. Municipalitățile se ocupă numai de aspectele specifice de pe teritoriul lor, precum și orașul Skopje se ocupa cu probleme care le privesc pe toate, sau care nu pot fi împărțite între două sau mai multe municipalități. Pentru prima dată Skopje a fost împărțit în unități administrative în 1945, primele municipalități fiind
Skopje () [Corola-website/Science/297229_a_298558]