22,240 matches
-
antiintuitiv al comportamentului sistemelor complexe. Jay W. Forrester (1969) scoate în evidență o altă dificultate a soluționării problemelor la nivelul cunoașterii comune practice. Mintea noastră, înzestrată cu cunoștințele oferite de cunoașterea comună, practică, poate să sesizeze, să intuiască destul de bine interacțiunile simple și rezultatele lor. Atunci însă când se află în fața unor interacțiuni complexe, ca acelea ce caracterizează sistemele sociale, ea este dezarmată. În acest sens, Forrester afirmă că sistemele complexe au un caracter antiintuitiv. Conștiința comună se înșeală sistematic în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o altă dificultate a soluționării problemelor la nivelul cunoașterii comune practice. Mintea noastră, înzestrată cu cunoștințele oferite de cunoașterea comună, practică, poate să sesizeze, să intuiască destul de bine interacțiunile simple și rezultatele lor. Atunci însă când se află în fața unor interacțiuni complexe, ca acelea ce caracterizează sistemele sociale, ea este dezarmată. În acest sens, Forrester afirmă că sistemele complexe au un caracter antiintuitiv. Conștiința comună se înșeală sistematic în estimarea soluțiilor la problemele complexe. Dinamica globală a sistemelor complexe este imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și responsabile, în cadrul social în care ea acționează. Capitolul 10 INTEGRAREA SOCIOLOGIEI CA PROCES SOCIALtc "Capitolul 10 INTEGRAREA SOCIOLOGIEI CA PROCES SOCIAL" Ar fi o lipsă de imaginație sociologică să nu gândim aplicarea sociologiei ca un proces social, ca o interacțiune între două sisteme sociale: colectivitatea care aplică sociologia și subsistemul cercetării sociologice. În acest capitol vor fi tratate câteva aspecte ale procesului integrării sociologiei în activitățile practice ca un proces social: testarea și credibilitatea teoriilor sociologice, tipuri și grade de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
specificul testării teoriilor și „tehnologiilor” sociologice. Este deja larg acceptat că teoriile sociologice sunt mult mai dificil de testat decât teoriile din științele naturii. Faptele naturii sunt mult mai clare decât faptele sociale datorită diferențelor de complexitate. Gradul ridicat de interacțiune specific vieții sociale face dificilă izolarea aici a variabilelor și a determinării lor reciproce. Organizarea de experimente cruciale este și mai limitată în sociologie. În cele mai multe cazuri, teoriile fizice sau chimice sunt testate prin organizarea unor experimente de laborator; rareori
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de mare de membri ai sistemului să fie sensibilizați și pregătiți pentru noul mod de organizare. Este ceea ce s-ar putea numi, transferând un termen din fizică, masa critică. Odată atinsă masa critică, rezistențele provenite din normele practice care guvernează interacțiunea dintre membrii sistemului sunt depășite, noile norme difuzându-se rapid. Terapia nondirectivătc "Terapia nondirectivă" Inginerul construiește sisteme tehnice capabile să funcționeze eficient, în limitele programelor incluse în structura lor. Sociologul și psihologul nu trebuie să imagineze neapărat sisteme care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
antică grecească, organizarea feudală, sistemul economic capitalist etc. - nu sunt produse conștiente, programe ale colectivității. Ele sunt produse ale unei activități colective, desfășurate pe generații, în care intențiile fiecărui participant sau chiar ale tuturor nu au o contribuție determinativă esențială. Interacțiunea multiplă și repetată dintre oameni, în condiții obiective concrete, este generatoareaacestor forme de organizare. Cum vom explica, de pildă, organizarea matriarhală a unei comunități? Cristalizarea formelor matriarhale sau patriarhale este cu siguranță un proces întins pe multe generații. La nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
industrializării asupra sistemului de valori, asupra modului de viață, organizării familiei, dar și efectele urbanizării etc. Nici aceste efecte nu au fost intenționate de nimeni. Ele modifică întreaga viață socială, schimbând treptat condițiile sale obiective. c) Evenimentele colective, produse ale interacțiunii unei mase mari de oameni și care nu reprezintă neapărat un efort comun, coordonat spre realizarea unui scop, ci mai mult efectul neașteptat al interacțiunii. Revoluțiile burgheze reprezintă cel mai bun exemplu. Cum am putea explica în mod comprehensiv Revoluția
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Ele modifică întreaga viață socială, schimbând treptat condițiile sale obiective. c) Evenimentele colective, produse ale interacțiunii unei mase mari de oameni și care nu reprezintă neapărat un efort comun, coordonat spre realizarea unui scop, ci mai mult efectul neașteptat al interacțiunii. Revoluțiile burgheze reprezintă cel mai bun exemplu. Cum am putea explica în mod comprehensiv Revoluția Franceză? Evoluția ei a fost foarte diferită de intențiile fiecărui participant în parte. Există mai de grabă o „logică” ascunsă a revoluției care scapă fiecărui
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de către situația obiectivă și care nu trece prin conștiință. Este o reglare practică a acțiunii în funcție de condiții ce nu trece prin intențiile și proiectele subiective inițiale ale actorilor. În plus, evenimentul nu este numai rezultatul acțiunii individuale, ci totodată produsul interacțiunii dintre acțiunea actorului și condiții, dintre această acțiune și acțiunile altor actori. Cum conștiința este la rândul ei determinată de situația obiectivă (1), fiind deci ea însăși purtătoarea unui determinism obiectiv, cât și datorită determinării directe a evenimentului de către situație
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de evoluție a imperiilor clasice. Evenimentele particulare nu sunt de natură să modifice radical acest curs al evenimentelor. Dar pentru că fiecare comunitate reprezintă un element al unui sistem mai general, ea va fi determinată, în cursul său istoric, și de interacțiunea cu alte sisteme. Ciclul evoluției Egiptului antic ar fi continuat poate câteva milenii dacă mediul său extern nu s-ar fi modificat substanțial. Evoluția sa autonomă era condiționată de inexistența unor comunități care să-l concureze suficient de eficace. Dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
eveniment se păstrează, el realizându-se însă și cu mijloacele mai puternice pe care le oferă istoria socială, pe lângă cele elaborate de istoria tradițională. Evenimentul, după cum am încercat să demonstrez, nu poate fi explicat exclusiv prin structură. El este rezultatul interacțiunii structurii cu condițiile particulare. Deci, din punct de vedere explicativ, înțelegerea sa cere un efort special. Ea nu poate fi redusă doar la simpla aplicare a legilor structurale. Nu numai explicarea evenimentului este însă un demers separat de analiza structurală
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să controleze evenimentele conform propriilor lor intenții. După cum căuta să demonstreze Raymond Aron, în istorie evenimentele nu au fost dominate de o voință colectivă, orientată spre un scop determinat. Evenimentele nu sunt produsul scopurilor conștiente ale actorilor, ci rezultate ale interacțiunii acestora, ale interferenței dorințelor și pasiunilor (Aron, 1961).Șidacă teologismul este exclus în ceea ce privește desfășurarea istoriei, ne putemîntreba ce forță orientează până la urmă cursul evenimentelor în așa fel încât, în final, condiția umană să fie satisfăcută într-un grad mai ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
până la urmă cursul evenimentelor în așa fel încât, în final, condiția umană să fie satisfăcută într-un grad mai ridicat? Cum ar ajunge istoria la un anumit final, fără a fi dirijată în mod conștient și continuu doar pe baza interacțiunii spontane a acțiunilor, ele însele dirijate adesea de pasiuni și dorințe? Un cu totul alt tip de obiecție vine de pe pozițiile unicității istoriei umane. Atât conceptul de evoluție, cât și cel de progres tipologizează. Ele sunt fundate pe presupoziția că
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Prima presupoziție se referă la completitudinea cunoștințelor. Cea de-a doua este de ordin ontologic. Universul în care decidentul urmează să utilizeze decizia este guvernat de legi stricte, fiind în consecință previzibil în mod absolut. Această presupoziție se referă la interacțiunea dintre decizie și univers. Valoarea diferitelor soluții depinde până la urmă de o mulțime de evenimente care urmează a fi prevăzute. Numai luându-se în considerare toate aceste evenimente se poate determina care soluție este cea mai bună. Să luăm cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
unui fapt social prin alte fapte sociale. Unul dintre marile merite ale lui Marx, pus în evidență în întreaga sa amploare de abia de actualele orientări structuraliste, este faptul că el nu s-a mulțumit numai cu afirmarea abstractă a interacțiunii faptelor sociale. Detașându-se de înțelegerea amorfă a unei asemenea interacțiuni, el a promovat un punct de vedere sistematic. Totalitatea faptelor sociale stă într-o interacțiune ordonată, adică sunt caracterizate printr-un sistem. Ceea ce deosebește un sistem de o mulțime
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ale lui Marx, pus în evidență în întreaga sa amploare de abia de actualele orientări structuraliste, este faptul că el nu s-a mulțumit numai cu afirmarea abstractă a interacțiunii faptelor sociale. Detașându-se de înțelegerea amorfă a unei asemenea interacțiuni, el a promovat un punct de vedere sistematic. Totalitatea faptelor sociale stă într-o interacțiune ordonată, adică sunt caracterizate printr-un sistem. Ceea ce deosebește un sistem de o mulțime amorfă de elemente este interacțiunea constantă, legică, și nu întâmplătoare a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
structuraliste, este faptul că el nu s-a mulțumit numai cu afirmarea abstractă a interacțiunii faptelor sociale. Detașându-se de înțelegerea amorfă a unei asemenea interacțiuni, el a promovat un punct de vedere sistematic. Totalitatea faptelor sociale stă într-o interacțiune ordonată, adică sunt caracterizate printr-un sistem. Ceea ce deosebește un sistem de o mulțime amorfă de elemente este interacțiunea constantă, legică, și nu întâmplătoare a elementelor sale. Sistemul are o structură, adică relațiile dintre elementele sale sunt constante. Fiecare element
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de înțelegerea amorfă a unei asemenea interacțiuni, el a promovat un punct de vedere sistematic. Totalitatea faptelor sociale stă într-o interacțiune ordonată, adică sunt caracterizate printr-un sistem. Ceea ce deosebește un sistem de o mulțime amorfă de elemente este interacțiunea constantă, legică, și nu întâmplătoare a elementelor sale. Sistemul are o structură, adică relațiile dintre elementele sale sunt constante. Fiecare element al vieții sociale are un loc și un rol precis în ansamblu (o funcționalitate determinată), aflându-se în relație
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sale sunt constante. Fiecare element al vieții sociale are un loc și un rol precis în ansamblu (o funcționalitate determinată), aflându-se în relație determinată cu toate celelalte. Obiectivul cercetării științifice este deci realizarea unei descrieri a modelelor structurale, a interacțiunii constante dintre elemente, în așa fel încât diferitele transformări sociale să poată fi înțelese ca reproducere a structurii fundamentale sau ca schimbare a ei. Marx nu a utilizat un limbaj specializat pentru descrierea sistemică, structural-funcțională a realității sociale. Acest limbaj
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
are un loc privilegiat în sistemul social este economicul. Sublinierea caracterului în ultimă instanță determinant al economicului pune în evidență faptul că nu avem de-a face cu o determinare directă, cauzală, ca în teoria factorului determinant, ci cu o interacțiune complexă, de sistem. Doar profilul general al sistemului este dat de factorul economic. În rest, nu putem explica direct prin economic nimic. Explicația economistă (materialism vulgar sau economism vulgar, cum o denumea Engels) nu este în spiritul teoriei marxiste. În
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
filosofică, religioasă, literară, artistică etc. se întemeiază pe dezvoltarea economică. Dar toate acestea acționează totodată și una asupra celeilalte, precum și asupra bazei economice. Situația economică nu este singura cauză activă, toate celelalte fiind numai efect pasiv, ci are loc o interacțiune pe baza necesității economice, care, în ultimă instanță, se impune totdeauna” (Marx și Engels, 1967, p. 46). În scrisoarea către Bloch, aceeași idee este analizată pe larg. Textul lui Engels este mai semnificativ decât orice comentariu. Trecând peste lipsa unor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
participanților, teoriile politice, juridice, filosofice, concepțiile religioase și dezvoltarea lor ulterioară într-un sistem de dogme, toate aceste elemente exercită de asemenea o influență asupra desfășurării luptelor istorice și determină, în multe cazuri, în special forma lor. Există aici o interacțiune a tuturor acestor factori, în cadrul căreia mișcarea economică, creându-și drum prin mulțimea nesfârșită de întâmplări (adică de lucruri și de evenimente a căror legătură internă este atât de îndepărtată sau atât de greu de stabilit, încât o putem considera
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
parte noi înșine, Marx și cu mine. Față de adversari a trebuit să accentuăm acest principiu fundamental pe care ei îl negau, și n-am avut întotdeauna vreme, loc și prilej să acordăm suficientă atenție celorlalți factori ce participă la această interacțiune. Dar de îndată ce ajungeam la expunerea vreunei perioade istorice, deci la aplicarea practică, lucrurile se schimbau, și aici nu mai era cu putință nici o eroare” (Marx și Engels, 1967, p. 461). Analizele empirice ale lui Marx și Engels sunt într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Una dintre presupozițiile teoretice fundamentale ale acestei viziuni structurale asupra societății este că fenomenele sociale particulare nu reprezintă entități în sine. În mare măsură, semnificația lor este dată de poziția pe care o au într-o structură socială concretă, de interacțiunea lor cu celelalte fenomene concrete. În acest sens, profilul structural distinct al unei societăți își pune amprenta asupra profilului fiecărui element component al său. Strategia marxistă de explicare a fenomenelor sociale este diferită de așa-numitul pluralism sociologic. Pornind de la
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mediului, a populației, a tehnologiei, a organizării politice, a celei religioase ete. Despre fiecare dintre aceste influențe se poate spune câte ceva. Desigur însă că o asemenea analiză este foarte superficială. Pluralismul nu face decât să generalizeze această situație elementară a interacțiunii, și anume a faptului că în toate găsim influența tuturor. După cum remarcă mulți oameni de știință, pluralismul reprezintă, în fapt, un nondeterminism. A spune că toate lucrurile sunt egal de importante înseamnă că nu poți găsi nici o explicație, în fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]