22,190 matches
-
degrabă între ei și nu mai frecventează în aceeași măsură locurile de întâlnire ale migranților români. Mai mult decât atât, migranții cu oportunități profesionale și economice tind uneori să se distanțeze față de alți români și să se integreze în societatea italiană.22 După o perioadă, își aduc familiile cu ei, își dau copiii la școală sau la grădiniță și închiriază sau cumpără locuințe. Oricum, procesul de încorporare implică niște costuri mari și riscuri legate de aceste costuri, și atunci supramunca 23
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cumpără locuințe. Oricum, procesul de încorporare implică niște costuri mari și riscuri legate de aceste costuri, și atunci supramunca 23 este soluția minimizării riscurilor ce apar din cauza costurilor ridicate. Astfel, odată cu legalizarea migranților, apare un proces de încorporare în societatea italiană 24 și, în timp, mediul de migranți legali poate fi descris mai degrabă ca o realitate socială fragmentată și individualizată. Creând identitatea locală: identitate, teritoriu și socialitate la Milano În Milano, mediul migranților români se organizează, în general, în câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
care sunt puse anunțuri despre oportunități sau cereri de muncă și de cazare. Tot legat de biserica românească, există la Milano o asociație care organizează evenimente artistice pentru românii ce trăiesc în zonă, ajutându-i și cu informații despre legile italiene sau despre cursuri de limbă italiană. Discotecile românești se țin săptămânal și se adună de fiecare dată câteva sute de persoane. De asemenea, pentru românii din Italia există un ziar, Actualitatea Românească, ce se editează la Roma și cuprinde în
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
sau cereri de muncă și de cazare. Tot legat de biserica românească, există la Milano o asociație care organizează evenimente artistice pentru românii ce trăiesc în zonă, ajutându-i și cu informații despre legile italiene sau despre cursuri de limbă italiană. Discotecile românești se țin săptămânal și se adună de fiecare dată câteva sute de persoane. De asemenea, pentru românii din Italia există un ziar, Actualitatea Românească, ce se editează la Roma și cuprinde în special știri din Italia și din
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
status ilegal pentru perioade lungi de timp, uneori până la trei sau patru ani. În plus, statusul ilegal mai are o implicație, în sensul că migranții nu au cum să se identifice și nici nu încearcă să se încorporeze în societatea italiană: nu pot să aibă cont bancar, pot fi expulzați, nu pot închiria apartamente pe numele lor, nu pot achiziționa mașini. De aceea, ei trăiesc practic între două lumi își trimit banii și își construiesc planurile de viitor în România, trăind
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ceva cu banii strânși, dar aceasta rămâne mai mult la nivel de deziderat, mai mult o idee generală, fără oportunități clare sau un orizont de așteptare clar definit. Un al doilea raționament este legat tot de minimizarea riscurilor din societatea italiană. Rămânerea în mediul de borșeni și, implicit, accesul la oportunități de muncă din Italia se face și prin venirea constantă la Borșa. Datorită migrației, multe relații sociale nu se mai păstrează și venirea la Borșa înseamnă și reluarea relației sau
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Borșa și care nu au intenția să migreze cu toată familia, mulți fiind de vârstă medie, transferul de bani și practicile transnaționale au o altă rațiune. Datorită faptului că aceștia nu își pot construi proiecte realiste de integrare în societatea italiană și de ajungere la un status stabil care să le asigure bunăstarea un timp îndelungat, ei preferă munca în străinătate ca o formă de navetism la distanță. Dacă în cazul multor altor tipuri de practici transnaționale (căsătorie, investiții în perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
în străinătate ca o formă de navetism la distanță. Dacă în cazul multor altor tipuri de practici transnaționale (căsătorie, investiții în perioada de ilegalitate etc.) acestea sunt de fapt legate mai mult de procesul migratoriu și de încorporarea în societatea italiană, acest tip de migrație are ca scop principal îmbunătățirea vieții din România. În aceste cazuri, banii trimiși sunt folosiți pentru construirea de locuințe noi, pentru creșterea consumului în gospodăriile de origine sau pentru economisirea banilor în băncile românești. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
muncă atunci când aceștia se vor legaliza și se vor putea stabili în țările de migrație? În fine, analizând spațiul transnațional creat de borșenii transmigranți, acesta ar putea fi caracterizat ca un spațiu al unor dinamici informale intense, în afara politicilor statului italian și ale celui român, urmând mai degrabă o logică proprie, în funcție de caracteristicile contextelor locale din Milano și Borșa. În cazul statului român, singura politică ce a influențat migrația ilegală spre Italia și practicile transnaționale ale borșenilor a fost involuția industrială
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
la muncă sau oportunitățile și programele de investiții. Dacă statul comunist a limitat mișcarea de capital și de oameni (Verdery, 2004), în perioada postsocialistă, mobilitatea oamenilor se realizează cel mai adesea în lipsa aproape totală a politicilor statului. În cazul statului italian, lipsa politicilor de control al migranților români are cauze mai complexe. Statul italian ar putea să construiască politici de control al migrației ilegale venite din estul Europei, dar în practică acest lucru este mai complicat 32. Pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
mișcarea de capital și de oameni (Verdery, 2004), în perioada postsocialistă, mobilitatea oamenilor se realizează cel mai adesea în lipsa aproape totală a politicilor statului. În cazul statului italian, lipsa politicilor de control al migranților români are cauze mai complexe. Statul italian ar putea să construiască politici de control al migrației ilegale venite din estul Europei, dar în practică acest lucru este mai complicat 32. Pe de o parte, sunt motive economice legate de dezvoltarea secorului secundar din Italia și de nevoia
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
dinspre mare. În fine, aderarea României la Uniunea Europeană și ridicarea regimului vizelor pentru cetățenii români fac ca migranții români ilegali să fie mai greu de controlat. De altfel, statul român nu are nici un interes să limiteze aceste practici, iar statul italian nu o face în afara politicilor de legalizare și integrare. Cu alte cuvinte, practicile transnaționale ale borșenilor se dezvoltă la ora actuală într-un context de politici neclare și/sau lipsă de control din partea statelor. Note Acest articol este realizat în urma
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
poate fi subînchiriat cel puțin dublu. De multe ori, migranții practică succesiv câte 4-5 munci diferite care necesită specializare scăzută. În același timp, mulți migranți au muncit în vechea industrie socialistă și se pot adapta relativ ușor la cerințele pieței italiene de muncă slab calificată. Interviu, asociație caritabilă italiană. Deși este foarte greu de generalizat acest lucru, deoarece practicile migratorii sunt foarte diversificate, totuși aceasta pare să fie tendința cel mai des întâlnită pe teren. Referitor la atitudinile politice, este interesant
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ori, migranții practică succesiv câte 4-5 munci diferite care necesită specializare scăzută. În același timp, mulți migranți au muncit în vechea industrie socialistă și se pot adapta relativ ușor la cerințele pieței italiene de muncă slab calificată. Interviu, asociație caritabilă italiană. Deși este foarte greu de generalizat acest lucru, deoarece practicile migratorii sunt foarte diversificate, totuși aceasta pare să fie tendința cel mai des întâlnită pe teren. Referitor la atitudinile politice, este interesant de notat faptul că o mare parte dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
foarte diversificate, totuși aceasta pare să fie tendința cel mai des întâlnită pe teren. Referitor la atitudinile politice, este interesant de notat faptul că o mare parte dintre migranții legali au atitudini critice la adresa autorităților române și sunt recunoscători autorităților italiene pentru faptul că le-au permis rămânerea în Italia. Astfel, muncind opt ore pe zi timp de cinci zile pe săptămână, un muncitor poate să obțină în jur de 1.100-1.200 euro. Prin supramuncă, poate ajunge la 1.800-1
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
curțile regale, cât și alimentația săracă a țăranului. Între aceste două lumi, ruptura pare la fel de iremediabilă ca aceea dintre le brouet, supa din pâine uscată a plugarului, și păunul gătit la curtea regelui Franței. Nici în vremea Renașterii, când bucătarii italieni au ajuns în Franța odată cu suita Ecaterinei de Medicis, soția lui Henric II, lucrurile nu stăteau altfel. Pe vremea lui Ludovic XIV, când rafinamentul culinar ajunge la culmi neatinse de pe vremea banchetului lui Trimalchio, descris de Petroniu (s-a afirmat
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
sa (selectivă) în la haute cuisine s-au făcut de-abia de pe la începutul secolului al XIX-lea. Și, aspect extrem de important, în momentul democratizării culinare franceze, bucătăria „înaltă“ era deja cristalizată, ea înglobase în mod creativ adstratul reprezentat de influența italiană și putea începe recuperarea unor elemente ale tradițiilor regionale. Această observație ne va fi folositoare atunci când vom vorbi despre bucătăria românească. Revenind (în sfârșit!) la aceasta, putem trage o primă concluzie: Păstorel Teodoreanu și Radu Anton Roman operează cu definiții
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
s ar fi spurcat de la început, măcar la broască; dar eu pot să jur că n-am pus broască-n gura mea - până târziu, în ziua de Sfântul Dumitru, când am gustat și eu un singur picioruț, de la un camarad italian. Avea o carne străvezie ca gelatina și mi a fost greață trei zile; încolo, era bună.“ Scoicile se mai mâncau și de nevoie, în perioadele de foamete: chiar relativ recent, adică în primăvara anului 1947, populația comunei Mălușteni din județul
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
afirmă Radu Anton Roman, „flori de bostan umplute“. Să fie oare un alt unicat românesc, născut tot din sărăcia țăranului român, nevoit să nu arunce nimic din ceea ce a cultivat? Din nefericire pentru noi, nu... La fel de săraci erau și țăranii italieni, spre exemplu cei din Liguria (regiune din nord vestul „Cizmei“), care umpleau și ei flori de bostan. Găteala aceasta s-a păstrat până în zilele noastre. Până și un modernist cosmopolit în ale bucătăriei britanice, precum Jamie Oliver, a pregătit, în fața
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
tăblițe mesopotamiene, care au fost traduse abia în anul 1995. Tot un fel mămăligă regăsim în Roma antică, sub numele de pulmentum, un terci din diferite leguminoase sau cereale. Pluralul acestui cuvânt este pulmenta, din care ar proveni actuala polenta italiană. Interesant este faptul că termenul polenta era întâlnit și în Banat, desemnând o pâine din porumb măcinat (informația apare în lucrarea lui Johann Jakob Ehrler, Banatul de la origini până acum, apărută în 1774). Bucătăriile care au moștenit tradiția romană a
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
din mei, la fel precum nu există nici în cazul etimologiei unor cuvinte ca mălai ori mămăligă; pe de altă parte, semnificativ ni se pare faptul că latina folosea și termenul melica (înrudit cu millium). Din latinescul melica provine meliga italiană, care înseamnă porumb măcinat (și Leonardo da Vinci pomenește porumbul sub acest nume). Cuvântului mămăligă i s-au asociat origini care mai de care mai stranii, inclusiv una geto dacică... Șăineanu afirmă că este un termen format în graiul copiilor
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Polenta vuncia (vuncia înseamnă murdară în dialectul milanez) se bazează pe alternanța mămăligă / parmezan ras / ceapă aurită în unt, împreună cu frunze proaspete de salvie. Una dintre cele mai interesante rețete se numește Torta tricolore di polenta; ea reface culorile steagului italian, căci mămăliga din unele straturi este amestecată când cu sos de roșii, când cu spanac tocat și rumenit în unt, între aceste straturi punându-se rondele de praz și brânză de capră rasă. Mai există pe la noi și „mămăliga umplută
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
frecate până ajung pastă; fiecare disc se închide cu un alt disc, iar marginile se lipesc cu grijă. Acești „bulzișori“ se dau prin ou, făină și iarăși prin ou, iar la sfârșit se rumenesc tot în ulei de măsline. Bucătarii italieni din zilele noastre au și ceva noutăți în materie de bulz: Nidi di polenta con gorgonzola e mostarda („Cuiburi de mămăligă cu gorgonzola și muștar“). În concluzie, bulzul o fi el mioritic, dar, în acest caz, Miorița a emigrat în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
în polenta lor, diversitatea rețetelor fiind năucitoare. Această naționalizare a polentei i-a asigurat o viață îmbelșugată pe mesele italienești. Cum s-a întâmplat acest lucru? Deși este un fel de mâncare strict regional, polenta a stârnit interesul marilor bucătari italieni, aceștia oferindu-i o nouă existență, una cosmopolită, luxoasă și plină de inventivitate: există polenta cu homar sau cu icre negre! Dar nu numai italienii au reinventat gastronomic mămăliga; unii mari bucătari francezi, precum Jacques Maximin, au readus-o în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ciorbă“, o supă de vită acrită cu oțet și cu aguridă. Gustul pentru dulce și destul de rapida cvasidispariție a savorilor acide s-a produs la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui de al XVI-lea, sub influența bucătăriei italiene, mare amatoare de dulce, dar și datorită dezvoltării, în colonii, a culturilor de trestie de zahăr. În secolul al XVII-lea, doar 13% dintre rețetele cărții Le Cuisinier Français mai cuprindeau aguridă. Vorbind despre gustul culinar pentru acru al francezilor
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]