25,611 matches
-
de foame ar vrea să se refugieze într-un adăpost pentru câini, dar răspunsul directorului îi taie orice speranță: „Domnule, aici este societatea pentru protecția animalelor. D-ta ești om, ca atare nu poți fi primit. Dacă insiști, ești de rea credință”. După război T. devine un precursor, apoi un exponent al realismului socialist, glorificând în versuri convenționale binefacerile noului regim și înfierând capitalismul și burghezia: Cântece de suferință și biruință (1946), Tălmăciri din cartea vremii (1947), Mai multă omenie... (1947
TITA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290198_a_291527]
-
forță unor „imagini sugestive”, precum și „sonetele perfecte”, nu și compunerile pe teme religioase, „oarecum factice” și cu „parafraza psalmilor opacă”. Ca ziarist, Ț. a cunoscut îndeaproape momentul 1907 și a scris povestirea Judecata din urmă (1908), dedicată „celor buni și răi, celor întunecați și mulți, țărănimii sărace și osândite”. Protagonistul, un țăran fără pământ, ajunge la disperare, la beție, apoi, în iureșul răzvrătirii, se află în fruntea răsculaților. Cumințit definitiv de gloanțele stăpânirii, își ia zborul spre cer, fiind imaginat într-
ŢIMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
Fratele meu geamăn, postfață Nicolae Bârna, București, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Iliescu, „Povestiri cu pensionari”, „Arc”, 1994, 1-2; Eugen Simion, Aud enorm și văd... binișor, L, 1994, 5; C. Stănescu, Vocile străzii, ALA, 1994, 204; Dan Cristea, Pensionari mai mult răi decât buni, LCF, 1994, 15; Răzvan Voncu, „Povestiri cu pensionari”, L, 1994, 11-16; Florin Sicoie, Delicatele instrumente ale prozei, CNT, 1994, 25-27; Alex. Ștefănescu, Caragialismul și țîrlismul, RL, 1994, 48; Valeriu Cristea, Oameni sărmani, CC, 1995, 1-2; Alunița Cofan, Monotonia
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
hotarele Indiei, în timp ce buddhismul prin caracterul său tolerant și mai moderat, s-a răspândit în peste jumătate din continentul asiatic. Apoi, Mahăvīra susținea doctrina karmavăda, despre eficacitatea actului, în timp ce Buddha nega valoarea faptei, idealul constând în îndepărtarea oricărei karme, atât rele cât și bune. Spre deosebire de buddhism, jainismul n-a început printr-o acțiune de propovăduire a lui Mahăvīra. Acesta nu era decât ultimul dintr-un șir legendar de Tirthaṃkara-și, literal „făcători de vad”, altfel spus „înaintemergători”, „vestitori ai eliberării”. Ultimul dintre
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
fel de organism psihocorporal care se atașează de suflet și îl obligă să transmigreze. Actul în sine, care declanșează penetrarea sufletului de către substanța karmică, determină automat și felul acesteia. În acest mod, faptele bune produc substanța karmică pozitivă, pe când faptele rele și egoiste cauzează substanța karmică negativă. Orice act atrage după sine crearea unei noi „materii karmice”. Eliberarea (mokșa) nu se poate obține decât prin încetarea oricărui contact cu materia, adică prin anihilarea acelui karman deja acumulat și prin oprirea oricărui
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
frecvent și în număr mare; să discute și apoi să se despartă în pace; să nu promulge noi reguli și să nu le anuleze pe cele existente, dar să procedeze în acord cu codul disciplinei (vinaya); să nu aibă amici răi; să cultive virtutea, concentrarea și înțelepciunea; să fie competenți în studiu; să manifeste bunătate în cuvinte, în fapte și în gândire, atât în public cât și în particular. În privința femeilor, călugării trebuie să fie prudenți și să nu caute să
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
care își dispută imperiul. Asistat de armata sa de demoni, Măra se repede la Gautama cu foc și cu tenebre, cu ploi de nisip fierbinte și cenușă. Lalitavistara (381-431) zugrăvește oastea lui Măra în culorile cele mai hidoase: Răkșași (duhuri rele în mitologia vedică, care locuiesc în cimitire și poduri și devorează cadavre sau oameni vii) cu forme monstruoase și fără nume, caractere umane alterate și deformate, figuri de animale de neînchipuit sau grotești, alcătuiesc toate sluțeniile și toate himerele înspăimântătoare
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
prea iar bună și ușoară, după rânduiala lui Dumnezeu din povestea baciului” * “La copiii rămași amândoi se uitau cu plăcere... iar pe Gheorghiță și maică-sa îl ocrotea și-l apăra de câte ori în ochii lui Lipan erau nouri de vreme rea”. * “Gheorghiță era numele care-I plăcuse Vitoriei căci era numele cel adevărat și tainic a lui Nichifor...dar când n-o auzea nimeni și erau singuri, Vitoria îi zicea cu anumit glas, tot Gheorhiță” * “ Se făcea (cel dintâi vis) că
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
plăcerea ce o avea să-și abată calul în preajma muierilor și să poposească langă ele” * De moș Pricop * “Purta căciulă brumărie. Avea cojoc în clinuri, de miel negru, scurt până la genunchi și era încălțat în botfori...vrednic roman. De oamenii răi spunea că nu-I pasă; are pentru dânșii pistoale încărcate în desagi” * De către un crâșmar * “Meșter la vorbă era cel cu căciulă” * “Oase risipite, cu zgârcurile umede, albeau țărâna. Botforii, tașca, chimirul, căciula brumărie erau ale lui Nichifor. El era
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
persoană însemnată -: Găsestemi, mă-nțeledzi, un coledzi, ori dau scrisoarea la "Răsboiul"... De colea până colea... gâri-mâr... a trebuit, conița mea, să țedeze, si tranc! Depesa aiți, neicusorule... Zoe: (agitată treptat în măsura povestirii lui Dandanache) A! Domnule Dandanache, ai făcut rău... fapta d-tale este... să-mi dai voie să-ți spui... Tipătescu: (încet) Zoe! (ea urcă.) Dandanache: Asa ei, puicusorule, c-am întors o cu politică. Aud? Țe era de făcut? Aminteri dacă nu-mi dedea în gând asta, nu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
și mai distinct.) SCENA XIII Aceiași Zoe, Tipătescu Zoe: (coborând întâi treptele, urmată de Tipătescu, veseli și fără să vază pe cei din scenă) Și astfel, cum ai văzut (văzând pe Trahanache și Dandanache, schimbă tonul), d le prefect, furtuna rea trece curând... (coborând.) D-le Dandanache, într-un moment, masa e gata... Dandanache: Tocmai îi spuneam d-lui prefect, si dumnealui îmi spunea... Tipătescu: D-lui prefect? Dandanache: Da, d-lui prefect! (arată pe Trahanache, care vorbește lao parte cu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ăsta am stat acolo... vreo trei ani de zile. Cum era mâncarea? Mâncarea era mizerabilă... Doar În momentul când au intenționat să ne ducă la lucru, atunci ne dădeau carne mai multă... Carne de cal ne dădeau, care nu era rea, că noi mâncam orice, tot ce ne dădea, da’ eram așa de slabi, că la un moment dat voiam să mă ridic de jos și trebuia să mă țin de perete... Și eram tânăr Încă la vârsta aceea, că aveam
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dus la Salcia, la muncă. Ce munci ați fost nevoit să prestați acolo, la Salcia? Acolo, am muncit la desecări, la făcut de diguri și-așa mai departe... Asta vreau să vă spun, acolo, la Salcia, am avut momente foarte rele, dar și foarte bune. Adică bune față de situația În care eram... Că eram vreo 800 de deținuți politici În lagăr și eram repartizați pe categorii profesionale, oarecum. Eram brigăzi formate din 35-40 de persoane și erau brigăzi de intelectuali, de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am cântat, pe voci, și-așa mai departe. Și vreau să vă spun că erau unii milițieni care erau mai omenoși puțin... Și veneau, și ne-ascultau de-afară cum cântam, da’ nu veneau Înăuntru. Nu erau chiar toți foarte răi. Știți? Adică, probabil că se gândeau și ei că mai există un Dumnezeu... Sau știu eu dacă s-au gândit vreodată la treaba asta?! Dar nu ne deranjau... Ba din contră, era un semnal ca, atunci când vine ofițerul de servici
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cum a fost la Securitate... credința Îți dă un curaj și-ți dă o putere extraordinară. Dacă n-ar exista aceste lucruri, foarte mulți oameni s-ar prăpădi. Și să știți că și cei mai păcătoși oameni sau cei mai răi, când ajung În situații din acestea, mulți se convertesc... sau se căiesc măcar. Și zic: „Doamne, am păcătuit, Îmi pare rău”... I se trezește speranța și zice: „Doamne-ajută-mă să scap de-aici”... Acolo, În Închisoare și-n mizerie, se călesc
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Cred c-ați auzit. No”, zic, „uitați-vă aici... Am făcut treaba asta ca să fiți liniștiți și să fiu și io liniștit”. Mă rog, asta a fost, În mare, niște lucruri care ne-o făcut viața noastră mai bună, mai rea... Dar cum de ați reușit să faceți facultatea după eliberare? M-am eliberat În 29 iunie și În septembrie m-am prezentat la examenul de admitere la facultate. Și am reușit sub linie... Știți? Depășisem nota 5, pentru că se dădeau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cel mai mare dușman al partidelor istorice să știți că la ora asta este Băsescu. El a dorit cu orice preț să distrugă și PNȚ-CD-u’ și pe liberali. Ați văzut ce face acuma cu liberalii? Eu nu vreau să fiu rău și egoist pentru nimic În lume, da’ liberalii Își merită soarta, pentru că atunci când partidul nostru a fost la ananghie, În perioada ’96-2000, ei s-au retras și ne-au lăsat pe noi singuri, și toată lumea ne-arată cu degetul. Acuma
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Rusvid... Mai era și un grup de prahoveni, erau doi frați Davidescu din Prahova, chiar din Ploiești, dacă nu mă Înșel... Ei erau cei care erau mai duri acolo. Ei erau Împreună cu dumneavoastră printre agresori? Da, da, ei erau mai răi, asta am reținut eu... După aceea ați fost transferat la Gherla? Sigur, sigur. Prin iunie 1950... Și acolo, În camera aia cu Popa Țanu, la vremea aceea, asupra noastră nu s-au mai aplicat bătăi și am fost scoși la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
unde-o ajuns, pe cine-o pocnit... o sărit pe noi, ne-o bătut, o strigat pe noi... Atunci a Început să fie viața mai grea... Asta s-o Întâmplat În timpul reeducării. Cum Îl țineți minte pe Stoian? Un om rău. Eu n-am avut de-a face cu el. Era tânăr, dar pe figura lui se vedea răutate de om și n-am discutat nimic cu el, că eu eram la atelieru’ mecanic, separat, și nu avea tangențe cu restul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a face cu el. Era tânăr, dar pe figura lui se vedea răutate de om și n-am discutat nimic cu el, că eu eram la atelieru’ mecanic, separat, și nu avea tangențe cu restul din curte... Era un om rău și ambițios să realizeze ceva pe spatele nostru... Avea mare siguranță pe ce fac ei... Vă amintiți ce se Întâmpla de sărbători În Închisoare la Târgșor? Am fost liberi Într-un fel... Mâncarea, bineînțeles, ne-o dat-o ca și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a fost mai grea perioada de libertate decât detenția... V-a tentat politica după ’90? Nu! Deloc! Cu cine? Cu oamenii ăștia? Eu am sperat În ei, că va fi Învățat ceva În anii de comunism, dar ăștia-s mai răi ca comuniștii, să știți. Ăsta-i Guvern? Ăsta-i Senat? Parlament? Guvern? Batjocură pe capul nostru... Aveți regrete? Ceea ce regret e numa’ pentru copii. Pentru mine, nu... Eu m-am descurcat În servici foarte bine, am fost apreciat, am avut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
astea și, În momentul când am fost la izolare, astea erau memorate... Înainte de a pleca, eu aveam niște bocanci nenorociți, În sfârșit, cămăși din astea de zeghi, de la pușcărie. Și erau unii: „Măi, domnule, Îți dau cămașă... Ia cămașa asta rea, că oricum o predai, și Îți dau o cămașă bună. Dă-mi mie...” Mi-a dat unul o pereche de pantofi... N-am să uit asta, că pentru prima dată după atâția ani mi-am pus pantofii În picioare. I-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să mi-o luați”. Și făcea practică la Cluj, la nu știu ce uzină metalurgică, fusese pe acasă și părinții i-au spus. Sora, știind că Gherla e la o aruncătură de băț de Cluj, s-a gândit că nu ar fi rău să ia trenul și să vină până la mine. Așa a făcut. A coborât În gară, a mers... și, la un moment dat, a Întâlnit un cetățean Îmbrăcat În haine de gardian, care venea cu bicicleta. L-a oprit și l-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cereau crucea să le-o dau, și eu le-o dădeam. Între timp, În celulă a venit și am stat Împreună cu unu’ Vișan, care lucrase prin direcția CFR prin Ministerul Transporturilor. El... fost comunist, sadea. Și cred că era un om rău, și nici comuniștii, confrații lui, nu se simțeau bine În jurul lui, că l-au lucrat și l-au băgat În Închisoare... Pe ce problemă? Întâmplător, În celulă, am descoperit noi că el făcuse parte din Frățiile de Cruce cândva și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
e intelectualul Jilavei dintre gardieni... Era foarte sobru, nu te pălmuia, nu te bătea, vorbea numai de la distanță, și așa tăios. Dar nu se cobora... decât un glonț În cap să-ți tragă, altceva nu... Dar era altul, un plutonier-major rău, negricios la față, dar nu țigan... Nu-mi mai amintesc acum numele, nu mai știu, nu-mi pică fisa... Ăsta era ceva șef... cred că era probabil adjunctul comandantului... În vremea cât am fost eu În Jilava, comandant era colonelul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]