23,608 matches
-
fi de acord cu ea, femeia își deschide sufletul și mai mult. „Ați văzut cum ne privește de fapt lumea din jur, pe noi, pelerinii, cei cu frică de Dumnezeu ? Cum, spun eu, ca niște excentrici sau puțin nebuni ?” Femeia zâmbește, mă bucur că nu s-a speriat de replica mea provocatoare și continuă : „Da, da, ca pe un fel de nebuni, dar nu înțeleg că este nebunie pentru Hristos. Uitați, șefa mea, trebuie să mă rog de ea să-mi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
voce și sfioasă, și autoritară, o combinație rară, la urma urmei. Olteanul este însă mai puternic decât sacrul, omul râde și spune „De ce să o ating, fă, de cruce, ca să-mi țină mintea caldă ?”. O parte dintre cei din jur zâmbesc subțire, alții ne ucid din priviri mustrătoare. Soția îl ceartă. Blând îl ceartă. „Se supără Sfântul pe tine.” Iliuță învârte șapca în mâini și nu știe ce să mai facă, nici cu șapca, nici cu mâinile, nici cu el însuși
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
actual al pelerinajului de la Prislop - a spus Părintele așa : „Vedeți dealurile astea din jur ? Ele vor fi pline ochi de oameni după moartea mea, veți putea să reconstruiți mănăstirea”. Eu întreb dacă-i adevărată profeția, iar bărbatul continuă să spună, zâmbind cu subînțeles, „acum pelerinajul aduce bani, mulți bani, mănăstirii”. Continui să-l ascult vorbind și-mi spun că nici el, nici celelalte persoane cu care am intrat astăzi în contact nu au nimic excepțional, „habotnic” sau deviant în comportamentul religios
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pensionari, el fost inginer electronist, ea medic. Foarte fini, cultivați, intelighenția tehnică a anilor 1980 ajunsă acum la vârsta retragerii. Sunt îmbrăcați modern și funcțional (geacă impermeabilă modernă, din Gore-Tex), „de la fiul nostru din Toronto, este informatician acolo”, spune doamna zâmbind timid. Nu prea seamănă cu tipul de pelerin cu care m-am obișnuit, nu au nimic „habotnic” sau exagerat în ei, pur și simplu sunt doi oameni care trebuie să accepte faptul că au îmbătrânit și au dreptul la noi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
eforturi vizibile de a „comunica”, de a fi prezent în mass-media, caută vizibil echipele de televiziune și își găsește timp să dea declarații pentru fiecare reporter care-l solicită. „Iată, am pus pe picioare un nou pelerinaj”, pare a spune zâmbind în fața camerelor. În fine, absența jandarmilor dă naștere unui rând mai „fluid”, mai puțin tensionat, iar sentimentul acesta de libertate și de disciplină autoimpusă cred că-i atrage pe cei prezenți. Împrejurimile bisericii au fost transformate în loc de parcare și încă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
raclă, miruindu-i cu atenție pe frunte pe cei care treceau prin fața acesteia, „cum poate fi transportat pe stradă un sicriu atât de voluminos în timpul pelerinajului, așa cum am văzut eu la televizor că se face ?”. Călugărul mă corectează cu blândețe, zâmbind ușor, „nu se spune sicriu, ci raclă, așa este la sfinți. De fapt, sfântul nostru este mult mai mic și mai scurt, nu este chiar așa de greu”. Cu un gest expert, mișcă un fel de placă de lemn și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și mai rigidă decât în alte locuri de pelerinaj pe care le-am frecventat. Dar ceea ce mi se pare evident urmărindu-i este zâmbetul permanent de pe buzele lor, înfrângerea voinței proprii, organizarea foarte bună, într-o țară unde nu se zâmbește, nu se face voluntariat și nu există un management eficient al evenimentelor publice. În jurul orei 20.00, pregătirile par a fi încheiate, iar eu aleg să mă întorc spre hotelul unde locuiesc. Traversez un oraș provincial pe jumătate adormit, a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
iau măsuri de precauție, am încă viu în minte episodul din 2009, primul meu pelerinaj, când din cauza ploii torențiale am pierdut un reportofon și prețioasele înregistrări pe care le conținea. Când ajung la aparatul de fotografiat, fata începe brusc să zâmbească, rostind, cu ceea ce eu am simțit a fi o undă de simpatie creată ad-hoc între două ființe care „trăiesc” de pe urma pelerinajului : „Acum să nu începeți să mă fotografiați și dumneavoastră ! De o săptămână, toată lumea ne fotografiază și ne filmează, zău
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
împarte doar lumânări, dar am fost repede lămurit de femeie : nu, nu este vorba de vândut lumânări, cum să facem așa ceva ? Doamne ferește ! Noi dăm ceva de pomană, pentru un neam de-al nostru, cum putem și noi. Pelerinii din rând zâmbesc, primesc această pomană simbolică, țin puțină vreme lumânarea aprinsă în căușul palmelor, după care o așază delicat pe jos, printre pahare de plastic, hârtii și resturile lepădate ale marelui rând, ale marelui oraș. Ora 17.30-18.00. Cazarea pelerinilor a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
la Iași, acum doi sau trei ani. Ne recunoaștem, ne salutăm reciproc. Este din Grajduri, un sat de lângă Iași. O întreb cum a ajuns aici, îmi răspunde : „Cu familia, cu mașina”. Mai întreb unde sunt covoarele, iar femeia îmi răspunde, zâmbind pieziș, cu dinții din aur (care-i îmbracă partea din față a gurii) : „Au rămas acasă, că-i prea departe”. Curtea de Argeș, decembrie 6 și 7 decembrie 2012 Doamna Doctor, ghid pentru pelerini. Keffieh-ul de la Ierusalim. Meșteri, obiecte din lemn, bluze
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
am avut ca ghid și organizator un băiat din Basarabia, vorbea limba rusă, el s-a ocupat de tot. Dar de ce vă interesează pe dumneavoastră să știți toate acestea ?”. Eu răspund că scriu o carte despre pelerinaje, femeia se bucură, zâmbește parcă ușurată și mă felicită, mă încurajează călduros, „abia aștept să iasă cartea, să o vindem aici, să o vadă toți pelerinii”. Nu știu de ce, eu încep să zâmbesc și-i spun chiar așa „doamnă, este o carte care are
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Eu răspund că scriu o carte despre pelerinaje, femeia se bucură, zâmbește parcă ușurată și mă felicită, mă încurajează călduros, „abia aștept să iasă cartea, să o vindem aici, să o vadă toți pelerinii”. Nu știu de ce, eu încep să zâmbesc și-i spun chiar așa „doamnă, este o carte care are mult gri în ea, cu fapte și lucruri din pelerinaje despre care oamenii și Biserica nu prea vor să vorbească”. Femeia își schimbă brusc atitudinea și-mi spune, destul de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
așteptare, multă populație urbană din Suceava, mulți tineri, îmbrăcați modern, dar foarte decent. O tânără blondă citește acatistul Sfântului Ioan cel Nou direct de pe ecranul iPhone-ului, o întreb oarecum în glumă dacă este mai comod așa, iar ea confirmă zâmbind acest lucru. Multe familii de rromi în ținută de sărbătoare. Atrage toate privirile o tânără rromă de 15-16 ani, blondă, cu ochi albaștri, având o salbă grea de aur la gât. Mândră ca regina din Saba și foarte conștientă de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sens leninist decât sub îndrumarea partidului și proiectată înspre viitorul comunist, singurul în măsură să ofere poporului și omenirii de altfel, libertatea autentică. Dacă ar fi auzit că "autoritatea" partidului trebuie câștigată în ochii populației, Lenin probabil că ar fi zâmbit. Pentru el, autoritatea partidului trebuia impusă atât cu forța, cât și prin măsuri persuasive, unei societăți inamice în esență, structurată de o mentalitate "mic-burgheză". Treptat, și procesul era unul de lungă durată, pe măsură ce societatea ar fi dezvoltat o conștiință normativ-leninistă
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
spus. Dar cam tot asta. Doar că la sfârșit m-a Întrebat dacă am documente și eu am buletin de Moghilău. L-au fotografiat, m-au rugat să-l țin În anumite poziții, știți cum e cu aparatura asta sofisticată (zâmbește). De ce era important pentru ei? Au făcut o videotecă și cu imagini, dar și cu acte, documente. Și documente de Moghilău au puțini și tatăl meu le-a păstrat - mulți nu au. De ce era important? Pentru ieșirea din ghetou, altfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Și atunci mi-am ales acest nume, Dan, care e un nume biblic, unul dintre cele douăsprezece triburi evreiești. Și de atunci, din 1946, mă cheamă Dan. Și toată lumea când mă Întreabă cum mă cheamă zic „Dan jidan”. Și lumea zâmbește, așa ca dumneavoastră. După ce m-am Întors din lagăr am intrat, Într-adevăr, la medicină. După eliberare, pe 11 aprilie 1945, aveam abia 39 de kilograme, m-am Întors foarte grav bolnav de plămâni, cu multiple leziuni pulmonare, și după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de vreme a sosit Mengele, tânărul și chipeșul doctor al morții, curat și elegant, În uniformă de ofițer nazist, cu cizme negre lustruite oglindă, mănuși albe, subțiri, pe care le ținea Într-o mână, iar În cealaltă avea o cravașă. Zâmbea, era bine dispus și fredona, fluiera, ca Întotdeauna cu ocazia selectărilor, arii din opere. Arunca o privire timp de câteva secunde la deținutul dezbrăcat, Îl măsura din cap până-n picioare, fluierând În continuare și arătând cu cravașa fie la dreapta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Imense cercuri se desenau la infinit, ca undele ce se formează în apa tulburată de căderea unui corp; fiecare regiune populată de figuri radioase se colora, se mișca, se topea rând pe rând: și o divinitate, mereu aceeași, își arunca zâmbind măștile trecătoare ale diverselor încarnări, refugiindu-se, în sfârșit, insesizabilă în misticele splendori ale cerului Asiei". Așadar, toată această percepție i se pare nefirească. Halucinația se transformă în cunoaștere autentică interceptând propriile sinapse 382. Aici, prin starea de trecere istoria
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
timpul nu mai au hotare, ne conduc la Nirvana, dincolo de pesimismul lui Shopenhauer, dicolo de interpretările lui Freud, în Lumină: Pe-un pat de flori frumoase, proaspete și ude încă/ Doarme fata cea vestită și-n suflarea ei adâncă/ Ea zâmbind își mișcă dulce a ei buze mici, subțiri/ Înecată de lumină și miros de trandafiri 689. Realul și fantasticul se împletesc asemeni misticului, metaforicului în creația onirică. Varietatea expresivă a zbuciumului lăuntric în raport cu natura vibratorie a genezei o înâlnim și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
van, te spulberi fără milă-n opaluri cristaline: pesemne ești fărâmă din sufletu-mi țigan, azurul despicându-l în plânsetul de rime!1021 și cum spune Rosarium Filosoforum Soarele are nevoie de Lună ca puiul de găină Dacă luna ar zâmbi, ar semăna cu tine. Tu lași aceeași impresie Ca orice lucru frumos dar care zdrobește. Amândoi sunteți mari hoți de lumină 1022. Și luna își umilește supușii Deși e jalnică-n lumina zilei 1023. Atunci luna-i o tobă mică
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
stare de realizare. Închipuirea este iluzie dar nu este imaginație. Aceasta este o delimitare, o limitare realizată, între imaginație și iluzie. Acoperit de frunze veștede pe-o stâncă zace Pan. Un miel s-apropie prin tufișuri. Orbul îl aude și zâmbește, căci n-are Pan mai mare bucurie decât de-a prinde-n palme-ncetișor căpșorul mieilor și de-a le căuta cornițele sub năstureii moi de lână1217. Și totuși facă acestea par a curge de pe un tărâm al normalității, al sănatății
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cel ce aspiră să se urce în spatele nostru, prin * lat.„mergi cu mine”, „ia-mă cu tine” voință liber exprimată, să găsească acolo cum să se îmbrace, cum să stea,cum să vorbească când are ceva de spus, cum să zâmbească și să râdă, cum se ține paharul și pentru cine se închină, dar, mai ales, să-l învețe, dacă nu știe, valoarea cuvintelor, că doar „vorbele sunt de argint”, iar „tăcerea de aur”și „dacă tăceai filosof rămâneai”. Nu ar
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
calcularea impozitelor pe care trebuia să le plătesc și de alte probleme de contabilitate pe care le mai aveam - chiar din Bangalore. Nu, mulțumesc, i-am răspuns cu Îndoială În glas, am deja un contabil În Chicago. Jerry doar a zâmbit. Din politețe nu mi-a spus că probabil el era deja contabilul meu sau, mai degrabă, contabilul contabilului meu, grație exploziei externalizării serviciilor de pregătire a operațiilor financiare. „Chiar În clipa de față, roțile sunt puse În mișcare“, a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
externalizate din orice stat din America și din guvernul federal. „Suntem asociați cu o serie de firme de contabilitate mici și mijlocii, acreditate, din America“. „Vrei să spui, ca și contabilul meu?“ l-am Întrebat. „Exact“, mi-a răspuns el zâmbind. Compania lui Rao a introdus pe piață un program software de automatizare a fluxurilor de lucru cu un format standardizat care face ca externalizarea serviciilor de calculare a impozitelor pe venit să fie ieftină și simplă. Întregul proces Începe, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
cu schimbul până a doua zi. Ostașii au fost schimbați după miezul nopții. Spre dimineața zilei de 23 Ianuarie s-a produs rumoare printre noi. O parte din cei ce dirijau punctele de pază erau chemați la etaj. Se întorceau zâmbind. Peste noapte, un grup de legionari care făceau de pază în podul Palatului, au observat mișcări suspecte la lucarnele de pe acoperișul magazinelor care înconjurau piața. Au raportat domnului Murea, care a organizat trei echipe. Ajungând la punctele indicate au luat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]