21,644 matches
-
este una dintre cele mai vechi zeițe sumeriene. A fost denumită "mamă a zeilor"', "doamnă a nașterilor", „doamna muntelui înalt”, ocrotitoare a pământului și a dragostei, mama zeilor și stăpâna cerului. Este zeița tutelară a conducătorilor sumerieni, care se autointitulează "copiii lui ". Pentru traci, Ninhursag era Bendis („cea care leagă”), marea Zeiță Mamă, zeița
Ninhursag () [Corola-website/Science/336109_a_337438]
-
este una dintre cele mai vechi zeițe sumeriene. A fost denumită "mamă a zeilor"', "doamnă a nașterilor", „doamna muntelui înalt”, ocrotitoare a pământului și a dragostei, mama zeilor și stăpâna cerului. Este zeița tutelară a conducătorilor sumerieni, care se autointitulează "copiii lui ". Pentru traci, Ninhursag era Bendis („cea care leagă”), marea Zeiță Mamă, zeița Lunii, a codrilor, a nopții, a fertilității, a dragostei și a farmecelor. . Simbolul ei
Ninhursag () [Corola-website/Science/336109_a_337438]
-
regină”), Nintu („doamna nașterii”), Mami („mama”) sau Aruru („brazdă”). Conform legendelor, după căsătoria cu Enlil și-a schimbat numele în Ninlil („doamna furtunii”), iar fiul său, Ninurta, i-a schimbat numele din Ninmah în Ninhursag. Akkadienii o numeau Belet-Ili („doamna zeilor”). Ca și consoartă a tatălui său, An, era numită de sumerieni Ki („Pământul”), iar de akkadieni și babilonieni, Antu (forma de feminin a substantivului cer). Ca soție a lui Enki, babilonienii au numit-o Damkina, iar sumerienii Damgalnuna sau Ninki
Ninhursag () [Corola-website/Science/336109_a_337438]
-
Beijing . A fost construită în primii ani ai Dinastiei Liao, în anul 957 și are o istorie ce se întinde pe mai bine de 1000 de ani. Creasta Phoenix , cunoscută istoric că și Muntele Zhubi, Muntele misterios sau Muntele Domnului (Zeului), adăpostește multe peșteri folosite pentru desfășurarea unor exerciții spirituale (meditații), precum Peșteră Sanfo, Peșteră Xuanyuan, Peșteră Xianren , etc. Unele imagini ale lui Buddha cioplite pe pereții peșterii au rămas intacte până în prezent. În apropierea Mănăstirii Longquan există niște situri ale
Mănăstirea Longquan () [Corola-website/Science/336113_a_337442]
-
coridoare cu saloane adiacente. Scara exterioară dublă monumentală între grădini și palat, care duce către primul etaj, este decorată cu sculpturi realizate de Johann Georg și Paul Heermann din Dresda (după 1685). Decorațiunile sculpturale ale scării prezintă lupta titanilor cu zeii antici și alegorii ale zilelor, anotimpurilor și continentelor lumii. Scenele antice au influențat, probabil, numele de Troja, care a fost atribuit apoi întregii zone ce se numea inițial " Zadní ". Autorii decorațiunilor palatului au fost Carpoforo Tencalla, Francesco Marchetti și fiul
Palatul Troja () [Corola-website/Science/336176_a_337505]
-
Găsim și în Corpus Hermeticum idei de acest fel: Astfel, cel care este Muzicianul-Zeu din fire, nu numai în făurirea armoniei cântecelor sale cerești, dar și în emiterea ritmului melodiei propriilor sale cântece până la fiecare instrument în parte, este, ca Zeu, neobosit.” sau, în Asclepios, ”căci această ordine, prin care fiecare lucru ocupă locul său cuvenit în unitatea întregului este cu adevărat o armonie minunată și o melodie divină.” Stima Fraților Purității față de gândirea hermetică nu s-a oprit la a
Idris (profet) () [Corola-website/Science/336269_a_337598]
-
a conecta puterea cerului cu cea a pământului.” Pe lângă menționarea explicită a lui Hermes cu apelativul ”Mercur” și pe lângă trimiterea la acel ”ce e sus așa e și jos” din Tabula Smaragdina, fragmentul aproape că reia mot-a-mot pasajul ”calitatea acestor zei constă în ierburi, în pietre și în miresme, care conțin natura propriilor lor divinități. De aceea, acestor zei le plac sacrificiile, imnurile și rugăciunile dese și suava muzică o aseamănă cu armonia cerească.” din Corpus Hermeticum. În general, Idris este
Idris (profet) () [Corola-website/Science/336269_a_337598]
-
pe lângă trimiterea la acel ”ce e sus așa e și jos” din Tabula Smaragdina, fragmentul aproape că reia mot-a-mot pasajul ”calitatea acestor zei constă în ierburi, în pietre și în miresme, care conțin natura propriilor lor divinități. De aceea, acestor zei le plac sacrificiile, imnurile și rugăciunile dese și suava muzică o aseamănă cu armonia cerească.” din Corpus Hermeticum. În general, Idris este identificat cu Enoh de comentatori precum Tabari sau Al-Baizawi. Pe baza legendelor despre ridicarea lui Enoh la cer
Idris (profet) () [Corola-website/Science/336269_a_337598]
-
Clovis I. Convertirea regelui franc se petrece în timpul bătăliei de la Tolbiac (496), împotriva alamanilor, într-un context asemănător acceptării creștinismului de către Constantin cel Mare când, în momentul în care se părea că era pe cale să fie învins, a invocat ajutorul zeilor fără a observa însă că sorții luptei s-ar întoarce în favoarea sa. Atunci a cerut ajutorul zeului Clotildei, Iisus Cristos,promițându-i că în caz de victorie se va converti, ceea ce s-a și întâmplat. După victoria împotriva vizigoților din
Sfânta Clotilda () [Corola-website/Science/336335_a_337664]
-
asemănător acceptării creștinismului de către Constantin cel Mare când, în momentul în care se părea că era pe cale să fie învins, a invocat ajutorul zeilor fără a observa însă că sorții luptei s-ar întoarce în favoarea sa. Atunci a cerut ajutorul zeului Clotildei, Iisus Cristos,promițându-i că în caz de victorie se va converti, ceea ce s-a și întâmplat. După victoria împotriva vizigoților din 507, Clovis I va face din Paris capitala regatului său, ocazie cu care cuplul suveran va începe
Sfânta Clotilda () [Corola-website/Science/336335_a_337664]
-
talazurile însângerate parcă de lumina amurgului. Marea și-a înghițit prada. Sătulă, își recapătă liniștea. Sosește noaptea. Nu se mai aude nimic decât zgomotul valurilor de nisip și - departe, foarte departe - cântecul anticelor sirene. O jertfă care a potolit mânia zeilor. Lumina lunii strălucește deasupra mării...”.
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
publicat în 1957 un volum despre scriitorul Cezar Petrescu, el s-a dedicat romanului de inspirație istorică. Romanul "Asklepios" (1965) prezintă într-o formă autobiografică viața celebrului medic antic grec Asclepios (venerat și de către romani sub numele de Esculap ca zeu al medicinii), fiul zeului Apollo. Acesta acoperă evenimentele ce au avut loc în timpul Războiului Troian. În următorul roman, intitulat "Fanar" (1968), Stancu descrie istoria tulburărilor politice ce au avut loc în Principatele Române în contextul relațiilor dintre greci (simbolizați de
Horia Stancu () [Corola-website/Science/336718_a_338047]
-
volum despre scriitorul Cezar Petrescu, el s-a dedicat romanului de inspirație istorică. Romanul "Asklepios" (1965) prezintă într-o formă autobiografică viața celebrului medic antic grec Asclepios (venerat și de către romani sub numele de Esculap ca zeu al medicinii), fiul zeului Apollo. Acesta acoperă evenimentele ce au avut loc în timpul Războiului Troian. În următorul roman, intitulat "Fanar" (1968), Stancu descrie istoria tulburărilor politice ce au avut loc în Principatele Române în contextul relațiilor dintre greci (simbolizați de Fanar, cartierul grecesc din
Horia Stancu () [Corola-website/Science/336718_a_338047]
-
Tu, zeița a dragostei). "Toți sunt indignați, acuzându-l de blasfemie "(Nc.: Ihr habt'es gehört!: "Ceea ce ai auzit!). Când cavalerii dau să-l atace cu săbiile, Elisabeth intervine și cere iertare, căci crede că Tannhäuser se va întoarce la zei "(S. și C.: Der Unglücksel'ge: Nefericitul; Ein Engel: Un înger). "Contele spune că își poate găsi iertarea doar însoțind pelerinii la Romă" (S.: Ein furchtbares Verbrechen: O crimă oribilă; Nc.: Mit ihnen du sollst wallen: trebuie să mergi cu
Tannhäuser (operă) () [Corola-website/Science/336757_a_338086]
-
Una dintre zeitățile primordiale, Ananke marchează începutul cosmosului, împreună cu tatăl și soțul ei, Chronos (Chronos protogenos — nu titanul Cronos). Ea a fost văzută ca cel mai puternic dictator al sorții și circumstanței ceea ce însemna că muritorii, la fel ca și zeii, o respectau și îi aduceau omagii. Considerată ca fiind mama ursitoarelor potrivit unei versiuni mitologice, ea este singura care are controlul propriilor decizii (cu excepția, potrivit unor surse, a lui Zeus). Potrivit călătorului antic grec Pausanias, a existat un templu în
Ananke (mitologie) () [Corola-website/Science/336858_a_338187]
-
adesea în traducerea modernă (ἀναγκαίη πολεμίζειν, „este necesar să lupți”), sau o forță (ἐξ ἀνάγκης, „prin forță”). În literatura antică grecească cuvântul este folosit, de asemenea, cu sensul de „soartă” sau „destin” (ἀνάγκη δαιμόνων, „soartă stabilită de demoni sau de zei”) și, prin extensie, de „constrângere sau persecuție realizată de către un superior”. Ea apare adesea în poezii, cum este cazul unui poem al lui Simonides: „Nici chiar zeii nu luptă împotriva lui "ananke"”. Termenul poate fi tradus (prin reducție) într-un
Ananke (mitologie) () [Corola-website/Science/336858_a_338187]
-
sensul de „soartă” sau „destin” (ἀνάγκη δαιμόνων, „soartă stabilită de demoni sau de zei”) și, prin extensie, de „constrângere sau persecuție realizată de către un superior”. Ea apare adesea în poezii, cum este cazul unui poem al lui Simonides: „Nici chiar zeii nu luptă împotriva lui "ananke"”. Termenul poate fi tradus (prin reducție) într-un sens filosofic mai modern ca „fatalitate”, „necesitate logică” sau „lege a naturii”. Ananke s-a născut din unirea Geei (Pământul) și a lui Hydros (Apă) cu Chronos
Ananke (mitologie) () [Corola-website/Science/336858_a_338187]
-
dătătoare de viață și iubire, cât și dreptul absolut asupra sorții distrugătoare, la fel ca și Mnemosyne-Memoria și Geea-Pământul Mamă, îndrăzneala bărbătească este lipsită de putere și efemeră, astfel că ordinea bazată pe elementul masculin stabilită de către Zeus și ceilalți zei olimpieni este artificială. În romanul "VALIS" al lui Philip K. Dick, Ananke este menționat ca „fatalitate oarbă sau noroc chior, potrivit unor experți... noroc chior: haos, cu alte cuvinte”. Există trimitere la Ananke la începutul romanului "The Infinites" al lui
Ananke (mitologie) () [Corola-website/Science/336858_a_338187]
-
lui Philip K. Dick, Ananke este menționat ca „fatalitate oarbă sau noroc chior, potrivit unor experți... noroc chior: haos, cu alte cuvinte”. Există trimitere la Ananke la începutul romanului "The Infinites" al lui John Banville. În explicarea modului în care zeii i-au modelat pe oameni astfel încât aceștia să poată procrea, naratorul (Hermes) spune că zeii au oferit oamenilor pofta trupească, „Eros și Ananke lucrând în deplin acord”. Norbert Wiener, în cartea sa "Cybernetics: Or Control and Communication in the Animal
Ananke (mitologie) () [Corola-website/Science/336858_a_338187]
-
experți... noroc chior: haos, cu alte cuvinte”. Există trimitere la Ananke la începutul romanului "The Infinites" al lui John Banville. În explicarea modului în care zeii i-au modelat pe oameni astfel încât aceștia să poată procrea, naratorul (Hermes) spune că zeii au oferit oamenilor pofta trupească, „Eros și Ananke lucrând în deplin acord”. Norbert Wiener, în cartea sa "Cybernetics: Or Control and Communication in the Animal and the Machine", o prezintă pe Ananke ca personificare a determinismului științific, în contrast cu Tyche care
Ananke (mitologie) () [Corola-website/Science/336858_a_338187]
-
lui Kelly McCullough, Ananke este o figură proeminentă ce apare în toate cărțile ca personificare a Fatalității. În seria de cărți de benzi desenate "The Wicked + The Divine" realizată de Kieron Gillen și Jamie McKelvie, Ananke este paznicul nemuritor al zeilor reîncarnați. În romanul " Omul viclean" al lui Robertson Davies, Ananke devine un element pe care dr. Jonathan Hullah îl recunoaște ca având ultimul cuvânt asupra tuturor destinelor, inclusiv asupra a celui propriu. Ea este, de asemenea, titlul unei povestiri science
Ananke (mitologie) () [Corola-website/Science/336858_a_338187]
-
semnale radio care provin din constelația Casiopeea între stelele Rigel și Beelgeuse, semnale pe care le transformă în imagini. Prietenul său, un profesor de istorie își dă seama că acestea reprezintă un mesaj în limba akkadienilor antici. Urmașul urmașului urmașului „zeului” Ea cere ajutorul oamenilor în lupta cu cei „cumpliți” dar oamenii nu au tehnologia necesară de a atinge stelele. "Un fir din barba lui Mahomed" ( Косъмът на Мохамед) este o povestire scurtă de Dimităr Peev. Strașimir Lozev îi oferă unui
Enigma Văii Albe () [Corola-website/Science/336869_a_338198]
-
Brutus le vorbește celor care erau la funeralii, explicându-le că s-a prefăcut că este neghiob și le propune totodată să-i alunge pe Tarquini din Roma. Apucând cuțitul însângerat, s-a jurat pe Marte și pe toți ceilalți zei, că va face tot ce era în puterea lui pentru a răsturna dominația Tarquinilor. El promite totodată că nu se va împăca niciodată cu tirania și că, dacă vreodată își va încălca cuvântul, atunci el și copiii săi să aibă
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
pumnalul fiecăruia dintre cei prezenți și le cere să jure. Cele două povești sunt de acord asupra acestui punct: versiunea lui Titus Livius este:„Prin acest sânge—cel mai pur înainte de pângărirea săvârșită de fiul regelui—jur, și voi, o, zei, vă chem martori că îl voi alunga pe Lucius Tarquinius Superbus, împreună cu soția lui blestemată și toți cei de un sânge cu ei, cu foc și sabie și toate mijloacele aflate în puterea mea, și nu voi permite nimănui să
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
suveranului, care era susținut de clerici ("hierocrație"). În Egiptul antic, ideile politice, juridice și morale sunt învăluite în precepte religioase. Gândirea politică antică egipteană rezultă din diverse tipuri de texte: Astfel procesele istorice erau nu numai o înfăptuire a voinței zeilor (orice abatere fiind pedepsită de divinitate), ci și acte împotriva sau pentru stăpânirea faraonului. Ideea originii divine a regulilor social-politice este prezentă în mai multe scrieri ca: "Povețele lui Ptah-hotep" (c. 2.800 î.Hr.), "Instrucțiunile lui Athoi către fiul său
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]