21,997 matches
-
și rom caraibean pentru clientela înstărită. Frații Chivas au început să producă un whisky dulceag, însă era de multe ori prea tare, iar duratele păstrării erau prea scurte. 1843: Frații Chivas au primit de la regina Victoria un contract regal de aprovizionare. În anul 1890, firma "Frații Chivas" era considerată de revista "Scotland of Today" (Scoția de azi) drept "cea mai bună afacere de aprovizionări din nordul Scoției". 1909: Chivas Regal de 25 de ani a fost lansat ca marcă originală de
Chivas Regal () [Corola-website/Science/316276_a_317605]
-
duratele păstrării erau prea scurte. 1843: Frații Chivas au primit de la regina Victoria un contract regal de aprovizionare. În anul 1890, firma "Frații Chivas" era considerată de revista "Scotland of Today" (Scoția de azi) drept "cea mai bună afacere de aprovizionări din nordul Scoției". 1909: Chivas Regal de 25 de ani a fost lansat ca marcă originală de whisky de lux și a devenit curând lider de piață în SUA, unde economia prosperă de la începutul secolului înlesnea achiziția produselor de lux
Chivas Regal () [Corola-website/Science/316276_a_317605]
-
funcțiile de secretar general adjunct al PNL Prahova și de viceprimar al Ploieștiului. Primarul, Gheorghe Vidrașcu, comunist, fiind ocupat mai mult cu problemele politice îi lasă spre rezolvare majoritatea problemelor primăriei: sectorul financiar, gospodăria comunală, arhitectura, deblocarea circulației după bombardamente, aprovizionarea orașului, sectorul tehnic, sectorul sanitar. Ca reprezentant al PNL participă la „Consiliul politic”, cu sediul la prefectură, intervenind în privința numirii de primari și viceprimari în diferite comune, a combaterii abuzurilor în aplicarea reformei agrare, dar și la impulsionarea construcției căii
Ion Th. Grigore () [Corola-website/Science/316284_a_317613]
-
a obținut echipamentul militar din depozitele austriece și de la trupele demobilizate austriece și germane care se reîntorceau în patrie prin Galiția, după colapsul Puterilor Centrale la sfârșitul Primului Război Mondial. Fabricile austriece militare se aflau însă la mare distanță de Galiția, iar aprovizionarea cu muniție și piese de schimb a devenit un motiv major în pierderea războiului cu Polonia. Conducerea Republicii Populare Ucrainene era bine organizată și a fost capabilă să mobilizeze aproximativ 100.000 de oameni în primăvara anului 1919, dintre care
Armata Ucraineană Galițiană () [Corola-website/Science/320088_a_321417]
-
discuții politice trebuie amânate până după obținerea independenței Turciei. Pe de altă parte, naționaliștii turci au obținut dacă nu sprijinul unui nou aliat, cel puțin neutralitatea binevoitoare a unui fost inamic În această perioadă, revoluționare turci au avut ca obiectiv aprovizionarea cu un flux continuu de arme și muniții din străinătate. La început, ei au obținut armele și munițiile de la Uniunea Sovietică, dar și de la Italia și Franța. Aceste arme, în special cele sovietice, au permis turcilor să organizeze o armată
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
a ajuta la cusutul uniformelor și rufelor. În plus și școlile profesionale și școlile de fete din ""mai toate orasele tarii au dat un concurs și un ajutor foarte mare"". S-a creat la Ministerul de Război o Comisie de Aprovizionare a Serviciului Intendenței, formată din șapte membri. Comisia lucra după-amiaza în baza unui plan de aprovizionare cu echipamente, întocmit de intendentul general al armatei. Materialele se cumpărau prin licitație și se aprobau de către ministrul de război Ion I.C. Brătianu. Ministerul
Înarmarea României () [Corola-website/Science/320186_a_321515]
-
din ""mai toate orasele tarii au dat un concurs și un ajutor foarte mare"". S-a creat la Ministerul de Război o Comisie de Aprovizionare a Serviciului Intendenței, formată din șapte membri. Comisia lucra după-amiaza în baza unui plan de aprovizionare cu echipamente, întocmit de intendentul general al armatei. Materialele se cumpărau prin licitație și se aprobau de către ministrul de război Ion I.C. Brătianu. Ministerul de Război a creat, prin Decizia nr. 128/ 6 aprilie 1915, o Comisie Tehnică Industrială, compusă
Înarmarea României () [Corola-website/Science/320186_a_321515]
-
după apa fierbinte care se ridica de acolo. Acesta a fost singurul producător industrial din lume de energie electrică geotermală până în 1958, atunci când Noua Zeelandă a construit o fabrică proprie în Wairakei. În ultimii ani, preocupările au fost exprimate cu privire la durabilitatea aprovizionării cu aburi, aceste preocupări au fost determinate de scăderea cu 30% a nivelurilor de presiune ale aburului față de nivelurile maxime care au fost înregistrate în anii 1950.
Larderello () [Corola-website/Science/320228_a_321557]
-
marini din Batalionul 5 Pionieri și din Regimentul 28 Pușcași Marini au luptat cu forța japoneză timp de 90 de minute, dar au suferit pierderi grele (53 de morți și alți 120 de răniți). Doi pușcași marini din Compania 36 Aprovizionare, o unitate în întregime afro-americană, au primit Steaua de Bronz. Locotenentul Harry Martin din Batalionul 5 Pioneri a fost ultimul pușcaș marin care a primit Medalia de Onoare în timpul bătăliei. Deși rămâne subiect de speculație din cauza relatărilor contradictorii ale veteranilor
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
contramăsuri împotriva ei, existentă în arhivă. Înțelegând pericolul reprezentat de ceea ce au dezlănțuit fără voie, membrii expediției vor să părăsească Laboratorul Superior, încărcând două nave de transport cu cât mai multe persoane și mascând plecarea acestora sub o rutină de aprovizionare. Suspicioasă, Molima descoperă că una dintre nave are un dispozitiv de stocare, despre care crede că deține informații care îi pot dăuna. Imediat, Molima preia controlul asupra Laboratorului Superior, omorând coloniștii rămași la bord și folosind laserele de comunicație pentru
Foc în adânc () [Corola-website/Science/321078_a_322407]
-
armata americană, au debarcat pe Insula Guadalcanal, Insula Tulagi, în Insulele Florida și în Insulele Solomon. La acel moment zona era colonie britanică. Debarcările au avut ca scop împiedicarea japonezilor în folosirea insulelor ca baze din care să amenințe rutele de aprovizionare dintre Statele Unite ale Americii și Australia, apărarea insulelor pentru a fi folosite ca puncte de lansare pentru o campanie menită să neutralizeze baza militară japoneză de la Rabaul și sprijinirea Campaniei din Noua Guinee. Japonezii invadaseră Tulagi în mai 1942 și
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
pregăteau din nou să atace Henderson Field. Astfel, pe 11 noiembrie, Statele Unite au trimis la Guadalcanal "Task Force 67", un convoi de mari dimensiuni cu întăriri și provizii, împărțit în două grupe, comandat de contraamiralul Richmond K. Turner. Convoiul de aprovizionare era apărat de două unități comandate de contraamiralii Daniel J. Callaghan și Norman Scott, precum și de avioane de pe aerodromul Henderson Field. Navele de transport au fost atacate de câteva ori pe 11 și 12 noiembrie, în apropiere de Gaudalcanal, de
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
și au alertat comandamentul aliaților. Astfel avertizat, Turner a desprins toate navele de război care puteau fi folosite pentru a proteja trupele de pe insulă de atacul japonez așteptat atât de pe mare, cât și de pe uscat. Turner a ordonat navelor de aprovizionare care se aflau la Guadalcanal să plece cel mai târziu în seara zilei de 12 noiembrie. Callaghan avea o vechime cu câteva zile mai mare decât experimentatul Scott, astfel că a fost pus la comandă. Callaghan și-a pregătit armata
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
poziția pierdută. Yamamoto, furios după unele relatări, i-a luat comanda lui Abe și, mai târziu, i-a ordonat să treacă în retragere. Totuși, pare că Yamamoto a fost mai furios din cauza pierderii cuirasatului "Hiei", decât din cauza abandonării misiunii de aprovizionare sau a eșecului în alungarea americanilor de pe insulă. Cu puțin înainte de amiază, Yamamoto i-a ordonat vice-amiralului Nobutake Kondō, comandantul Flotei a 2-a din Truk, să formeze o nouă unitate de bombardament în jurul navei "Kirishima" și să atace aerodromul
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
din Vietnamul de Sud provizii de hrană, combistibil și muniții orașului care murea încet de foame (90% din proviziile Republicii erau transportate prin convoaie). După ce fluviul a fost blocat la începutul lui februarie, Statele Unite au început o operațiune aeriană de aprovizionare. Ea a devenit, însă, din ce în ce mai riscantă din cauza tirului artileriei și rachetelor comuniste, care loveau constant orașul și aerodromurile. Disperați, și totuși hotărâți, soldații republicani, dintre care mulți rămăseseră fără muniție, au făcut tranșee în jurul capitalei și au luptat până când au
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
aerian (Operațiunea "Niagara") pentru a susține baza marinei. Această campanie a folosit ultimele inovații tehnologice pentru a localiza forțele nord-vietnameze. Efortul logistic de susținere a bazei marinei, după izolarea ei pe uscat, a impus implementarea altor inovații tactice pentru continuarea aprovizionării bazei. În martie 1968, o forță combinată a marinei și armatei americane împreună cu armata sud-vietnameză a lansat o expediție terestră (Operation "Pegasus") care a reușit să despresureze baza marinei de la Khe Sanh. Bătălia a reprezentat o victorie tactică pentru forțele
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
loc acțiuni sporadice în vecinătate la sfârșitul verii și la începutul toamnei, dintre care cele mai grave au fost surprinderea unui convoi cu provizii într-o ambuscadă pe Drumul 9. Aceasta s-a dovedit a fi ultima tentativă terestră de aprovizionare a bazei Khe Sanh până în luna martie a anului următor. În decembrie și la începutul lui ianuarie, au fost observate mai multe unități APV și activitățile lor în zona Khe Sanh, dar sectorul a rămas unul relativ liniștit. Comandamentul american
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
de tone de provizii au fost livrate la Khe Sanh pe calea aerului (din care 8.120 tone au fost parașutate). Înregistrările Regimentului de Aviație 1 Marină indică faptul că unitatea a livrat 4.661 tone de încărcătură la KSCB. Aprovizionarea numeroaselor avanposturi izolate pe dealuri a fost supusă acelorași dificultăți și pericole. Tirul unităților antiaeriene ale APV a avariat mai multe elicoptere care au încercat. Pușcașii marini au găsit în conceptul "Super Gaggle" o soluție la această problemă. 12 bombardiere
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
o soluție la această problemă. 12 bombardiere de vânătoare A-4 Skyhawk acopereau zboruri masive de câte 12-16 elicoptere, care aprovizionau mai multe dealuri simultan. Adoptarea acestui concept la sfârșitul lui februarie a fost punctul de cotitură în efortul de aprovizionare. După aceasta, elicopterele marine au adus 465 tone de provizii în luna februarie. Când s-a ameliorat vremea în martie, cantitatea a crescut la 40 de tone pe zi. Pe măsură ce au fost alocate mai multe unități de infanterie pentru apărarea
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
Khe Sanh, fiind, în schimb, criticați că nu l-au apărat cum trebuie. Cei de la Marină au arătat mereu că baza Khe Sanh nu fusese de fapt sub asediu, întrucât nu fusese cu adevărat izolată de eforturile de întărire și aprovizionare. Generalul Cushman era indignat de „sugestia unei salvări sau de spargerea asediului cu forțe exterioare”. Cu toate acestea, la 1 aprilie, s-a declanșat Operațiunea "Pegasus". Rezistența opusă de nord-vietnamezi a fost timidă și problema principală care a împiedicat avansul
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
a fost despresurat la 17 mai. Deși republicile bure au fost învinse, rezistența bură a continuat prin formarea unităților de comando implicate într-o campanie de gherilă cu scopul de a perturba mișcările trupelor britanice și a rupe liniile de aprovizionare. Această nouă etapă a rezistenței bure a condus la necesitatea de noi recrutări din coloniile australieneși strângerea Contingentelor Bushmen formate din soldați care erau de obicei voluntari cu abilități în utilizarea armelor și călărie dar cu o experiență și pregătire
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Peninsula Huon și a celei din Finisterre Range. Continentul australian a intrat sub atacurile japoneze între 1942-1943. Submarinele nipone au operat în apele australiene din mai până în august 1942 apoi din ianuarie până în iunie 1943. Atacurile vizau tăierea liniilor de aprovizionare Aliate dintre Australia - Statele Unite - Noua Guinee dar s-au dovedit ineficiente. Bombardierele japoneze au lovit bazele Aliate din nordul continentului în raiduri aeriene desfășurate între 1942-1943, baze care erau utilizale pentru operațiunile Campaniei din Zona Nord Vest împotriva pozițiilor japoneze
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
cu bombardiere P-51 Mustang din Escadrila 77 RAAF și infanteriștii Batalionului 3 al Regimentului Regal Australian (3 RAR), ambele fiind staționate în Japonia ca parte a "Forțelor de Ocupație Britanice ale Commonwealthului" (BCOF). În plus, Australia a furnizat majoritatea aprovizionării și a personalului auxiliar pentru "Forțele Britanice ale Commonwealthului din Coreea". Fregata "Shoalhaven" a RAN și distrugătorul HMAS "Bataan" au fost de asemenea angajate în război iar mai târziu s-a alăturat și portavionul ușor HMAS "Sydney" acestor forțe. Totuși
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
săptămâni de instrucție în junglă, a trecut la împingerea insurgenților MCP înapoi in junglă la Perak și Kedah. Noul batalion a efectuat la rândul său misiuni de patrulare intensive și a fost implicat în operațiunile de tăiere a liniilor de aprovizionare și în ambscade. Din nou, contactele militare au fost rare dar 3 RAR a înregistrat un succes mai mare decât predecesorul său. La sfârșitul anului 1959, operațiunile împotriva MCP se găseau în etapa finală, majoritatea comuniștilor fiind împinși de pe pozițiile
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
guvernului prin care recomanda unificarea diferitelor departamente ale fiecărui serviciu într-un singur departament și crearea funcției de "Șef al Forțelor de Apărare". Guvernul lui Gough Whitlam a amalgamat ulterior cele cinci ministere de apărare (Apărare, Marină, Armată, Aviație și Aprovizionare) într-un unic Departament al Apărării în anul 1973, în timp ce legea serviciului militar a fost abolită. La 1 ianuarie 1976, cele trei arme ale armatei australiene au fost unificate și formate exclusiv din voluntari profesioniști formând "Forța Defensivă Australiană" (ADF
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]