23,159 matches
-
în investigarea proprietăților geometrice ale varietăților diferențiabile. În particular, rezultatele din geometria riemanniană clasică își găsesc locul potrivit. Rezultatele științifice ale prof. Gheorghiev au fost citate și folosite de numeroși cercetători din lumea întreagă, în note și memorii, teze de doctorat, monogafii si tratate. A abordat teme de cercetare științifică din geometria diferențială euclidiană (rețele pe suprafete, câmpuri de vectori pe suprafețe), geometria diferențială afină și proiectivă (câmpuri de conuri, configurații Myller), geometria diferențială a varietăților modelate de spații Banach, teoria
Gheorghe Gheorghiev () [Corola-website/Science/312970_a_314299]
-
vectori pe suprafețe), geometria diferențială afină și proiectivă (câmpuri de conuri, configurații Myller), geometria diferențială a varietăților modelate de spații Banach, teoria grupurilor Lie, teoria G-structurilor și generalizări ale acesteia. Circa 30 de tineri studioși si-au elaborat tezele de doctorat sub conducerea științifică a profesorului Gheorghiev. A colaborat în elaborarea cărților cu câțiva colegi apropiați: R. Miron, D. Papuc, V. Oproiu. Aceste cărți au fost considerate, pentru multă vreme, ca elemente de referință printre tinerii doctoranzi și cercetătorii în domeniul
Gheorghe Gheorghiev () [Corola-website/Science/312970_a_314299]
-
23 septembrie 1943, București) a făcut studiile elementare în Racovița și cele gimnaziale la Blaj unde a studiat timp de un an teologia, după care a renunțat continuându-și studiile împreună cu fratele său, Victor, la Budapesta, unde și-a luat doctoratul în științe juridice și economice. În 1907 a fost notar în Toracu Mare din fostul comitat Torontal, iar în 1918 a făcut parte din Consiliul Național român din Caransebeș Ulterior a fost inspector general de finanțe la Târgu Mureș. A
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
școală de ofițeri, din toamna lui 1916 și până în primăvara lui 1918. Revine la cursurile universitare și susține examenul de licență în 1919. În anii 1921-1926, audiază cursuri de filosofie și pedagogie la Berlin și Göttingen unde obține, în 1924, doctoratul în filozofie cu teza "Die soziale Schichtung Rumäniens" (Stratificarea socială în România). Este numit profesor la Brăila, apoi la Râmnicu Sărat și la Cernăuți. O vreme este funcționar la Ministerul Muncii. Între 1921 și 1926, se află mai mult în concediu
Constantin Narly () [Corola-website/Science/310888_a_312217]
-
semantică". Angela Vrănceanu Bidu este nora matematicianului și profesorului Gheorghe Vrânceanu. Este membră a Catedrei de Limbă Română de la Facultatea de Litere din București din anul 1961, parcurgând toate gradele academice. Din 1994 este profesor. În prezent conduce teze de doctorat la această instituție.
Angela Bidu-Vrănceanu () [Corola-website/Science/310893_a_312222]
-
al Premiului Nobel pentru Fizică în 1925, pentru rolul său în demonstrarea teoriei ciocnirilor între electroni și atomi. Hertz a studiat la Universitatea Göttingen (1906-1907), Universitatea Ludwig Maximilian din München (1907-1908), și la Universitatea Humboldt Berlin (1908-1911). Și-a obținut doctoratul în 1911 cu Heinrich Leopold Rubens. Între 1911 și 1914, Hertz a fost asistentul lui Rubens la Universitatea Berlin. În această perioadă, Hertz, împreună cu James Franck, a efectuat experimente privind ciocnirile inelastice ale electronilor în gaze, cercetări cunoscute sub numele
Gustav Ludwig Hertz () [Corola-website/Science/310980_a_312309]
-
Gymnasium, acesta a studiat în mare parte chimie timp de un an la Universitatea din Heidelberg iar apoi a studiat fizica la Universitatea din Berlin unde i-a avut drept profesori principali pe Emil Warburg și Paul Drude. a obținut doctoratul în filosofie la Berlin în anul 1996. Acesta s-a întors la Berlin pentru a deveni asistentul lui Heinrich Rubens. În 1911 a obținut “Venia Legendi” (permisiunea de a preda) pentru fizică în vederea predării la Universitatea din Berlin și a
James Franck () [Corola-website/Science/310978_a_312307]
-
Teologie și Filosofie din Berlin și Leipzig (1901-1904). A obținut, la 13 iunie 1903, titlul de doctor în filozofie la Facultatea de Teologie și Filosofie din Leipzig, cu teza ""Darlegung und Kritik der Religionsphilosophie Sabatiers"". Reîntors în România după obținerea doctoratului, Ioan Mihălcescu a participat la concursul pentru ocuparea unui post la Facultatea de Teologie din București. A câștigat concursul și a fost numit profesor agregat (la 1 iunie 1904), apoi profesor titular (la 28 martie 1908) la Catedra de Teologie
Irineu Mihălcescu () [Corola-website/Science/309498_a_310827]
-
satul Pătrăuții de Sus, aflat astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, a urmat studii la Liceul din Cernăuți (1896-1904), Facultatea de Teologie din Cernăuți (1904-1908). El a devenit licențiat în Litere și Filosofie la Universitatea din Cernăuți, apoi a obținut doctoratul în teologie în anul 1928. Simeon Reli a fost profesor de istorie bisericească la Facultatea de Teologie din Cernăuți, îndeplinind în perioada 1934-1935 și funcția de decan al acestei instituții. A urmat studii de specializare în istorie și cercetări de
Simeon Reli () [Corola-website/Science/309547_a_310876]
-
faptul că respectivei persoane i-a fost conferit titlul de "doctor honoris causa" de mai multe ori (de către mai multe universități). De exemplu dr. h. c. mult. Elena Ceaușescu avea tot dreptul să poarte acest titlu, deoarece primise mai multe doctorate honoris causa de la diverse universități din lume. Chiar dacă ar fi fost dobândite prin înșelăciune (faptul că era soția președintelui României nu era o înșelătorie, chiar dacă teza ei de doctor în chimie fusese scrisă de dr. Osiaș), unele dintre ele nu
Doctor honoris causa () [Corola-website/Science/309569_a_310898]
-
de doctor: nu este necesar a fi doctor în vreo disciplină pentru a primi titlul dr.h.c., de exemplu Maica Tereza a primit D.D.h.c. (Doctor of Divinity honoris causa) de la Universitatea din Serampore, iar Sandra Brown a primit Honorary Doctorate of Humane Letters din partea Universității Creștine din Texas.
Doctor honoris causa () [Corola-website/Science/309569_a_310898]
-
arta vindecării, sanscrita, dialectica, artele și meseriile, metafizica și filozofia religiilor. Dintre aceste "cinci subiecte elevate", după cum mai sunt numite, ultimul este considerat fundamental. Sfinția Sa și-a început educația la vârsta de șase ani, iar la douăzeci și cinci și-a luat doctoratul în filozofie buddhistă. Periodic a fost examinat de cercurile profesorale de la principalele universități monastice: Drepung, Sera și Ganden. Examinarea finală a avut loc la Jokhang, Lhasa, în fața congregațiilor de profesori. De la vârsta de șaisprezece ani, Dalai Lama și-a asumat
Dalai Lama () [Corola-website/Science/309568_a_310897]
-
chimist să fie aprobat la un loc de muncă, acesta are nevoie de o diplomă de licență, iar pentru ranguri mai mari (de exemplu, pentru un loc de cercetare științifică), chimiștii au nevoie de o diplomă de masterat sau de doctorat. Însă, chimiștii trebuiau să aibă și o cultură generală în știință foarte dezvoltată, pentru a putea fi cercetători. La nivel de masterat, studenții în chimie tind să se specializeze în particular, unde pot aprofunda biochimie, chimie nucleară, chimie anorganică, chimie
Chimist () [Corola-website/Science/309630_a_310959]
-
la Institutul Pedagogic din Târgu-Mureș, unde a predat limba germană până în 1974, după care s-a mutat la catedra de germanistică a Universității din Sibiu. A fost membru în Partidul Comunist Român încă ca student. În 1979 și-a luat doctoratul la Universitatea din București. Din 1986 a fost cercetător științific la "Centrul de Știinte Sociale" din Sibiu. În 1990 a emigrat în Republica Federală Germania. Sprijinit de scriitorul Hans Bergel, Sienerth a devenit în scurt timp cercetător la institulul "Südostdeutsches
Stefan Sienerth () [Corola-website/Science/309632_a_310961]
-
teologie ortodoxă (2005) la "Universitatea Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca. Student Erasmus la Universitatea "Ludwig Maximilian" din München (2000-2001). Master of Arts în patristică la "University of Durham" (2002) în Marea Britanie. Research Fellow (2005-2006) & Guest of the Rector, New Europe College (2006-2007). Doctorat în teologie la King's College London (Universitatea din Londra) cu o teză despre "The Nicene Christ and Desert Eschatology" (2008). Studii post-universitare la "Woodrow Wilson International Center for Scholars", Washington DC. În luna noiembrie 2016, Editura Doxologia a lansat
Mihail Neamțu () [Corola-website/Science/309649_a_310978]
-
1919 se alătură tulburărilor militante ce au inflamat Ungaria după unirea Transilvaniei cu România. În 1920 urmează școala de comerț din Berlin, după care urmează studii de științe politice, pe care le absolvă în 1923. Obține diploma de economist și doctoratul în știițe politice. Din 1924 începe să lucreze ca scriitor liber profesionist. Înființează la Brașov, împreună cu Gust Ongyerth, publicația de artă și literatură Klingsor, pe care o editează până în anul 1939. În calitate de redactor al revistei "Klingsor", , punea sub semnul îndoielii
Heinrich Zillich () [Corola-website/Science/309719_a_311048]
-
de morfologie animală de la Univesitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, profesor fiind academicianul Paul Bujor. A obținut, prin concurs, o bursă a Academiei Române, pentru a se specializa în antropologie la Paris. S-a pregătit, între anii 1921 și 1926, pentru doctorat, sub direcția savantului R. Anthony de la Școala de antropologie din Paris. Lucrarea de doctorat poartă titlul "Etude morphologique et morphogénique du squelette du bras et de l'avant-bras chez les primates", publicată la Paris, în anul 1926. La susținerea lucrării
Ioan Gh. Botez () [Corola-website/Science/309709_a_311038]
-
Bujor. A obținut, prin concurs, o bursă a Academiei Române, pentru a se specializa în antropologie la Paris. S-a pregătit, între anii 1921 și 1926, pentru doctorat, sub direcția savantului R. Anthony de la Școala de antropologie din Paris. Lucrarea de doctorat poartă titlul "Etude morphologique et morphogénique du squelette du bras et de l'avant-bras chez les primates", publicată la Paris, în anul 1926. La susținerea lucrării, care a avut loc la Sorbona, a obținut titlul de doctor în antropologie, cu
Ioan Gh. Botez () [Corola-website/Science/309709_a_311038]
-
du squelette du bras et de l'avant-bras chez les primates", publicată la Paris, în anul 1926. La susținerea lucrării, care a avut loc la Sorbona, a obținut titlul de doctor în antropologie, cu aprecierea "trés honorable". Teza sa de doctorat a fost recompensată cu premiul Broca al Societății de antropologie din Paris, acordat în anul 1926. Ioan Gh. Botez a fost numit, la 1 ianuarie 1926, conferențiar suplinitor la cursul de paleontologie umană al Facultății de Științe din Iași. În
Ioan Gh. Botez () [Corola-website/Science/309709_a_311038]
-
ulterior în diverse volume proprii, unele fiind traduse apoi în limba română, italiană, engleză și macedoneană. În 1990 a emigrat în Germania, unde a mai studiat etnologia europeană la universitatea din München - Ludwig Maximilians Universität, luându-și 1995 tot acolo doctoratul în filozofie, tema tezei sale de doctorat fiind procesul și rolul narațiunii populare în Valea Vasărului (Maramureș), ca un spațiu elocvent, multietnic și multicultural. Trăiește în capitala landului Bavaria ca istoric de artă, etnolog și scriitor liber profesionist. A lucrat
Claus Stephani () [Corola-website/Science/309733_a_311062]
-
traduse apoi în limba română, italiană, engleză și macedoneană. În 1990 a emigrat în Germania, unde a mai studiat etnologia europeană la universitatea din München - Ludwig Maximilians Universität, luându-și 1995 tot acolo doctoratul în filozofie, tema tezei sale de doctorat fiind procesul și rolul narațiunii populare în Valea Vasărului (Maramureș), ca un spațiu elocvent, multietnic și multicultural. Trăiește în capitala landului Bavaria ca istoric de artă, etnolog și scriitor liber profesionist. A lucrat ca cercetător științific la Muzeul National Bavarez
Claus Stephani () [Corola-website/Science/309733_a_311062]
-
Timișoara, între anii 1940 și 1944, urmând apoi "Liceul Carmen Sylva" din același oraș, între 1944 și 1952. Facultatea a făcut-o la "Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara" (secția română-germană) între anii 1958 și 1963. A susținut un doctorat în filologie în 1976, cu teza "Teoria versului românesc. Privire istorică”. În 1990, a fost primită în "Uniunea Scriitorilor". Debut: "Scrisul bănățean", Timișoara, 1963. Este căsătorită cu poetul Eugen Dorcescu. practică o critică de factură universitară, întemeiată atât pe cunoașterea
Olimpia Berca () [Corola-website/Science/310067_a_311396]
-
a urmat cursurile Școlii Politehnice din Timișoara, specialitatea electromecanică, ca bursier al Uzinelor și Domeniilor de Fier din Reșița. În 1947 și-a susținut proiectul de diplomă cu calificativul „Magna cum laude”. În 1970 devine doctor inginer, titlul tezei de doctorat fiind "Contribuții la studiul ventilelor monoscaun cu difuzor ale turbinelor cu abur". După absolvirea cursurilor universitare, Gavril Creța s-a încadrat la Uzina Constructoare de Mașini Reșița (UCMR), unde, una dintre primele sale lucrări a fost turbinele de la amenajarea hidroenergetică
Gavril Creța () [Corola-website/Science/310150_a_311479]
-
totală. Rotorul acestui turbocompresor, lucrând la 8000 de rotații pe minut a fost realizat în atelierele Facultății de Mecanică din Timișoara, restul compresorului fiind realizat de beneficiar. În 1985 s-a pensionat, continuându-și activitatea ca profesor consultant, conducător de doctorat. A decedat în 10 decembrie 2014, fiind înmormântat în cimitirul din Calea Lipovei, Timișoara. A fost: Este laureat al următoarelor premii: La lansarea din 28 martie 2012 a Tratatului de turbine cu abur și cu gaze au participat câteva zeci
Gavril Creța () [Corola-website/Science/310150_a_311479]
-
ianuarie 1884, satul Ignăței, județul Orhei; d. 14 mai 1949, București) a fost un om politic român, membru al Sfatului Țării, primar al Chișinăului și ministru în timpul României Mari. A urmat studii de drept la Universitatea din Petersburg (1906), obținând doctoratul în drept. A profesat ca avocat. A fost ales în Sfatul Țării din partea Congresului județean Soroca (5 martie 1918). A prezidat congresul memorabil la care s-a votat preliminar moțiunea de realipire a județului Soroca la România. Mandat validat pe
Vasile Bârcă () [Corola-website/Science/309024_a_310353]