22,649 matches
-
unul dintre cele două poduri nu era capturat, înaintarea Corpului al 30-lea era blocată și Operațiunea Market Garden eșua. Divizia I aeropurtată a aterizat fără incidente importante, dar planificare proastă a generat imediat primele probleme. Doar o jumate din efectivele diviziei a ajuns la locație cu primul transport aerian și doar jumate dintre aceștia au putut să se deplaseze spre pod. Restul trupelor a trebuit să rămână să păzească zona de aterizare până la sosirea camarazilor cu cel de-al doilea
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
considerând că nu este nevoie de prezența lor în regiune. Până la sfârșitul acestei zile, cele două balioane au intrat în Arnhem și s-au apropiat până la 1,5 km de pod cu aproximativ 200 de luptători, doar o șesime din efectivele lor inițiale. Cea mai mare parte a subofițerilor și ofițerilor erau răniți sau fuseseră uciși în luptă. Al doilea transport aerian de trupe, care fusese amânat datorită ceței, a fost lansat cu efectivele complete în zonele desemnate de aterizare, aducând
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
200 de luptători, doar o șesime din efectivele lor inițiale. Cea mai mare parte a subofițerilor și ofițerilor erau răniți sau fuseseră uciși în luptă. Al doilea transport aerian de trupe, care fusese amânat datorită ceței, a fost lansat cu efectivele complete în zonele desemnate de aterizare, aducând în luptă soldații Brigăzii a 4-a de parașutiști (3 batalioane) și două companii ale Regimentului Staffordshire. Localitatea Grave s-a dovedit un obiectiv bine apărat de germani, care, în plus, au atacat
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
forțe germane mult mai puternice decât prognozaseră planificatorii aliați. În timpul luptelor de la podul Arnhem, au căzut la datorie 81 de britanici. Pierderile germane nu pot fi precizate. Unele dintre subunitățile germane au raportat pierderi în timpul luptelor de până la 50% din efective. În memoria celor care s-au jertfit pe câmpul de luptă de aici, podul a fost redenumit „John Frost”. Generalul James M. Gavin, comandantul diviziei a 82-a aeropurtate, a apreciat fapta de arme a oamenilor de sub comanda lui Frost
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
de amânare datorită condițiilor meteo nefavorabile, Brigada I independentă de parașutiști polonezi au intrat în luptă în dupăamiaza zilei de 21 septembrie. Ei au fost lansați deasupra obiectivelor din 144 avioane de transport americane C-47. Cam două treimi ale efectivelor brigăzii au fost parașutate în fața pozițiilor deținute de Divizia I aeropurtată pe un nou câmp de aterizare la sud de Rin lângă satul Driel. Coordonarea proastă a avioanelor RAF de transport a făcut ca proviziile să fie parașutate la 15
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
prin gospodăriile individuale, în care se practică în primul rând creșterea animalelor și, mai putin, cultura plantelor. Determinanta pentru aceasta este structura terenurilor agricole: 3495 hectare, din care: teren arabil - 785 ha, fânețe naturale - 849 ha, fânețe naturale - 849 ha. Efectivele de animale sunt: 2.700 bovine, 2.100 ovine, 1.500 porcine , 45 cabaline și 6.000 păsări. Peste 7.000 h din cele 12.000 h ale comunei sunt ocupate de pădure populată cu diverse specii de animale sălbatice
Comuna Bistra, Alba () [Corola-website/Science/310087_a_311416]
-
brațele, contribuind totodată la bătătorirea solului, cu efecte defavorabile asupra dezvoltării ulterioare a plantelor. Cea mai importantă ramură agricolă ce se practică pe scară mai largă este creșterea animalelor, deși și în acest sector se observă o scădere accentuată a efectivelor. Cel mai mare efectiv de animale s-a înregistrat în anul 1941 când efectivul de ovine a atins cifra de 10888 capete iar la bovine se remarcă anul 1981. Este de asemenea în scădere și numărul boilor de muncă cât
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
bătătorirea solului, cu efecte defavorabile asupra dezvoltării ulterioare a plantelor. Cea mai importantă ramură agricolă ce se practică pe scară mai largă este creșterea animalelor, deși și în acest sector se observă o scădere accentuată a efectivelor. Cel mai mare efectiv de animale s-a înregistrat în anul 1941 când efectivul de ovine a atins cifra de 10888 capete iar la bovine se remarcă anul 1981. Este de asemenea în scădere și numărul boilor de muncă cât și a cabalinelor care
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
Cea mai importantă ramură agricolă ce se practică pe scară mai largă este creșterea animalelor, deși și în acest sector se observă o scădere accentuată a efectivelor. Cel mai mare efectiv de animale s-a înregistrat în anul 1941 când efectivul de ovine a atins cifra de 10888 capete iar la bovine se remarcă anul 1981. Este de asemenea în scădere și numărul boilor de muncă cât și a cabalinelor care sunt principala sursă la muncile câmpului , pentru arat și pentru
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
16"”, regimentul a fost reorganizat în anul 1765 și a purtat denumirea de „"1. Romanen Grenzinfanterieregiment"” din anul 1849, pentru ca din 1851 sa devină „"Regimentul de Linie Nr.46"” având Statul Major și Comandamentul de Recrutare la Szeged. avea un efectiv de circa 3000 de oameni, împărțiți în trei batalioane, care își aveau sediile la Hațeg, Orlat și Vaida-Recea. În perioadele de campanie unul dintre batalioane participa la lupte, altul era menținut în rezervă iar al treilea rămânea în țară. Fiecare
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
I grăniceresc român, chiar orașul Brașov. O companie cuprindea pe grănicerii care locuiau într-una sau mai multe localități, comandantul acesteia, de regulă cu gradul de căpitan, locuind în localitatea de reședință. Compania era formată din patru plutoane, având următoarele efective: Numărul localităților militarizate pe teritoriul Regimentului de la Orlat nu este același la toți autorii care s-au ocupat cu această problemă. George Bariț indică 84, cifra fiind luată din Muster-Liste a regimentului din 1777 în care se menționează că 24
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
militar obligatoriu începând de la vârsta de 16 ani și până la 64 de ani, cu hainele și "merindele" (hrana) lor, acestea fiind suportate de stat numai pe timp de campanie. Pentru perioadele de pace se prevedea ca doar 1/7 din efectivul activ să fie în serviciu. Grănicerii urmau a fi împroprietăriți proporțional cu numărul membrilor din familie, cu sesii grănicerești în suprafață de cel puțin 15 jugăre (ca. 8,63 hectare), care se puteau moșteni însă numai pe linie bărbătească. Ei
Granița Militară Transilvăneană () [Corola-website/Science/310631_a_311960]
-
rând de o lipsă acută de rezerve mobile. În rezervă se afla doar Divizia a 14-a de infanterie (nemotorizată). În zona sudică a frontului Grupului se afla în apropierea orașului Bobruisk "Panzergrenadier-Division Feldherrnhalle", divizei de rezervă de blindate cu efectivele incomplete. Liniile relativ statice din Belarus le-a permis germanilor să construiască ample lucrări genistice de apărare, cu rețele de tranșee săpate pe adâncime de câțiva kilometri, apărate de câmpuri puternic minate. Operațiunea "Bagration" a început pe 22 iunie 1944
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
a 5-a Panzer și elemente ale Armatei a 4-a germane au a luat poziții lângă Barisau la nord-est de Minsk. Regimentele Armatei a 5-a Panzer, spre deosebire de cele mai multe unități de blindate germane din acea perioadă a războiului, aveau efectivele complete. Ele au fost concentrate în nord, trebuind să apere liniile de cale ferată folosită pentru evacuarea trupelor germane. Drumurile de evacuare erau apărate de un regiment de rezervă de infaterie, iar Batalionul al 505-lea tacuri grele, (echipat cu
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
pentru întreagul marș. Într-un gest simbolic, străzile capitalei sovietice au fost spălate după trecerea prizonierilor germani. Germanii nu și-au mai revenit niciodată după pierderile materiale și umane din timpul Operațiunii Bagration. Ei au pierdut aproape o treime din efectivele de pe frontul de est, comparativ cu pierderile din timpul bătăliei de la Stalingrad, adică aproape 20 de divizii. Printre militarii pierduți în luptă sau căzuți prizonieri se aflau unii dintre cei mai experimentați soldați, subofițeri, ofițeri și generali. Grupul de Armate
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
În afară de acestea, un angajat al radioului public danez a transmis regulat scurte mesaje destinate spionajului britanic folosind rețeau publică de emisie. Cele mai multe informații erau culese de ofițeri ai aramtei și marinei daneze și conțineau date despre situația politică, localizarea și efectivele unităților germane și detalii despre secțiunea daneză a Zidului Atlanticului. În 1942, germanii au cerut retragerea militarilor danzei din Jutland, dar operațiunile de spionaj au continuat, de data aceasta cu ajutorul ofițerilor rezerviști sau a personalului civil danez angajat de unitățile
Rezistența daneză () [Corola-website/Science/310710_a_312039]
-
sub controlul guerilelor "andartes". Această zonă era „Grecia Liberă”, care se întindea de la Marea Ionică la Marea Egee și de la zona de ocupație germană din Macedonia până în Beoția, adică cam 30.000 km² și 750.000 de locuitori. Până în iulie 1943, efectivele totale ale "andartes" erau de 20.000-30.000 de luptători, cei mai mulți aparținând ELAS, trecută de puțină vreme sub comanda generalului Stefanos Sarafis. EAM/ELAS era la acea dată singurul grup cu prezență națională, în vreme ce EDES își limita operațiunile la regiunea
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
curând conflicte violente între autoritățile militare și grăniceri, soldate în primul rând cu numeroase dezertări. Ca o consecință directă a acestora, în 1766 numărul granicerilor companiei a scăzut la 68, ceea ce a determinat autoritățile să arondeze la companie pentru întregirea efectivelor și localitățile Porumbacu de Sus, Porumbacu de Jos și Scoreiul, acesta din urmă aparținuse de Compania a VIII-a care la acea vreme, avea sediul la Drăguș, situație care a dăinuit până la desființarea regimentelor grănicerești. Infuzia" respectivă a dus la
Regimentul I de Graniță de la Orlat, Compania a VII-a () [Corola-website/Science/310780_a_312109]
-
localitățile Porumbacu de Sus, Porumbacu de Jos și Scoreiul, acesta din urmă aparținuse de Compania a VIII-a care la acea vreme, avea sediul la Drăguș, situație care a dăinuit până la desființarea regimentelor grănicerești. Infuzia" respectivă a dus la creșterea efectivului companiei la 181 grăniceri înarmați și 20 neînarmați, în fruntea cărora se afla un căpitan și un sublocotenent. O statistică din toamna anului 1766, consemnează în Racovița că la dispoziția celor 171 de grăniceri, care aveau 151 de copii în
Regimentul I de Graniță de la Orlat, Compania a VII-a () [Corola-website/Science/310780_a_312109]
-
posesie o suprafață arabilă de 2000 "câble" și fânețe pentru 1200 care de fân. Spre sfârșitul anului 1766, numărul grănicerilor companiei a crescut simțitor, 201 dintre aceștia fiind localnici și doar 78 din satele aparținătoare. De altfel, fluctuații mari în efectivul companiei s-au înregistrat și în următorii ani, ea fiind cotată ca subunitatea ""cea mai pucinu numerosa"" din întregul regiment, în anii 1774-1775 având lipsă de 41 soldați.
Regimentul I de Graniță de la Orlat, Compania a VII-a () [Corola-website/Science/310780_a_312109]
-
unei viitoare armate naționale ucrainene; 2) apărarea sătenilor ucraineni împotriva represiunilor germane 3) împiedicarea partizanilor sovietici, care se organizaseră deja în nord-vestul Ucrainei, să devină apărătorii de facto ai poporului ucrainean. După fondare, Armata Insurecțională Ucraineană și-a crescut neîncetat efectivele și influența în zonă. La un moment dat, activitatea ei acoperea cea mai mare parte a Ucrainei de vest, de unde era capabilă să trimită mici grupuri de partizani care să efectueze raiduri în estul țării. O estimare germană din acele
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
zonă. La un moment dat, activitatea ei acoperea cea mai mare parte a Ucrainei de vest, de unde era capabilă să trimită mici grupuri de partizani care să efectueze raiduri în estul țării. O estimare germană din acele timpuri considera că efectivele UPA se ridicau la aproximativ 100.000 de soldați, (estimările variază foarte mult: de la 35.000 până la 200.000 de luptători). Acești luptători au efectuat sute de raiduri împotriva secțiilor de poliție și împotriva convoaielor militare germane. La sfârșitul anului
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
reușit să distrugă definitiv UPA, organizația ucraineană a fost obligată să-și împartă unitățile mari în grupuri mici de până la 100 de oameni. Unii dintre luptători au fost demobilizați și au încercat să se reîntoarcă la casele lor. Până în 1946, efectivele UPA se reduseseră la 5 - 10.000 de luptători, iar activitatea principală a UPA s-a transferat spre granița sovieto-poloneză. Aici, UPA au fost acuzați pentru uciderea generealului Karol Świerczewski. În faza ultimă a luptei anticomuniste, UPA a primit ajutor
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
Gleichschaltung)", ei și-au întors atenția spre politica externă, acționând cu o îndrăzneală creascândă. Pe 16 martie 1935, Hitler a ignorat prevederile Tratatului de la Versailles și a ordonat reînarmarea Germaniei și a reintrodus serviciul militar obligatoriu. (Tratatul de la Versailles limita efectivele Reichswehrului la 100.000 de militari, înarmați în special cu arme ușoare de infanterie). Aceste acțiuni au produs în cel mai bun caz proteste oficiale din parte Londrei și Parisului. Britanicii și francezii erau mult mai interesați de îndeplinirea angajamentelor
Evenimente care au precedat al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/310813_a_312142]
-
articulație metal-cauciuc), galeții tancului T-55 și amortizoare moderne. Îmbunătățirile nu au fost implementate, deși un prototip a fost construit. Ulterior, unele tancuri au fost transformate în utilaje pentru agricultură în cadrul programului SOL, ca urmare a unui referendum privind reducerea efectivelor forțelor armate. În 1990, România avea în dotare 1060 de tancuri T-34. Acestea au fost retrase din uz în 1994 (deși Steven Zaloga afirmă că în anul 1996 erau încă în dotarea armatei).
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]