21,844 matches
-
care nu o va scrie, dar căreia îi trasează canevasul în cinci acte. De când s-a prăbușit Vechiul Regim, transformările sociale care au zguduit Franța în mai puțin de două generații, Revoluția, Directoratul, Imperiul, Restaurația, i-au modificat în profunzime gustul. "Ce schimbare de la 1785 la 1824! exclamă Stendhal, în Racine și Shakespeare. De două mii de ani de când cunoaștem istoria lumii, o revoluție atât de bruscă în obișnuințe, idei, credințe, poate că nu s-a mai întâmplat." Cât despre Hugo, în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ani de când cunoaștem istoria lumii, o revoluție atât de bruscă în obișnuințe, idei, credințe, poate că nu s-a mai întâmplat." Cât despre Hugo, în 1830, în Prefața la Hernani, clamează: "La un nou popor, o nouă artă." Tocmai de gustul acesta nou trebuie să țină seama scriitorii. A fi romantic înseamnă să aparții timpului tău. Modern, teatrul romantic este o artă ce se vrea populară. Ca și Louis-Sébastien Mercier, Hugo aduce în scenă oameni modești, lacheul Ruy Blas, sculptorul în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îndrăzneli pentru acea vreme, imaginând treizeci și cinci de locuri diferite situate nu numai la Florența, ci și la Veneția, frângând unitatea chiar în sânul actului. De aceea, niciun regizor nu a avut curajul să monteze această dramă, prea în avans față de gustul timpului, înainte de 189685. Unitatea de acțiune este singura unitate pe care o vor păstra romanticii, urmând și aici exemplul lui Diderot și al lui Mercier. "Este (...) singura admisă de toți, pentru că rezultă dintr-un fapt: [nici] ochiul și nici spiritul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acțiune, încât la nevoie ea face rabat la caractere și pasiuni. Femeile, pe care de altfel le interesează acțiunea, sunt atât de absorbite de desfășurarea pasiunii, încât se preocupă puțin de desenul caracterelor; cât despre gânditori, ei au un asemenea gust de a vedea caractere, adică niște oameni, trăind pe scenă, încât, chiar dacă primesc cu plăcere pasiunea ca pe un incident firesc în opera dramatică, sunt aproape deranjați de acțiune. Acest lucru depinde de faptul că mulțimea cere la teatru mai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atât de mândru și atât de trufaș în familiaritatea lui, aceste imagini de o ciudățenie uluitoare, ne trimiteau ca într-un extaz și ne amețeau cu poezia lor îmbătătoare. Farmecul mai durează încă pentru cei care au fost atunci captivați." Gustul Romanticilor, orice ar spune ei, merge mai ales către sublim. Dacă preferă drama istorică, asta se datorează faptului că genul este propice exprimării acestuia. Prin subiectele sale, prin personajele sale, ea permite satisfacerea dublei exigențe de grandoare și adevăr, cum
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Dumas fiul, Victorien Sardou, Labiche etc. În afara faptului că ele conțin o analiză, prețioasă pentru istoric, asupra stării teatrului parizian între 1876 și 1880, aceste două culegeri constituie un fel de manifest al teatrului naturalist. Căutarea a ceea ce este adevărat, gustul pentru descrierea exactă se înscriu în marele curent pozitivist care scaldă a doua jumătate a secolului al XIX-lea, căruia îi aparține în special Claude Bernard, care a publicat în 1865 Introducerea în studiul medicinei experimentale (Introduction à l'étude
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Zola subliniază dificultățile multiple de care se lovește scriitorul când vrea să zugrăvească un personaj real, în carne și oase, mai curând decât un erou stilizat. Nimic mai ușor decât să lucrezi după șabloane, cu formule cunoscute; iar eroii, după gustul clasic sau romantic, costă atât de puțin efort, încât sunt fabricați cu duzina. Este un articol curent de care s-a umplut literatura noastră. Dimpotrivă, efortul devine foarte dur când dorim un erou real, analizat în mod savant, în picioare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
recunoscând în Jarry o formă de teatru care-i satisface așteptarea. Nu-i scrie el lui Jarry: "Ați pus pe picioarele lui, dintr-o argilă rară și durabilă la pipăit, un personaj uluitor și pe ai săi, aceasta cu un gust sobru și sigur de sculptor dramatic. El intră în repertoriul de gust ales și mă obsedează." O legătură de filiație îl unește pe Jarry cu simboliștii. Ca și ei, el mărturisește că s-a plictisit foarte des la teatru, în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-i scrie el lui Jarry: "Ați pus pe picioarele lui, dintr-o argilă rară și durabilă la pipăit, un personaj uluitor și pe ai săi, aceasta cu un gust sobru și sigur de sculptor dramatic. El intră în repertoriul de gust ales și mă obsedează." O legătură de filiație îl unește pe Jarry cu simboliștii. Ca și ei, el mărturisește că s-a plictisit foarte des la teatru, în Conferința despre paiațe, pronunțată la Libre Esthétique de la Bruxelles, la 21 martie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a avut intuiția de a apropia gestul dansatorului de marionetă, amândoi extrem de stilizați. După părerea lui Kleist, dansatorul are multe de învățat din observarea marionetelor. În eseul său, un personaj narator își redă convorbirile cu un dansator care îi comunică gustul său pentru spectacolele cu marionete și lecțiile pe care le află de acolo pentru practica sa personală. "El m-a asigurat că îi face o mare plăcere pantomima acestor păpuși și mi-a dat clar de înțeles că un dansator
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
printr-o modalitate nouă: investigarea lumii necunoscute a inconștientului. "Teatrul nu va putea să redevină el însuși, scrie el în Teatrul cruzimii, adică să constituie un mijloc de iluzionare adevărată, decât furnizându-i spectatorului precipitări veridice de vise, în care gustul său pentru crimă, obsesiile sale erotice, violența sa, himerele sale, sensul utopic despre viață și lucruri, chiar și canibalismul lui, să se reverse, pe un plan nu presupus și iluzoriu, ci interior." Artaud s-a apărat îndelung de a fi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sunt cele două pagini intitulate Luminile și umbrele circului. Text și desen, al căror autor este Eugen Jebeleanu (8/1939), ca și întreaga rubrică „Cișmigiul cu sticleți”, în care Neagu Rădulescu „recenzează” prin admirabile desene umoristice cărțile unor cunoscuți scriitori. Gust, pricepere și mobilitate spirituală arată și rubricile speciale rezervate celorlalte arte: Virgil Gheorghiu susține comentariul muzical, scriind despre spectacole și despre mari muzicieni, N. Carandino și Traian Șelmaru urmăresc viața teatrală, George Nichita și Ion Zurescu dau cronici și eseuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
și la Facultatea de Drept din Iași. Astfel, el difuzează o sumă de idei estetice care au pregătit înțelegerea principiilor junimiste: delimitarea specificului artei, definirea frumosului ca obiect al artei și stabilirea deosebirilor dintre frumos, adevăr și bine, sublinierea însemnătății gustului în judecata estetică, precizarea categoriilor estetice ș.a.m.d. În cursurile sale de estetică, precum și în alte împrejurări, a reliefat identitatea dintre frumosul și adevărul estetic și a condiționat reușita unei opere de sinceritatea trăirii interioare a creatorului. Adept al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285652_a_286981]
-
în „Familia” lui Iosif Vulcan, apar entuziaste aprecieri, ideea unui teatru stabil este formulată de directorul „Familiei” în articolul exortativ Să fondăm teatru național! (1869). După ce caracterizează teatrul ca o școală morală, umanitară și patriotică, prin care poate fi educat gustul frumosului și poate fi cultivată limba, Vulcan expune posibilitățile concrete ale acțiunii de ridicare a teatrului în limba română. Se propune formarea de comitete filiale pentru adunarea contribuțiilor bănești, se recomandă organizarea, în beneficiul fondului de teatru, a unor reprezentații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
unor comitete filiale. Pentru aceste trupe sunt trimiși la studii teatrale și muzicale bursieri: Zaharia Bârsan, A. P. Bănuț - care din 1908 devine directorul artistic al societății -, Ion Băilă, Ștefan Mărcuș, Ionel Crișan, Zeno Vancea ș.a. Se produce o evoluție a gustului literar și, deoarece multe piese reprezentate sunt considerate neizbutite, se insistă asupra stimulării creației originale prin concursuri și premii. Încă din 1898 luase ființă, la propunerea lui Virgil Onițiu și cu sprijinul editorului N. I. Ciurcu din Brașov, colecția „Biblioteca teatrală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
o stilistică a paradoxului, a ezitării între afirmație și negație, întemeiată pe strategia absorbirii eterogenului în omogen (un ciclu se intitulează chiar Zona contrariilor). Meditația gravă coexistă cu tandrețea, viziunea ironică apare alături de senzorialitate, luciditatea merge împreună cu savoarea concretului și gustul pentru abstracțiuni („Cade ilogicul din anotimp/ și dintr-un somn alb/ Se deschide o poartă albă”). Poezia se hrănește din câteva teme dominante: criza de comunicare în lumea de astăzi, sentimentul neantului, incapacitatea de adaptare, pierderea candorii, apoi singurătatea, spaima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
mai teribil, în care discursul și moartea, singurele evenimente, se întâlnesc potrivit normelor unei vechi retorici”. E, în toate aceste studii, briante stilistic, grifa unui teatrolog ce începuse, în lumea bună a criticii europene, să-și spună cuvântul. Eseistul cu gustul „înscenării” de finețe îl conține, într-un fel, pe dramaturg. Teatrul lui O. se înfiripă sub semnul „marelui Will” și ar putea fi chiar numit un teatru shakespearizant. Ceea ce distinge trilogia istorică alcătuită din Veac de iarnă, Vlad Anonimul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
București, precum și alte spectacole, publică, începând din 1857, numeroase cronici și foiletoane muzicale și dramatice, scrise cu patos și nu lipsite de consistență, în „Naționalul”, „Revista Carpaților”, „Independința”, „Țeranul român”, „Tribuna română” din Iași, „Dâmbovița”, „Buciumul”. Pentru F., al cărui gust a fost educat la școala operei italiene (a și tradus, în 1859, împreună cu I. G. Valentineanu, libretul operei Nabucodonosor de Verdi), muzica are, în primul rând, un rol educativ. Și când ia în discuție comediile, vodevilurile lui V. Alecsandri, C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
Fiesole, republicată separat cu titlul Mateo Cipriani, „novela” Friederich Staaps sau Atentatul de la Schönbrunn în contra vieței lui Napoleon I, dar și alte fragmente ale memorialului, reluate ulterior ca scrieri independente, sunt compuse stângaci, într-un registru melodramatic, naiv, cultivând, în gustul epocii, un retorism accentuat. În paginile însemnărilor de călătorie există însă și o a treia ipostază: un autor care reușește să se dezbare de filtrul deformant al lecturilor. În astfel de clipe privilegiate intră în scenă un personaj plin de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
nu numai că nu va renunța la ideologia afișată, ci o va afirma și mai răspicat în scrierile ulterioare. În opinia sa, colectivizarea a fost un fenomen condus din umbră de inși dubioși. Când nu cultivă utopia vocației constructive prin gustul pentru macroepic, autorul surprinde tragismul vieții în tușe puternice. Dovadă stă ampla nuvelă Drumul câinelui (1974). Deși păcătuiește prin armătura tezistă care transformă unele personaje în marionete ideologice, scrierea reprezintă pariul câștigat de a reuni sub același acoperământ tematica politică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
Dierna). De fapt, într-o țară recent cucerită, erau niște haiduci autohtoni, ce se opuneau administrației străine. În marginea nordică a Craiovei, Jiul primește, pe stânga sa, afluentul Amaradia. Are în numele său rădăcina latină amarus, care înseamnă și amar la gust, ceea ce nu poate fi cazul, dar și caracterul de "calamitos". Ceea ce se putea aplica acestui pârâu destul de puternic, în condițiile unor ploi torențiale. Între cele 5 râulețe dobrogene folosite ca repere în hotărnicia lui Laberius Maximus, amintită și mai înainte
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
care din punct de vedere economic este și cel mai ieftin. Atunci când dizolvantul utilizat este apa soluția obținută se numește soluție apoasă. Soluțiile apoase se împart în trei categorii: ü soluții apoase acide. PROPRIETAȚILE UNEI SOLUȚII APOASE ACIDE 1. ARE GUST ACRU; 2. reacționează cu metale, ca zincul și magneziul, cu degajare de hidrogen; 3. turnesolul devine roșu atunci când este introdus într-o soluție acidă; 4. conduce electricitatea. Proprietațile unei soluții apoase bazice 1. are gust leșietic, este lunecoasă la pipăit
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
SOLUȚII APOASE ACIDE 1. ARE GUST ACRU; 2. reacționează cu metale, ca zincul și magneziul, cu degajare de hidrogen; 3. turnesolul devine roșu atunci când este introdus într-o soluție acidă; 4. conduce electricitatea. Proprietațile unei soluții apoase bazice 1. are gust leșietic, este lunecoasă la pipăit; 2. turnesolul devine albastru când este adăugat la o soluție bazică; 3. reacționează cu o soluție acidă, distrugând sau neutralizând proprietățile caracteristice ale unui acid; 4. conduce electricitatea. Fenomenul fizic de răspândire a particulelor unei
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
de fabricație.Ea trebuie să îndeplinească anumite condiții de puritate cerute de specificul industriei în care este folosită. Apa dură Conține un procent ridicat de săruri de calciu și de magneziu. Apa dură nu este bună de băut, având un gust neplăcut, nu face spumă cu săpunul și nu fierbe bine legumele.Ea depune prin fierbere, pe pereții vaselor o crustă aderentă, care micșorează transmisia căldurii,determinând astfel o creștere a consumului de combustibil. Apa pura Se știe că în natură
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
folosește un aparat de distilare în care, apa distilată se transformă în vapori prin fierbere, iar vaporii rezultați se condensează prin răcire.Apa distilată nu este bună de băut deoarece nu conține săruri minerale și de aceea nu are nici gust și este indigestă.Apa distilata se întrebuințează în laboratoare de chimie la prepararea soluțiilor apoase și în farmacie. Apa distilata Se obține în aparate speciale, fiind utilizată în industria farmaceutică păstrată la întuneric. Apa de clor este un oxidant puternic
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]