22,240 matches
-
așa cum este el organizat la un moment dat, și în care economicul are un rol determinant în ultimă instanță. O teorie a societății globale ar însemna deci o schițare a locului și rolului principalelor elemente componente în cadrul sistemului social, a interacțiunii lor reciproce. Din cauza faptului că fenomenele de organizare socială variază foarte mult, o asemenea imagine globală nu poate fi decât foarte abstractă, urmând ca analiza raporturilor lor concrete să fie realizată în cadrul fiecărei forme de organizare în parte. Modelul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în jurul unui anumit mod de producție. Țesătura specifică de relații economice, politice, juridice, morale, religioase, astfel determinată, influențează tipul personalității umane: creează interese specifice, aspirații, idealuri etc. Cu alte cuvinte, fiecare cadru social generează un tip de personalitate, rezultat al interacțiunii dintre datul uman natural, biologic și exigențele sociale particulare, experiențele, presiunile, posibilitățile etc., generate de societatea în cauză. Formațiunea socială își pune amprenta asupra tipului de comunitate umană. Comunitatea umană - ceata de vânători, tribul, cetatea, națiunea - se constituie în strânsă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
necesară. Această exigență metodologică este specifică marxismului. Pe de altă parte, din cauza faptului că fiecare sferă a vieții sociale se întrepătrunde, se intercondiționează cu celelalte, organizarea ei particulară nu poate fi explicată numai prin economic, ci recurgându-se la această interacțiune multiplu determinată. De la economic se poate determina doar caracterul foarte abstract al sistemului politic sau juridic, sau moral, dar nu toate particularitățile acestora. De exemplu, conceptul de stat burghez include numai acele caracteristici ale unui sistem politic ce promovează puterea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
procurării resurselor bănești destinate finanțării de cheltuieli publice generate de funcționarea statului, iar În ipostaza de componentă principală a finanțelor publice, acesta avea să Îndeplinească un rol major prin mijlocirea Înfăptuirii sau influențării anumitor procese socio-economice, manifestându-se pe fundalul interacțiunii proceselor din economia reală cu procese și relații de redistribuire În formă bănească a produsului intern brut pe care le exprimă impozitele. Așa cum rezultă din literatura de specialitate, opiniile cu privire la funcțiile și rolul impozitelor, În contextul celor privitoare la finanțele
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
57 Ibidem, p. 151 60 În raport cu „terapia” propusă, În plan doctrinar, ne apare deosebit de relevantă demonstrația făcută ca suport al doctrinei neoliberale a ofertei, cunoscută și sub denumirea de modelul „supplyside economics”, prin „curba” construită de către A. Laffer, care evidențiază interacțiunea dintre modul de impozitare a veniturilor și formarea resurselor bugetare, cu luarea În considerare a reacției factorilor de producție și a evoluției economiei, mai ales, datorită efectelor antrenate În planurile investiției și al muncii prestate. Din transpunerea grafică a interrelațiilor
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
cibernetic, dacă se are În vedere faptul că pe baza deciziei fiscale se poate conduce comportamentul acestuia, iar prin acțiunea sa de prestabilite prin politica fiscală 71. În mod deosebit, se impune observației constatarea că sistemul fiscal se află În interacțiune cu celelalte componente ale sistemului financiar și, În același timp, cu activitatea economică și socială. În acest sens, literatura de specialitate 72 evidențiază două tipuri de conexiuni În care caracterizează atât derularea fluxurilor financiare fiscale, cât și funcționarea sistemului de
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
consumului de PIB sau venit național, devenind În lumea modernă, instrumente folosite și În scop reglator/stabilizator economiilor naționale. Considerate din perspectivă macroeconomică, deciziile de politică a impozitelor determină structuri și mutații nu numai În sistemele de impozite, dar, prin interacțiune, antrenează și modificări ale indicatorilor ce caracterizează evoluția economiei, producând o multitudine de efecte și În plan social mai larg. Pe de altă parte, este de admis că opțiunile și deciziile puterilor publice se află sub influența teoriilor economice dominante
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
În corespondență cu creșterea venitului global (Y), evoluția sa fiind o 0 Y1 Y1’ Y d1 d1’ d IS IS IS’ IS’ Y1’’ d1” 171 funcție descrescătoare a ratei dobânzii (d). Din această perspectivă, se poate deduce că, În baza interacțiunilor specifice dintre variabilele implicate, investițiile și venitul global vor crește atunci când rata dobânzii tinde să scadă, și invers. Prin urmare, când economia intră În declin, modelul invocă o politică de stimulare a investițiilor, constând, pe de o parte, În reducerea
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
Analiza participării impozitului pe profit la formarea resurselor financiare publice Impozitul pe profit joacă un rol central, atât ca resursă financiară publică, cât și ca instrument de influențare a economiei, distingându-se, totodată, prin conținutul specific al elementelor tehnice și interacțiunea cu celelalte procese economico-financiare, inclusiv cu cele din economia reală. 143 Filip Gh., Politici financiare guvernamentale, Ed. Universității „Al. I. Cuza” Iași, 2007 144 Ibidem 183 Impozitul pe profit are ca subiecți toate persoanele juridice, cele mai tipice fiind societățile
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
de optimizare a ratei fiscalității. În aceste condiții, putem admite că, În principiu, proporțiile redistribuirii resurselor prin impozite și cheltuieli publice și, implicit, presiunea fiscală optimă se realizează atunci când și În măsura 383 În care are loc maximizarea PIB238, pe seama interacțiunilor acestuia din urmă cu cele două variabile prestabilite prin politici fiscale adecvate. Prin urmare, o premisă indispensabilă optimizării ratei fiscalității În lumea contemporană devine preocuparea pentru armonizarea ofertei de utilități publice cu oferta privată pe criteriul maximizării utilităților totale 239
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
Geochimia microbiană (sau geomicrobiologia) este o știință de interfața între geologie și microbiologie, care studiază interacțiunea dintre microorganisme și mediul lor anorganic, cum ar fi rocile sedimentare. Geochimia microbiană se referă în special la activitatea microorganismelor (la bacterii, în special) care se dezvoltă la suprafața Pământului, dar domeniul de studiu poate fi extins și la biogeochimie
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Gavriloaiei Doina-Iuliana, Gavriloaiei Traian () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1130]
-
Rainer și Banu nu este suficientă pentru a lămuri această legătură. Poate cel mai interesant fenomen rămâne participarea la viața politică a gustiștilor. Nici aici nu ne putem rezuma la textele publicate atunci sau ulterior, trebuie să urmărim acțiuni comportamente, interacțiuni, grupări, conflicte etc. Nu este suficientă nici constatarea relației dintre Gusti și figurile politice ale vremii, trebuie să știm orientările grupurilor de gustiști În diferite etape și Împrejurări. Legat de acest domeniu se poate contura o sferă aparte, și anume
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
faptele sociale adesea nu mai sunt localizate În timp, spațiul nu este luat În considerare suficient de mult. Se discută despre variabile comparate Între ele, decontextualizate, actorii devin simple unități de analiză, și nu actori implicați În relații sociale, În interacțiuni. Viitorul metodologiei sociologice Începe cu un deziderat: ,,O metodologie contextualistă Înseamnă viziune chicagoeană asupra timpului și spațiului, ceea ce presupune (re)descoperirea istoriei evenimentelor, a domeniilor de interacțiune, a modurilor de investigare a interdependențelor spațiale complexe, ținând cont că aceste interdependențe
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
devin simple unități de analiză, și nu actori implicați În relații sociale, În interacțiuni. Viitorul metodologiei sociologice Începe cu un deziderat: ,,O metodologie contextualistă Înseamnă viziune chicagoeană asupra timpului și spațiului, ceea ce presupune (re)descoperirea istoriei evenimentelor, a domeniilor de interacțiune, a modurilor de investigare a interdependențelor spațiale complexe, ținând cont că aceste interdependențe spațiale sunt structurate temporal” (Abbott, 1999, 217). Dorința lui Abbott vizează către reintegrarea diferitelor sociologii, separate uneori artificial, metodologii comune existând În și Între (sub)discipline separate
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de exemplu, copiii care sunt victimizați), cea indirectă (expunerea la violența naturală: copii martori ai bătăilor, certurilor etc.) sau cea ficțională (TV). W. Wood et al., (1991) au realizat o metaanaliză a studiilor privind violența media, concentrându-și atenția asupra interacțiunilor sociale În care nu era prevăzută constrângerea sau silirea (există o serie de studii desfășurate În laborator În care subiecții nu luaseră la cunoștiiță de faptul că agesivitatea comportamentului lor făcea parte din aceste studii). Cercetările i-au avut În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cognitivă servește drept tipar mental (mental template) la care individul accede tacit În a Înțelege sinele (pe sine), alți oameni și rolurile sociale particulare (de exemplu, soțul, mariajul)” (Eckhardt și Dye, 2000). În general, schemele Îndeplinesc rolul de ,,ghid” În interacțiunile pe care un individ le are În mediul social. Astfel de modele ,,schematice” de gândire sunt Învățate de-a lungul timpului, fie din experiența mariajului, fie din experiența personală exterioară și anterioară (În urma contactului cu prietenii; cel mai des, sfaturile
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
rutină ale potențialilor infractori și victime reduc oportunitățile de contact. Incidența violenței scade dacă activitatea Îi separă pe cei care sunt predispuși spre violență. Steven F. Messner (1986) susține că incidența violenței scade datorită privitului la televizor, pentru că, de pildă, interacțiunea În familie scade și oportunitățile de violență domestică sunt reduse. A privi la televizor și a privi scene de violență la TV sunt acțiuni semnificativ corelate, astfel că nu contează, după unii autori, ce măsură este folosită În analiză. Noțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
psihologică a demonstrat că cei care se uită mult la televizor - adicții − sunt mai suspicioși și supraestimează șansele lor de victimizare. Ei văd amenințări la tot pasul, chiar acolo unde ele nu există, generalizează răul, tind să răspundă agresiv la interacțiuni neutre. Dar, dacă privitul la televizor crește frica, el poate și reduce nivelul de violență prin izolare. Concluzii și remarce finale Date fiind inconsistențele și controversele privind efectele expunerii la violență prin media asupra comportamentului agresiv, este dificil a se
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
permis extrapolarea câtorva concluzii: În primul rând, a fost pus În evidență faptul că mobilitatea socială joacă un rol important În funcționarea și influența culturală a „solidarităților sociale intermediare”, Înțelese În sens durkheimian. Transferurile dintre generații au loc atât prin interacțiuni intrafamiliale, cât și prin intermediul mediatorilor de schimb social, precum sindicatele, legăturile de muncă din cadrul grupurilor formale etc. În al doilea rând, s-a demonstrat că raporturile dintre sexe influențează direct raporturile dintre generații. În ciuda inerției practicilor și contradicțiilor dintre bărbați
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
permis extrapolarea câtorva concluzii: În primul rând, a fost pus În evidență faptul că mobilitatea socială joacă un rol important În funcționarea și influența culturală a „solidarităților sociale intermediare”, Înțelese În sens durkheimian. Transferurile dintre generații au loc atât prin interacțiuni intrafamiliale, cât și prin intermediul mediatorilor de schimb social (precum sindicatele, legăturile de muncă din cadrul grupurilor formale etc.). În al doilea rând, s-a demonstrat că raporturile dintre sexe influențează direct raporturile dintre generații (Attias-Donfut, Lapierre și Segalen, 2002, capitolul 4
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a noțiunii de generație, Mannheim identifică patru paliere care se includ succesiv: generația potențială, generația efectivă, unitățile de generație și grupurile concrete. Trecerea de la un palier la altul este condiționată de procesele sociale prin care intervine schimbarea socială și de interacțiunile sociale. A fi născut la o anumită dată nu asigură, În sine, nici o formă de apartenență colectivă În afara celei de ordin demografic, dar obligă la o „poziționare” În cadrul procesului istoric. Mannheim stabilește, astfel, o analogie cu clasa socială, precizând Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
socială. Mannheim reintroduce pe această cale procesul istoric de lungă durată În fenomenul de succesiune a generațiilor: fiecare „realitate” ce se Înfăptuiește În cadrul unei generații se integrează Într-un curent mai vast constituit prin „spiritul epocii”, Înțeles ca rezultantă a interacțiunilor dinamice Între generațiile efective care se succedă În serii continue. Din această perspectivă istorică, Mannheim Înscrie teoria sa asupra generațiilor În sociologia cunoașterii: generațiile decurg din schimbarea socială, ele sunt caracterizate de idei care exprimă momente istorice sau clase istorice
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
câtorva concluzii: În primul rând, a fost pus În evidență faptul că mobilitatea socială joacă un rol important În funcționarea și influența culturală a „solidarităților sociale intermediare” (Înțelese de către autoare În sens durkheimian). Transferurile dintre generații au loc atât prin interacțiuni intrafamiliale, cât și prin intermediul mediatorilor de schimb social (precum sindicatele, legăturile de muncă din cadrul grupurilor formale etc.). În al doilea rând, s-a demonstrat că raporturile dintre sexe influențează direct raporturile dintre generații. (Attias-Donfut, Lapierre și Segalen, 2002, capitolul 4
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
nivelul spațiului urban, acestea definesc ritmuri colective diferite, circumscrise fiecărei grupe de vârstă. „Anonimatul grădinilor publice nu a Înlocuit comunitățile locale din trecut, unde toate vârstele trăiau unele lângă altele, de la copii la bătrâni. Doar universul familial favorizează contactele și interacțiunile tuturor generațiiloră Doar acesta oferă cadrul cel mai adecvat de studiu al raporturilor dintre generații”, atât din punctul de vedere al vieții private, cât și din perspectiva interacțiunii vieții private și a celei publice sau, altfel spus, ca aspect al
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
lângă altele, de la copii la bătrâni. Doar universul familial favorizează contactele și interacțiunile tuturor generațiiloră Doar acesta oferă cadrul cel mai adecvat de studiu al raporturilor dintre generații”, atât din punctul de vedere al vieții private, cât și din perspectiva interacțiunii vieții private și a celei publice sau, altfel spus, ca aspect al vieții sociale (Attias-Donfut et al., 2002, 211). După cum am menționat deja, domeniul de investigație Înglobează „trei generații adulte” ale căror raporturi sunt abordate din două unghiuri principale: a
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]