22,190 matches
-
muștar, sârbii le asociază un sos de iaurt foarte asemănător tsatsiki-ului grecesc (preluat și de bulgari), realizând un interesant contrast iute- blând, fierbinte-răcoritor. Rețeta a fost atât de prețuită, încât se întâlnește, printr-o influență via Slovenia, și în regiunea italiană Friuli. Grecii fac și ei un fel de mititei (Sutsukakia Smirneika, în traducere, „cârnăciori de Smirna“), dar aceștia, la origine, sunt foarte diferiți de modelul turcesc (se prăjesc în ulei și se servesc cu un sos de roșii). Am gustat
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
poame pădurețe, vânat proaspăt sau lapte acru; foamea și-o astâmpără fără multă gătire și fără dresuri.“ Fastul și rafinamentul meselor romane fusese uitat în Occident (tot bizantinii vor readuce în Italia tradiția culinară antică, creând astfel premisele Renașterii gastronomice italiene, aflate și la originea bucătăriei franceze clasice), iar nobilimea francă ori cea ungară se înfrupta cam din aceleași feluri de mâncare: vânatul mare (mistreț, cerb) era la mare preț, păsări precum fazanul, lebăda, păunul fiind și ele la modă; gătirea
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
domnești din a doua jumătate a secolului al XVI-lea sunt descrise de italianul Franco Siveri: „Mâncările lor sunt alese și bine gătite; cu toate acestea, principele obișnuia să mănânce totdeauna feluri gătite italienește și ținea în acest scop servitori italieni și francezi foarte iscusiți.“ Șapte decenii mai târziu, Paul de Alep (aflat în Muntenia între anii 1653 și 1656), pomenește ospețele domnești la care se servea mai ales vânat: mistreți, iepuri, cocori. Prezența din belșug a cărnii sălbatice la asemenea
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ospețele de pe vremea aceluiași domnitor: „Mâncările sunt foarte multe și bine gătite, după moda nemțească, franțuzească sau italienească.“ „Moda nemțească“? Nici nu e de mirare, având în vedere faptul că unul dintre bucătarii de la curtea Brâncoveanu era „Ion neamțul“... Influența italiană descrisă de Franco Siveri se regăsește și în „Manuscrisul brâncovenesc“, considerat a fi aparținut stolnicului Constantin Cantacuzino (cca 1650-1716). Renașterea italiană a adus în plan gastronomic multe elemente noi în raport cu modelul culinar al Evului Mediu, deși o continuitate a bucătăriei
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
nu e de mirare, având în vedere faptul că unul dintre bucătarii de la curtea Brâncoveanu era „Ion neamțul“... Influența italiană descrisă de Franco Siveri se regăsește și în „Manuscrisul brâncovenesc“, considerat a fi aparținut stolnicului Constantin Cantacuzino (cca 1650-1716). Renașterea italiană a adus în plan gastronomic multe elemente noi în raport cu modelul culinar al Evului Mediu, deși o continuitate a bucătăriei medievale poate fi urmărită și pe parcursul secolului al XVI-lea. Dintre aceste noutăți, multe pot fi găsite în „Manuscrisul brâncovenesc“. Lenta
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
, Marco (25. IV.1939, Avigliana, Italia), istoric și critic literar, traducător italian. Licențiat în litere al Universității din Torino, C. a fost între 1965 și 1969 lector de limbă italiană în cadrul Facultății de Filologie de la Universitatea din București. După reîntoarcerea în țară, i se încredințează predarea limbii și literaturii române la Facultatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286563_a_287892]
-
, Marco (25. IV.1939, Avigliana, Italia), istoric și critic literar, traducător italian. Licențiat în litere al Universității din Torino, C. a fost între 1965 și 1969 lector de limbă italiană în cadrul Facultății de Filologie de la Universitatea din București. După reîntoarcerea în țară, i se încredințează predarea limbii și literaturii române la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității torineze. În 1984 devine profesor asociat, iar din 1997 funcționează la Facultatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286563_a_287892]
-
formele poetice moderne, manifestat de poeții europeni importanți ai secolului, face ca ei să devină pentru avangardă românească mai degrabă modele decât obiect al polemicii. Este sugerată și utilitatea preluării în descrierea acestui fenomen a unor formule curente în critică italiană, cum ar fi aceea de „experimentalism”. Poezia română contemporană, în special cea a tinerilor autori, beneficiază la C. de o lectură competența și entuziasta, care își propune să integreze fenomenul în spațiul cultural european. Elocventa este antologia Nuovi poeți romeni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286563_a_287892]
-
precum și de românele semnate de Norman Manea. Alte câteva traduceri, printre care Baltagul lui Sadoveanu, au rămas netipărite în volum. SCRIERI: Momento Eminescu- Momentul Eminescu (în colaborare), îngr. L. Valmarin și Valeriu Râpeanu, București, 1987; La România nella coscienza intellettuale italiană (în colaborare), Milano, 1988; Mihai Eminescu (în colaborare), îngr. Doina Derer, București-Milano, 1993; Studi romeni e romanzi (în colaborare), Padova, 1995; Confronto con Mircea Eliade. Archetipi mitici e identità storica (în colaborare), Milano, 1998. Traduceri: Marin Sorescu, 80 poezii - 80
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286563_a_287892]
-
scrieri dramatice, multe dintre ele reprezentate la diferite teatre din București și din alte orașe ale țării. I s-au conferit numeroase distincții internaționale: Ordinul Meritul Republicii Italiei (1978, 1995), Premiul și Medalia pentru cel mai bun traducător al teatrului italian în Europa, acordat de Institutul Italian al Dramei (1979) ș.a., precum și premii naționale: Premiul Asociației Cineaștilor (1975, 1984), Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducerea în italiană a romanului Craii de Curtea-Veche și a nuvelei Remember de Mateiu I. Caragiale (1980), Premiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288990_a_290319]
-
la diferite teatre din București și din alte orașe ale țării. I s-au conferit numeroase distincții internaționale: Ordinul Meritul Republicii Italiei (1978, 1995), Premiul și Medalia pentru cel mai bun traducător al teatrului italian în Europa, acordat de Institutul Italian al Dramei (1979) ș.a., precum și premii naționale: Premiul Asociației Cineaștilor (1975, 1984), Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducerea în italiană a romanului Craii de Curtea-Veche și a nuvelei Remember de Mateiu I. Caragiale (1980), Premiul Academiei Române (1981, 1983), Premiul Uniunii Cineaștilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288990_a_290319]
-
cele dedicate lui Jean Georgescu, Luigi Pirandello, Luchino Visconti, Dario Fo, Mozart ș.a. Se adaugă numeroase pagini pregătite pentru o istorie a filmului românesc. Ca traducător, P. a oferit nu numai versiuni din literaturile lumii, preferințele îndreptându-se către literatura italiană, ci și transpuneri, îndeosebi în italiană, ale unor scrieri de Mateiu I. Caragiale, Mircea Eliade, Tudor Arghezi, Ștefan Aug. Doinaș, Marin Sorescu, Laurențiu Fulga ș. a. SCRIERI: Experiență și speranță. Ecran românesc, București, 1968; O voce din off. Teme cinematografice, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288990_a_290319]
-
Pirandello, Luchino Visconti, Dario Fo, Mozart ș.a. Se adaugă numeroase pagini pregătite pentru o istorie a filmului românesc. Ca traducător, P. a oferit nu numai versiuni din literaturile lumii, preferințele îndreptându-se către literatura italiană, ci și transpuneri, îndeosebi în italiană, ale unor scrieri de Mateiu I. Caragiale, Mircea Eliade, Tudor Arghezi, Ștefan Aug. Doinaș, Marin Sorescu, Laurențiu Fulga ș. a. SCRIERI: Experiență și speranță. Ecran românesc, București, 1968; O voce din off. Teme cinematografice, București, 1973; Voci și vocații cinematografice. Național
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288990_a_290319]
-
în 1927 la Bălți, unde tatăl său fusese mutat inspector școlar, datează primele încercări literare și debutul cu poezia Porumbeii în „Universul literar” (1927). Între 1928 și 1932 studiază filosofia la Florența, unde leagă prietenii trainice cu oameni de litere italieni; în acești ani traduce, în colaborare cu Tommaso Landolfi, drama Meșterul a lui Adrian Maniu (text nepublicat). În 1934, după ce trei poezii îi fuseseră reținute de Zaharia Stancu în Antologia poeților tineri, este distins de Societatea Scriitorilor Români cu Premiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
românească”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Tribuna”, „Ramuri”, „Tempo” (Milano), „Il dramma”, „Europa letteraria”, „Mezzogiorno”, „La fiera letteraria” ș.a. Este admis în Societatea Scriitorilor Români în 1936. Din 1939 începe să funcționeze, cu intermitențe, ca asistent la Catedra de limba italiană de la Academia de Înalte Studii Comerciale din București. Între 1940 și 1945 e atașat de presă pe lângă Consulatul Român din Milano. Arestat de autoritățile fasciste, reușește să evadeze și se refugiază un timp în Elveția. În țară este epurat din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
în satul natal și rămânând aici până în 1956. După această dată începe o serie de colaborări cu Institutul de Lingvistică al Academiei (1956-1958) și reintră în viața literară ca traducător. Între 1959 și 1967 este angajat la Catedra de limba italiană a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, iar între 1962 și 1968 (anul pensionării) e și redactor la „Luceafărul”. Conferențiază frecvent în Italia, la Roma, Pisa, Napoli, Florența, și participă la alcătuirea unor volume de poezie românească în traducere italiană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
italiană a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, iar între 1962 și 1968 (anul pensionării) e și redactor la „Luceafărul”. Conferențiază frecvent în Italia, la Roma, Pisa, Napoli, Florența, și participă la alcătuirea unor volume de poezie românească în traducere italiană. Bunele raporturi pe care le întreține cu o serie de scriitori italieni importanți (Giuseppe Ungaretti, Eugenio Montale ș.a.) contribuie la netezirea căilor de acces la promovarea literaturii române contemporane în Peninsulă. I se editează la Milano un volum de versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
1968 (anul pensionării) e și redactor la „Luceafărul”. Conferențiază frecvent în Italia, la Roma, Pisa, Napoli, Florența, și participă la alcătuirea unor volume de poezie românească în traducere italiană. Bunele raporturi pe care le întreține cu o serie de scriitori italieni importanți (Giuseppe Ungaretti, Eugenio Montale ș.a.) contribuie la netezirea căilor de acces la promovarea literaturii române contemporane în Peninsulă. I se editează la Milano un volum de versuri în traducerea unor nume de răsunet ale vieții literare italiene (Tachicardia di
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
de scriitori italieni importanți (Giuseppe Ungaretti, Eugenio Montale ș.a.) contribuie la netezirea căilor de acces la promovarea literaturii române contemporane în Peninsulă. I se editează la Milano un volum de versuri în traducerea unor nume de răsunet ale vieții literare italiene (Tachicardia di Atlante, 1971). În ultimul deceniu de viață animează o serie de activități culturale în județul natal, unde a fondat cenaclul literar Casa de sub Pădure, pus sub președinția de onoare a lui Eugenio Montale. A fost o prezență statornică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
a lui Eugenio Montale. A fost o prezență statornică în emisiunile culturale ale Radiodifuziunii, mai ales după 1960 (debutase în publicistica radiofonică în 1934, susținând conferința Poezia și meditațiile lui Leopardi), o mare parte din materia volumului Întâlniri cu scriitori italieni (1972) fiind convorbiri și medalioane transmise pentru emisiunile „România - Italia”, „Lecturi paralele”, „Scriitori ai secolului XX” și „Meridiane lirice”. În 1975, ajuns la momentul retrospectivei poetice, V. își va retipări placheta debutului cu mențiunea că „are rolul uverturii”, atrăgând astfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
vers”). Următoarele două culegeri - selective -, ambele intitulate Poezii, apar în 1968 și 1970. O carte de vizită mai reprezentativă este antologia lirică Tachicardia di Atlante, oferită în 1972 publicului românesc cu titlul Migdalul înflorit a doua oară. Abundența de peisaje italiene, capacitatea de a proiecta în mitic datele realității autohtone și pendularea între o lume de minuni arhitectonice și un spațiu rural plin de mistere, cu sentimentul permanent al exilului, sunt trăsături caracteristice întregii producții versificate a autorului. Nu rămâne fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
alta/mi s-au așezat pe trup/ca niște dulci stele ale Ursei”. Meritorii ca inițiative culturale, traducerile din poezia lui Eugenio Montale, Mario Luzi ș.a. sunt totuși modeste. SCRIERI: Cloșca cu puii de aur, București, 1934; Attualità della cultura italiana, Milano, 1945; Columne, București, 1965; Poemele transhumanței, cu ilustrații de Val Munteanu, București, 1968; Poezii, pref. Șerban Cioculescu, București, 1968; Poezii, pref. Vladimir Streinu, București, 1970; Tachicardia di Atlante, postfață Carlo Bo și Roberto Sanesi, Milano, 1971; ed. (Migdalul înflorit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
ilustrații de Val Munteanu, București, 1968; Poezii, pref. Șerban Cioculescu, București, 1968; Poezii, pref. Vladimir Streinu, București, 1970; Tachicardia di Atlante, postfață Carlo Bo și Roberto Sanesi, Milano, 1971; ed. (Migdalul înflorit a doua oară), București, 1972; Întâlniri cu scriitori italieni, București, 1972; Cântecele casei de sub pădure, București, 1973; Creioane colorate, cu ilustrații de Laurențiu Sârbu, București, 1974; Cântecul vremilor, București, 1975; Cloșca cu puii de aur și alte versuri (1934-1975), București, 1975; Materia literară și idealurile ei, București, 1976; Privește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
Poezii”, VR, 1969, 10; Cornel Mihai Ionescu, Dino Campana - Cânturi și memorie orfică, RL, 1970, 43; Romulus Dianu, „Poezii”, ATN, 1971, 7; Streinu, Pagini, III, 31-33; Paul Emanuel, Între cotidian și metafizic, LCF, 1972, 14; Romul Munteanu, „Întâlniri cu scriitori italieni”, „Scânteia”, 1972, 9 167; Laurențiu Ulici, „Migdalul înflorit a doua oară”, CNT, 1972, 39; Gheorghe Grigurcu, „Întâlniri cu scriitori italieni”, F, 1972, 10; Doinaș, Poezie, 98-105; Grigurcu, Teritoriu, 71-75; Ilie Constantin, „Migdalul înflorit a doua oară”, LCF, 1973, 1; Dana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
1971, 7; Streinu, Pagini, III, 31-33; Paul Emanuel, Între cotidian și metafizic, LCF, 1972, 14; Romul Munteanu, „Întâlniri cu scriitori italieni”, „Scânteia”, 1972, 9 167; Laurențiu Ulici, „Migdalul înflorit a doua oară”, CNT, 1972, 39; Gheorghe Grigurcu, „Întâlniri cu scriitori italieni”, F, 1972, 10; Doinaș, Poezie, 98-105; Grigurcu, Teritoriu, 71-75; Ilie Constantin, „Migdalul înflorit a doua oară”, LCF, 1973, 1; Dana Dumitriu, Reîntoarcerile poeților: Dragoș Vrânceanu, „Cântecele casei de sub pădure”, RL, 1973, 32; Grigurcu, Idei, 109-115; Crohmălniceanu, Literatura, II, 508-509; Piru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]