24,388 matches
-
sau Irlanda). Pe rând au apărut și anumite firme cu domeniul de activitate în construcții dar cel mai mare angajator din localitate este societatea SC Marcel SRL - un abator înființat în anul 1991 de către Iacob Marcel, un fiu al satului Izvoarele. Prin dezvoltarea continuă a SC Marcel SRL, s-a ajuns ca o mare parte din cei câteva sute de angajați să fie locuitori ai comunei Răchiteni și ai comunelor învecinate. Construit de câteva familii care au fugit din calea apelor
Izvoarele, Iași () [Corola-website/Science/301287_a_302616]
-
și denumirile: Satu Nou (la început), Sturza (din cauza așezării pe moșiile boierului Sturza), I.C. Frimu. În ultimii ani singurul eveniment important a fost numirea în funcția de decan a prof. Isidor Chinez, și stabilirea centrului Decanatului de Valea Șiretului la Izvoarele.
Izvoarele, Iași () [Corola-website/Science/301287_a_302616]
-
din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de "Rediul Mitropoliei", făcea parte din plasa Copou a județului Iași și era formată din satele Rediu Mitropoliei, Moinești, Popricani, Coarba, Țipilești, Iepureni și Izvoarele, cu o populație 1698 de locuitori. În comună existau două mori de aburi, două școli cu 67 de elevi, și patru biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași plasă, având 2765 de locuitori în satele Iepureni, Horlești, Izvoarele
Comuna Popricani, Iași () [Corola-website/Science/301301_a_302630]
-
Izvoarele, cu o populație 1698 de locuitori. În comună existau două mori de aburi, două școli cu 67 de elevi, și patru biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași plasă, având 2765 de locuitori în satele Iepureni, Horlești, Izvoarele Măimești, Popricani-Corbu, Rediu Mitropoliei, Țipilești și Zaharna. În 1931, comuna a fost desființată temporar, satele ei trecând la comuna Țigănași; dar la scurt timp a fost reînființată, cu numele de "Popricani". În 1950, comuna a fost transferată raionului Iași din
Comuna Popricani, Iași () [Corola-website/Science/301301_a_302630]
-
locuită a orașului. Ea a fost delomată în perioada comunistă spre a face loc unei fabrici care astăzi este doar istorie. După anii 1990 biserică a fost rezidiă în apropierea celei vechi. Tot în această regiune se află un renumit izvor atestat documentar din anii 1660 și modernizat în anul 2008, celebra carieră, releul, numeroase peșteri. De istoria Pietrăriei se leaga și Mănăstirile Bârnova, Cetățuia și Schiul Tarata, precum și Mănăstirea Clătea sau Clatia, zidita de Vameșul Păun pe la 1667 în oglindă
Pietrăria, Iași () [Corola-website/Science/301299_a_302628]
-
Răchiteni (în maghiară "Domafalva") este o comună în județul Iași, Moldova, România, formată din satele Izvoarele, Răchiteni (reședința) și Ursărești. Comuna se află la marginea vestică a județului, la limita cu județul Neamț, situat pe malul drept al Siretului. Pe la marginea comunei trece șoseaua națională DN28, care leagă Iașiul de Roman. Lângă Ursărești, din acest drum
Comuna Răchiteni, Iași () [Corola-website/Science/301302_a_302631]
-
a reapărut, iar satul Sturza a luat inițial denumirea de "I.C. Frimu". În 1950, comuna a trecut în administrația raionului Roman din regiunea Bacău (între 1952 și 1956, din regiunea Iași). Satul I.C. Frimu a primit în 1964 denumirea de "Izvoarele". În 1968, comuna a trecut la județul Iași.
Comuna Răchiteni, Iași () [Corola-website/Science/301302_a_302631]
-
mănăstirii se mai aud, deoarece astăzi cheamă la rugăciune pe urmașii slujbașilor mănăstirești de la biserica din satul Pârcovaci. De asemenea, spre pădurea din apropiere, s-a păstrat denumirea veche a unui iaz „ Martina”, după numele soției domnitorului Iuga. Totuși, studiind izvoarele arheologice și documentele recente, vatra satului Sticlăria datează din epoca preistorică, fragmente de ceramică de tip Precucuteni fiind descoperite în punctul Prisecaru-Bița D.-Pintilie C. De asemenea, pădurile din zonă deveneau adăpost sigur pentru populațiile aflate în satele din vale
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
și bazinul mijlociu al Siretului (partea de sud-est). Alimentarea apelor curgătoare se face atît din apa provenită din scurgerea de pe suprafața teritoriului în timpul ploilor și topirii zăpezilor, cît și din pînzele freatice, cînd acestea ajung la suprafață sub formă de izvoare. Dintre apele de suprafață, râul Rediu (ca majoritatea apelor curgătoare din zonă) se caracterizează printr-o mare instabilitate a regimului nivelelor și debitelor. Maximul de scurgere este la topirea zăpezilor și în timpul ploilor torențiale, în timp ce în perioadele secetoase ale anului
Comuna Strunga, Iași () [Corola-website/Science/301309_a_302638]
-
permeabile predominante. Aceste ape au debit însemnat, o mineralogie slabă și o potabilitate ridicată. În zona treimii inferioare a versanților, adîncimea apei freatice este în jur de 4 - 6 m, putînd depăși pe alocuri 6 m. Iesirea sub formă de izvoare se poate semnala la baza unor versanți unde formează lacoviști. Au debit relativ bogat și mineralizare diferită. Conform evidenței cadastrale, în comună există 38 ha luciu de apă. Pe teritoriul comunei se află iazurile Stîrcea 1, Stîrcea 2 și Stîrcea
Comuna Strunga, Iași () [Corola-website/Science/301309_a_302638]
-
descoperirea și cercetarea unor fenomene noi, ci doar să explice cunoștințele deja dobândite în antichitate în lumina dogmelor creștine. În aceasta constă diferența esențială între și modul modern de gândire din Renaștere. Întru cât în reprezentarea învățaților scolastici Dumnezeu este izvorul adevărului și al oricărei forme de cunoaștere, el nu se poate exprima în moduri diferite și contradictorii. Orice contradicție între rațiune și revelația divină rezultă fie dintr-o folosire falsă a rațiunii, fie dintr-o interpretare greșită a învățăturii creștine
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
sociale în mod normal. Localitatea Nădrag, se află situată în cea mai mare măsură pe terenul celor două pâraie mai mari Padeș - Cornet, ce izvorăsc din masivul muntos Poiana Ruscăi. Padeșul izvorăște chiar din apropierea vârfului (1378 m), în locul numit 7 izvoare. Lungimea sa, socotită de la izvoare, este de circa 34 km, incluzând și partea de la confluența cu Cornetul până la Jdioara, Criciova, unde se varsă în Timiș sub denumirea de pârâul, sau apa Nădragului . Colectând și ceilalți afluenți mai mici - Izvodea, Haiduca
Comuna Nădrag, Timiș () [Corola-website/Science/301380_a_302709]
-
Nădrag, se află situată în cea mai mare măsură pe terenul celor două pâraie mai mari Padeș - Cornet, ce izvorăsc din masivul muntos Poiana Ruscăi. Padeșul izvorăște chiar din apropierea vârfului (1378 m), în locul numit 7 izvoare. Lungimea sa, socotită de la izvoare, este de circa 34 km, incluzând și partea de la confluența cu Cornetul până la Jdioara, Criciova, unde se varsă în Timiș sub denumirea de pârâul, sau apa Nădragului . Colectând și ceilalți afluenți mai mici - Izvodea, Haiduca, Nădrăgel și la ieșirea din
Comuna Nădrag, Timiș () [Corola-website/Science/301380_a_302709]
-
în aval până în Crivina este consolidat, datorită faptului că pe distanță de circa 10 km scurgerea sa este aproape paralelă drumul Județean Lugoj - Nădrag, ce necesită periodice lucrări de întreținere. Lățimea pârâului Nădrag variază foarte mult, de la 1-2 m la izvoare, până la 10-11 m cît este în localitate iar înălțimea sa (panta de scurgere) este de 250 m/km. Adâncimea apei în condiții normale nu depășește 1 m, decât în anumite locuri unde, datorită înclinației de scurgere s-au format cascade
Comuna Nădrag, Timiș () [Corola-website/Science/301380_a_302709]
-
Jos. Primele informații mai detaliate despre această zonă le avem cu ocazia împroprietăririi fraților Zărnești, prin dania regală din 22 septembrie 1365. În hotarele moșiei Icușul de Sus erau amintite anumite locuri din această zonă, reprezentând hotarul cu alte moșii: Izvorul Topla (Tuplafeu), Valea Lupului (Farkasfeu). Documentele din perioada 1365 - 1371 menționează mai multe așezări printre care "Padushausa" (satul Muntele Padeș) probabil satul Luncanii de Sus. Informații despre Luncani avem din Dania Regală din 22 septembrie 1365 când este menționată așezarea
Luncanii de Jos, Timiș () [Corola-website/Science/301375_a_302704]
-
Există Muzeul Subteran "Millennium" în trecerea subterană Deák Ferenc tér, unde resturi din aceste timpuri pot fi văzute. Metroul 4 (în construcție încă din 2006) are o istorie lungă, încă din anul 1972. În ultimele decenii, a întâmpinat dificultăți din cauza izvoarelor medicinale din jurul planului său (exemplu Băile Gellért). A avut loc o lungă dezbatere dacă această construcție va fi în siguranță, ce parte trebuie plătită de guvern și de capital, dacă poate fi plătită de statul rus din împrumutul acordat de
Metroul din Budapesta () [Corola-website/Science/301414_a_302743]
-
II-lea referitor la vânzarea prin licitație a domeniilor din Banat. Etimologic , tradiția locală apreciează că numele s-ar fi obținut de la un oarecare Moș Ioniță (Moșnița), a cărui autoritate morală i-ar fi conferit calitatea de elită, dar în izvoarele istorice germane sau maghiare numele localității apare cu scriere germană - Moschniza, sau maghiară - Mosnitza; în 1891 istoricul Fenyes numind-o chiar cu numele de Mosnicza. Vatra inițială a satului corespunde locului care astăzi poartă numele de Sat Bătrân, lângă pârâul
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
stânjeni. 1776 - Pe harta Banatului Timișan întocmita de Fr. Grisellini figuraseră două localiăți: Neu Moschnitza (Moșnița nouă) și Alt Moschnitza (Moșnița Veche). În domumentele timpului însă, este amintită o singura localitate: Moschnitza. Aceasta era constituită din 101 case - după alte izvoare 105, și avea 2 parohii, preoți find: NICOLAE POPOVICI și IANNAS ILIEVICI. Într-un memoriu se solicită rechizite școlare pentru scoala locală, ceea ce determină pe istorici să considere că în sat exista o scoală românească. Într-un raport din 1777
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
007 km² Bahluiul este un toponim de origine cumană, numele acestuia semnificând un „"pârâu mocirlos"”. Râul are o lungime totală de 119 km și un debit mediu anual de 2,8 m³/s. Suprafața bazinului este de 2.007 km². Izvoarele sale se găsesc la o altitudine de 500 metri în zona comunei Tudora (județul Botoșani), în partea de est a Podișului Sucevei, mai exact în partea de nord a Dealului Mare. Bahluiul parcurge Câmpia Jijiei Inferioare pe direcția NV-SE
Râul Bahlui () [Corola-website/Science/301431_a_302760]
-
locuitorii lui în 1840"", Alecu Russo descrie astfel așezarea orașului Iași pe valea râului Bahlui: ""Iașii se întind domol pe spinarea ușor înclinată a unei coline lungi, își cufundă brâul în râușorul Bahluiului, mâlos în cursul lui ca și la izvor, și se întinde până în mahalaua zisă a Tătărașilor, unde orașul se oprește deodată, lângă o râpă adâncă, străbătută de o ață de apă gălbie și murdară, deseori secată."" Aflat în toamna anului 1857 într-o călătorie prin Principatul Moldovei, poetul
Râul Bahlui () [Corola-website/Science/301431_a_302760]
-
Mare, Bogdan al III-lea (1504-1517) și Ștefăniță Vodă (1517-1527) au efectuat unele lucrări de mică amploare de refacere a cetății, la zidul de incintă și în interiorul fortului. În anul 1538, oastea otomană (cu 150.000-200.000 soldați, după unele izvoare) condusă de însuși sultanul Soliman Magnificul năvălește în Moldova cu gândul să o ocupe. În același timp, tătarii din Crimeea atacă hotarul de est, în timp ce oștile Țării Românești și Ungariei atacă dinspre vest. În drumul spre Suceava, otomanii beneficiază de
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
care le-ar fi luat în lupta de la tătari, iar la muzeul din Baia Mare șunt expuse armele și harnașamentul pe care le folosea. Toponimele din aceste regiuni șunt mărturii ale traseelor și popasurilor ale cetei de haiduci a lui Pîntea: Izvorul Pintii, Casa lui Pîntea, Fântâna lui Pîntea, Șatra Pintii, Vârfu Pintii și Peșteră lui Pîntea. Există numeroase legende care vorbesc despre „berbințele (bărbânțele) cu galbeni” ale lui Pîntea, ascunse în peșteri din diverse regiuni. Pe serpentinele de coborâre din pasul
Pintea Viteazul () [Corola-website/Science/300052_a_301381]
-
cumane, ca de exemplu "Terteraba", "Arslanapa", "Ursoba", "Itoba" etc. Sufixarea era de obicei cu aceste terminații, cu semnificați "tatăl lui", dar celălalt obicei onomastic arhirăspîndit în lumea turcică, sufixarea cu "-oğlu" "fiul lui", era praticat totuși și de cumani (potrivit izvoarelor, unele nume de clanuri au avut acest sufix în locul sufixelor "paterne" "-aba", "-apa" și "-oba", de exemplu numele de clan "Burçoğlu"). În Turcia există actualmente mai mulți purtători ai numelui Basar/Bazar sufixat cu "-oğlu". Potrivit altor opinii, , numele tatălui
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
pășuni întinse. Creasta principală și ramificațiile nordice ale Făgărașului supuse acțiunii curenților, precum și dezagregărilor produse de îngheț și dezgheț, formează în unele locuri custuri foarte înguste, șei crenelate, cum sunt :"Portița Arpașului" cu "Fereastra Zmeilor", șeile dintre văile "Șerbotei" (nord), izvoarele "Scara" și "Negoiu" (sud). O altă caracteristică a acestor munți o constituie numeroasele circuri glaciare, precum și lacurile alpine situate la mari altitudini. Unele din aceste lacuri sunt alimentate de izvoare subterane. Văile care coboară către nord (Transilvania), urmează în marea
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
Portița Arpașului" cu "Fereastra Zmeilor", șeile dintre văile "Șerbotei" (nord), izvoarele "Scara" și "Negoiu" (sud). O altă caracteristică a acestor munți o constituie numeroasele circuri glaciare, precum și lacurile alpine situate la mari altitudini. Unele din aceste lacuri sunt alimentate de izvoare subterane. Văile care coboară către nord (Transilvania), urmează în marea lor majoritate o direcție aproape perpendiculară față de linia crestei, iar apele lor sunt silite - din cauza pantei foarte înclinate - să coboare în salturi, formând numeroase cascade. Printre văile cele mai pitorești
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]