21,807 matches
-
originale pentru pontifii Ponțian, Anteriu, Fabian, Lucius I și Eutichie. În peretele îndepărtat a fost îngropat Papa Sixtus al II-lea, după ce a fost ucis în timpul persecuției lui Valerian; în fața mormântului său, Papa Damasus a sculptat o inscripție în metru poetic cu caractere săpate de caligraful Furius Dionisius Filocalus. În cripta alăturată este mormântul Sfintei Cecilia, ale cărei moaște au fost mutate de papa Pascal I în 821: frescele de pe pereți de la începutul secolului al IX-lea îi reprezintă pe Sfânta
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
filiala Craiova. "Horia Dulvac ne dăruiește în Efect Doppler (Editură Scrisul Românesc, Craiova), două ample poeme, pentru că scriitura prozastica nu e decât un instrument stilistic. Un poet admirabil, cu o bogată înzestrare sufletească și cu o rafinată știință a construcției poetice, ținându-și cititorul de bună credință în miezul textului, acolo unde percepția realului și imaginația posibilului își dau mâna spre a-l face pe cel atent un complice al aventurii lirice" (Ioan Moldovan) "The dead are în în fiction now
Horia Dulvac () [Corola-website/Science/332535_a_333864]
-
and beautifully written short novel, the narrative voices who turn ouț to belong to dead or nearly dead people, are hypnotic. What makes them great is that the effects death hâș hâd on these characters are dire and minimal, though poetic and concentrated. This book, written în Romanian, is too good to be translated, but it will be, and I pity the poor translator. For instance, the narrator declares at one point that, "“Once I roșe to the sky during a
Horia Dulvac () [Corola-website/Science/332535_a_333864]
-
ziarele și revistele vremii. În anul 2009 a fost inclus în dicționarul ”Scriitorimea Bărăganului”, autor Aurel David iar în 2011 a fost inclus în ”Istoria literaturii postdecembriste”, autor Mihai Marcu. Critica apreciază că a creat un stil nou în creația poetică, minimalismul laconic sau emilismul. Emil Druncea valorifică fiecare experiență umană, convertind-o într-un perpetuum mobile al acțiunilor viitoare, valorizând fiecare clipă printr-o trăire intensă și revelatoare. Unele dintre poemele sale amintesc de concentratele haikuuri care - prin arhicunoscuta lor
Emil Druncea () [Corola-website/Science/332554_a_333883]
-
în "Gioco segreto" și altele mai recente. În 1965 publică, după ce fusese prezentată în diferite ocazii la Torino, Milano și Romă, conferința Pro sau contra bombei atomice. Textul în care Elsa Morante își expune cu mare curaj și claritate crezul poetic este un scurt eseu de mare implicare morală: poezia menține vie realitatea și învinge irealitatea. Elsa Morante și Alberto Moravia s-au căsătorit în anul 1961, fără să mai divorțeze. Cu câțiva ani înainte, Elsa Morante avusese o relație tumulotoasă
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
a fost înmormântat lângă Biserica Mare din Săliște, acolo unde odihnește și fratele lui mai mic. Descoperit de către Onisifor Ghibu în anul 1905, a fost numit de către Nicolae Cartojan "„Anton Pann” al Ardealului". Înzestrat cu un bogat și autentic dar poetic românesc, precum și cu un talent rar de pictor religios, Pătruț a fost și un cultivator devotat al teologiei populare tradiționale românești. A contribuit la răspândire prin cuvânt și imagine a unei importante literaturi de factură tradițional moral-religioasă, dar și laică
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
imagine a unei importante literaturi de factură tradițional moral-religioasă, dar și laică. Prin lucrarea minții și a mâinilor sale, a întreținut - așa cum a spus Alexandru Beldiman - „învăpăiata dragoste către procopsirea nemului românesc”. Picu Pătruț a fost autorul unei vaste creații poetice (din cauza pierderii unor manuscrise, numărul volumelor redactate nu este cunoscut), numite viersuri sau verșuri. A fost influențat la început de scriitori populari ai timpului precum Ion Tincovici, Ion Barac, Vasile Aaron și Anton Pann (o parte din poeziile lor le-
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
o parte din poeziile lor le-a și reprodus). A creat ulterior sute de poezii și poeme de factură populară (ca inspirație, limbă și atmosferă) - aproape toate religioase, precum și imnuri religioase. A pus cele mai multe dintre poemele sale pe muzică. Ritmurile poetice, cu o muzicalitate rafinată, sunt scrise în stil și metru popular, cu versuri în majoritatea lor scurte. Motivele folosite trădează însă și influențe ale poeziei culte. De le el au rămas 30 (40 după altă sursă) de volume de poezii
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
o familie musulmană, cu origini arabo-berbere, în perioada Califatului Omeyyad din Peninsula Iberică , în orașul Ronda. Este cunoscut ca fiind un mare filosof, care a studiat unele dintre domeniile cele mai importante din acea epocă: chimie, fizică, astronomie. În ceea ce privește talentul poetic și aptitudinile sale în domeniul astrologiei , acestea i-au adus faima de care avea nevoie ca să ajungă la curtea lui Abd al-Rahman II (822-852), unde își perfecționează cunoștințele despre poezie și se inițiază în arta muzicii. Datorită numeroaselor sale invenții
Abbas ibn Firnas () [Corola-website/Science/333588_a_334917]
-
-se un regim de tip feudal asiatic, la curțile feudale se dezvoltă o literatură predominantă de spiritul, ideologia, gusturile vieții de curte. ” , Baba Taher din Hamadan, zis despuiatul , a fost unul din primii poeți persani, care a precedat șirul geniilor poetice persane ca Ferdousi, Nizami, Omar Khayyam, Rumi, Attar, Saadi, Hafez și Djami. A fost unul dintre primii poeți care a folosit robaiul, catrenul persan monorimat, cu excepția versului al treilea, rima fiind de obicei urmată de radif, cuvântul sau grupul
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
îmbătate de dragoste divină. Așadar, nu întâmplător tema vinului, ca băutură paradisiacă așa cum este descris în Coran, și a beției, ca stare de efuziune a celui ce se apropie de divinitate este prezentă la tot pasul în marea simfonie poetică persană. Chiar și acolo unde interpretarea lasă loc echivocului, fiorul mistic se face simțit. Faptul că vinul material este interzis de către Legea islamică accentuează și mai mult acest simbolism prezent în literatură. Tema vinului își are rădăcini adânci în tradiția
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
și care-a semănat"," pe când nefericitul moare fără să se fi-nfruptat". Arabul spune": "„Dăruiește fără să pretinzi nimic și fi-vei sigur în câștig”"! ” , Culegerea "Bustan", este divizată în zece capitole. Deși mai puțin cunoscut, "Bustan" are o mare valoare poetică, fiind scris numai în versuri. Capitolul I "Despre dreptate, guvernare și prevedere" S-a spus de-un om destoinic și sărman" "c-ar fi jignit cândva pe un sultan." Ce adevăr i-o fi ieșit din gură", "de a stârnit
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
supranumit și Hafez ( cunoscător pe dinafară al Coranului ), se cunosc puține date. S-a născut și a trăit la Shiraz între 1325 și 1390; a început să scrie de timpuriu, cîștigând o notorietate care avea să crească neîncetat. Opera lui poetică se compune din cinci sute de gazeluri, o sută de catrene și câteva poeme în distihuri. Gazelul, poezie lirică în distihuri, ale căror monorime sunt distribuite astfel: versurile primului distih rimează între ele, aceeași rimă păstrându-se în al doilea
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
sub influența sufismului, poezia sa va suferi influențe mistice, dar care nu vor duce la înlăturarea caracteristicilor expuse mai sus, ci la o îmbinare cu ele, creându-se astfel o poezie erotico-bahico-mistică, căreia i se vor adăuga și alte motive poetice. Originalitatea poeziei lui Hafez constă în multitudinea temelor abordate. , "În poezia lui Hafez găsim pe de o parte filonul identificării poeziei erotice cu cea mistică și, pe de altă parte, păstrarea tradiției poeziei culte, bazate pe retorica scolastică. Hafez, cu
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
privind solul, flora și fauna, precum și palmomanția și anumite tehnici ale extazului au fost caracteristici ale divinației tuturor semișilor ( Fahd, 1966:21-29 ). La fel ca la celelalte civilizații semite, și la arabi exista o afinitate între stilul profetic și cel poetic. Credința care îi domina cu adevărat pe vechii beduini era în fatalitate, timpul-destin, "dahr". Singurul document - și acela nesigur din punctul de vedere al autenticității - care s-a păstrat despre credințe, rituri și care relatează despre concepțiile vechilor beduini cu
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
-lea, iar pe baza confruntării acestor culegeri, în secolul al IX-lea au apărut două variante ale "diwan"-ului său: una întocmită de Ibn al- Sikkit, cealaltă de Al- Sukkari. Ne-au parvenit, de asemenea, numeroase comentarii despre creația sa poetică, unele integral, altele fragmentar, în lucrări filologice și de critică. Superioritatea lui Imru’al-Qays asupra celorlalți poeți preislamici se datorează în primul rând subtilității metaforei sale și modului iscusit în care a valorificat o serie de procedee și teme poetice
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
poetică, unele integral, altele fragmentar, în lucrări filologice și de critică. Superioritatea lui Imru’al-Qays asupra celorlalți poeți preislamici se datorează în primul rând subtilității metaforei sale și modului iscusit în care a valorificat o serie de procedee și teme poetice tradiționale. Se afirmă că el ar fi creatorul poemului amplu "qasida"; acest primat este atribuit însă de unii cercetători clasici unchiului său, poetul Al-Muhalhil. Oricum, Imru’al-Qays este unul din întemeietorii poeziei arabe și a exercitat o puternică influență asupra
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
Crăciunului al anului 2004 și până în ajunul Paștilor din anul următor. Ele au fost considerate ca definitive. Ediția definitivă a dilogiei a fost publicată în 2012 de editura Cartier din Chișinău, fiind coordonată de autor. Romanul lui Ion Druță prezintă poetic teritoriul Basarabiei ca pe un tărâm mitic, ocrotit de Dumnezeu și binecuvântat cu numeroase minuni divine: "„(...) dacă am sta așa, mai pe îndelete, să frunzărim istoria neamului, filă cu filă, veac după veac, am putea ușor observa că în vremurile
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
manieră eminesciană”, focul pe care-l veghează în ultima sa noapte de viață începând a fi acoperit de fluturi negri care întunecă lumina sufletului și determină „sfârșitul pământesc al lutului și al materiei”. Acest moment al morții este descris deosebit de poetic de Ion Druță cu următoarele cuvinte: "„Cam după miezul nopții s-a stins focul, iar pe la aprinsul zorilor s-a stins și Onache Cărăbuș. A murit pe același scăunaș josuț, cu vătrarul în mână, cu fața spre cuptor. Și chiar
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
din România - Filiala Târgu-Mureș, după cum urmează: Premiul pentru eseu - pentru volumul Teoria blagiană despre matricea stilistică (2000); Premiul pentru poezie - pentru volumul Îndepărtatele coline (2001); Premiul pentru ediții îngrijite - pentru volumul Vasile Conta - Încercări de metafizică (2003); Premiul pentru antologie poetică - pentru volumul Antologia poeților ardeleni contemporani (2004); Premiul pentru publicistică - pentru volumul Dialoguri în Agora (2006); Premiul pentru eseu - pentru volumul Conceptul de spațiu mioritic în filosofia lui Lucian Blaga (2008); Premiul pentru eseu - pentru volumul Elemente de retorică și
Eugeniu Nistor () [Corola-website/Science/333824_a_335153]
-
sânge și trădare, magie și frăție și prezintă un tablou convingător și brutal, uneori chiar frumos, al unui băiat aflat într-o călătorie spre maturizare și tron”, este prezentarea făcută de Goodreads. Booklist descrie cartea ca fiind „tulburătoare, minunată, haotică, poetică, obsedantă, antrenantă”, iar scriitoarea Robin Hobb consideră că „sumbru și implacabil, volumul "" vă va atrage în mrejele sale și vă va înhăța cu totul”. Thomas M. Wagner apreciază că romanul „nu atinge nivelul emoțional necesar pentru a deveni o carte
Prințul Spinilor () [Corola-website/Science/333841_a_335170]
-
Romanele istorice scrise de Mihail Sadoveanu înainte de Primul Război Mondial ("Șoimii", "Neamul Șoimăreștilor" și "Vremuri de bejenie") se caracterizează printr-un romantism ce se manifestă pe două mari axe, după cum constata criticul Pompiliu Constantinescu: aventura războinică și amoroasă și prestigiul poetic al timpurilor trecute. Inspirat din monografia romanțioasă a lui B.P. Hasdeu, Sadoveanu îl prezintă pe Ioan Vodă cel Cumplit ca pe un prieten al poporului, îndreptățindu-i cruzimea asupra boierilor ca acte de represiune necesară, reabilitându-i numele și susținând
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
demersul politico-militar al lui Nicoară Potcoavă. Scriitorul zugrăvește trecutul românesc, „cu exodurile lui dureroase, cu luptele lui omerice, cu instinctele lui războinice și amoroase”, făcând un exces de subiectivism în descrierea coloristică a mediului istoric și natural. Stilul narațiunii este poetic, avântat și plin de patos, iar peisajele evocate (codrii și apele moldave) par incendiate cu o flacără lirică într-un mod asemănător cu impresionismul artistic. Pasiunea pentru trecutul istoric și avântul patriotic din anii de tinerețe ale lui Sadoveanu erau
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
romanului "Nada Florilor" că apriga și inimoasa bunică din Verșeni a împrumutat multe elemente din firea ei dădacei din "Zodia Cancerului" și jupânesei Ilisafta din "Frații Jderi". Unul din elementele caracteristice ale operei literare a lui Sadoveanu îl reprezintă evocarea poetică a trecutului, într-o aură de basm și de legendă. Pasionat de trecutul Moldovei, Mihail Sadoveanu a reconstituit în cărțile sale unele momente din istoria națională: "Frații Jderi" descrie epoca glorioasă a domniei lui Ștefan cel Mare; "Șoimii" și "Nicoară
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
Romanele istorice scrise de Mihail Sadoveanu înainte de Primul Război Mondial ("Șoimii", "Neamul Șoimăreștilor" și "Vremuri de bejenie") se caracterizează printr-un romantism ce se manifestă pe două mari axe, după cum constata criticul Pompiliu Constantinescu: aventura războinică și amoroasă și prestigiul poetic al timpurilor trecute. Criticul sus-menționat considera că "Zodia Cancerului" reprezintă un punct de reper în activitatea scriitorului, deoarece marchează începutul unei perioade de creație în care geniul sadovenian s-a putut manifesta într-un ritm abundent și matur. Scriitorul zugrăvește
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]