25,611 matches
-
majori... Dumneavoastră ați avut incidente directe cu gardienii? Cum să nu!? Am avut destule incidente, că noi ăștia mai tineri ne mai căutam de draci... Ce se Întâmplă? Odată, la poartă a intrat un sergent-major care nu era un băiat rău..., cum dracu’..., cum Dumnezeu Îl chema? Era un moldovean repezit așa, glonț, subțirel și mititel. Și avea și așa un dialect moldovenesc (Îl imită pe sergent - n.n.). Și eu cu un prieten din „lotul Matei Basarab”, Vlad Dinu, ne-am apucat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era foarte cald, că era vară și o duceam bine, pentru că veneau băieții de la bucătărie și Întotdeauna când venea să-ți dea mâncarea avea turtoaie sau pâine, și ne băga acolo... Nu era izolarea teribilă... Poate iarna ar fi fost rea... Dar când era timp de persecuție, ne persecuta pe toți. Atuncea Îți căuta motive când veneai de la muncă, de la câmp, și te băteau. Te oprea În poartă și-ți dădea 10, 15, 20, 30, după cum apreciau ei... Dumneavoastră de câte ori ați
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În toate”. Ei, asta era... Prin sistemul de informații, vorbeai cu un prieten, Îl turnai, după aia Îi zâmbeai ca și când nu s-a Întâmplat nimic... Asta a fost schimonosirea sufletească a acestui popor, ca să zic așa. Distorsionat complet... cel mai rău lucru care l-o făcut. Cine a fost considerat cap de lot? Cap de lot era considerat cel care de fapt a și mers la Securitate și-a turnat. Cel căruia evit să-i spun numele... Dar ce să zic
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și i-o executat. Și o mai fost Încă unu’ cu el, Toni Livinschi, care era pontator la brigadă, la Canal, unde am fost eu. Dar Livinschi ăsta era tot trist așa, avea o tristețe În el... Nu era om rău, da’ avea o tristețe În sufletul lui... Acolo ne-au băgat și la izolare. Ce făceam la izolare? O pregătire spirituală. Era rugăciune, era meditație, erau discuții. Aveam o cărticică de rugăciuni a cardinalului Todea, Noul Testament..., și așa, pe furiș
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mutat de la Târgșor? Prin... octombrie-noiembrie ne-a mutat și ne-a dus la Canal. A fost o schimbare destul de bruscă de regim... Da, da. La Canal, acolo, l-am avut brigadier pe Coriolan Gherman. Dom’le, am auzit multe lucruri rele despre el, da’ cu mine nu s-a purtat urât. C-am avut odată zona zoster și m-a lăsat trei zile În baracă... Și cu pudră de talc m-am vindecat, nu cu altceva. Dar este adevărat că nici
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de-astea de legume, cum era atunci, le făceau câte un mic sicriu așa... Erau gata sicriele, pregătite, că zicea că a doua zi vor muri. Asta a făcut domnul Borcea! El, zice, orfan, crescut, educat de comuniști, toți erau răi, negrii și așa mai departe, și s-a comportat așa cum s-a comportat. După ce-a murit Stalin a venit Procuratura Militară, i-au rupt galoanele și l-au dat afară 2. Și acum l-am văzut la televizor ce
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
școală, aveau experiență, aveau toată puterea de viață și de moarte asupra ta. Tu ai putut să zici ce-ai vrut atunci, că ei Îți spuneau asta și gata. Eu Îi condamn pe cei care au contribuit să fim mai răi ca ăia din Răsărit. Pentru că comunismul nostru o avut o altă față, mai diabolică decât sistemul bolșevic... Adică În 45 de ani parcă noi am fost mai avansați În teroare... Și am avut niște slugi de-a lu’ Stalin pur
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
domne, nu! „Acuma!” S-o dus, l-o chemat pe ălalalt anchetator și o trebuit să le desenez unde-i pus pistolul... Și dac-am recunoscut că am armă, rezultatul a fost că m-o trimis să dorm. Și partea rea a fost că n-am putut să mai adorm. Înspre dimineață parc-am moțăit ceva, În fine. Domne, m-au chemat În ziua următoare iar la anchetă, pe la ora unșpe, așa: „No, da’ pușca unde-i?”. Am rămas trăznit. Domne
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În momentul În care ați ajuns dumneavoastră acolo, În Târgșor, erau veniți cei din Moldova sau au venit după? Erau prezenți cei din Moldova... Stoian care va fi executat... Livinschi... El parcă a scăpat... Stoian a fost un om foarte rău și a fost executat În grupul lui Țurcanu... Cunoașteți povestea, așa... Și erau mai mulți dintre ei care erau Înfricoșați... Pe de altă parte, parcă-mi vine să-i cred acuma, pentru că Închisoarea de la Suceava a fost foarte dură... Poate
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
diplomați, profesori universitari, generali... Și-am stat acolo până În luna iulie, anul următor, În ’51, când am plecat la Canal, la Poarta Albă. Cum erau condițiile de la Poarta Albă? Noi eram Într-o brigadă disciplinară care a dat cei mai răi conducători de brigadă: doi plutonieri de jandarmi de pe vremuri, Zubrinski și Mureșan, oameni de rea-credință și răi la suflet. Dar În acele brigăzi, aducând oamenii cei mai răi de gură din tot lagărul de 5 000. Cele două brigăzi, O-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
plecat la Canal, la Poarta Albă. Cum erau condițiile de la Poarta Albă? Noi eram Într-o brigadă disciplinară care a dat cei mai răi conducători de brigadă: doi plutonieri de jandarmi de pe vremuri, Zubrinski și Mureșan, oameni de rea-credință și răi la suflet. Dar În acele brigăzi, aducând oamenii cei mai răi de gură din tot lagărul de 5 000. Cele două brigăzi, O-1 și O-2, Îi aveau pe acești doi brigadieri, cei mai răi conducători de brigadă, cei
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Albă? Noi eram Într-o brigadă disciplinară care a dat cei mai răi conducători de brigadă: doi plutonieri de jandarmi de pe vremuri, Zubrinski și Mureșan, oameni de rea-credință și răi la suflet. Dar În acele brigăzi, aducând oamenii cei mai răi de gură din tot lagărul de 5 000. Cele două brigăzi, O-1 și O-2, Îi aveau pe acești doi brigadieri, cei mai răi conducători de brigadă, cei mai câinoși... Adică, În ce sens răi? În sensul că nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
oameni de rea-credință și răi la suflet. Dar În acele brigăzi, aducând oamenii cei mai răi de gură din tot lagărul de 5 000. Cele două brigăzi, O-1 și O-2, Îi aveau pe acești doi brigadieri, cei mai răi conducători de brigadă, cei mai câinoși... Adică, În ce sens răi? În sensul că nu ne lasă... Da’ brigadierul știți ce putere avea? Să-ți dea de mâncare sau să nu-ți dea; să te propună pentru carceră și noaptea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aducând oamenii cei mai răi de gură din tot lagărul de 5 000. Cele două brigăzi, O-1 și O-2, Îi aveau pe acești doi brigadieri, cei mai răi conducători de brigadă, cei mai câinoși... Adică, În ce sens răi? În sensul că nu ne lasă... Da’ brigadierul știți ce putere avea? Să-ți dea de mâncare sau să nu-ți dea; să te propună pentru carceră și noaptea să dormi la carceră, stând În picioare, și-a doua zi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
veneai de la lucru să te pună să faci munci suplimentare În lagăr, că ba se construia ceva, ba se tăiau lemne, era de lucru la bucătărie, la curățenie... Câte munci sunt mereu Într-un lagăr din ăsta... Și acești oameni răi n-au făcut față cu noi... Eu nu eram rău de gură, da’ alții erau foarte răi: „Băi, Zubrinski, băi, Mureșan, vezi că tu ai să mori Înaintea mea aici. Voi vreți să ne omorâți? Voi sunteți agenții șefului de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ba se tăiau lemne, era de lucru la bucătărie, la curățenie... Câte munci sunt mereu Într-un lagăr din ăsta... Și acești oameni răi n-au făcut față cu noi... Eu nu eram rău de gură, da’ alții erau foarte răi: „Băi, Zubrinski, băi, Mureșan, vezi că tu ai să mori Înaintea mea aici. Voi vreți să ne omorâți? Voi sunteți agenții șefului de lagăr și ne puneți să muncim cum nu putem. Da’ noi nu muncim decât cum vrei noi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Înaintea mea aici. Voi vreți să ne omorâți? Voi sunteți agenții șefului de lagăr și ne puneți să muncim cum nu putem. Da’ noi nu muncim decât cum vrei noi”. Și-atunci, văzând că n-au rezultate cu oamenii ăia răi, ne-au redus porția de mâncare la jumătate... În aceste condiții, noi am declarat greva: nu ieșeam deloc la lucru, ne-au scos cu forța, am ieșit la lucru, da’ acolo n-am muncit... Pe chestia asta, din cele două
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Simionescu 3, dac-ați auzit de el, murise Dumitrache 4, care-a fost omorât tot de ei, și au mai fost și alții, care-au evadat și au murit, și au mai Încetat... De altfel, să știți că cea mai rea perioadă a fost noiembrie-decembrie 1952, ianuarie, februarie, martie, aprilie ’53, deci până după moartea lui Stalin, care a fost În 5 martie 1953. Până atunci a murit multă lume la Canal, la Peninsula... Și de ce? Au adus și foarte mulți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
totuși că a făcut Închisoare, dacă era omul lor... Exact. Și alt mister, că ce a fost acolo nici acuma nu știm, pentru că este un referat foarte amănunțit despre el... Așa este o expresie, că a fost un „informator cu rea intenție”. Ei, dar după patru ani, Încă un referat, și este scris așa: „A făcut multe prostii, dar, Într-adevăr, a fost Îndrumat greșit de noi”. Dumneavoastră unde ați fost dus pentru executarea pedepsei? După penitenciarul din Cluj am fost
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
l-o Întrebat: „De ce nu l-ai denunțat?”. Și el le-o spus: „De-aia, fiindcă urăsc comunismul! Comunismul i-așa și-așa”... S-o-nfundat singur săracul, În loc să se apere... Și tot Îmi spuneau la Securitate la București: „Tare rău soț ai avut dumneata, tare rău. A spus că urăște comunismul!”. Ce puteam face io? L-am apărat cât am putut, dar nu s-a putut mai mult... Cum s-a Întâmplat să Îl descopere pe fratele dumneavoastră? Cum i-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
timp, la Securitate, am mai dat jos, pentru că n-am mâncat și de multe ori refuzam mâncarea și am avut probleme cu asta, că au spus că fac greva foamei, dar eu n-o puteam mânca că era așa de rea... Că știți că ardelenilor ne place să mâncăm bine, și io, ca gospodină, care am avut și posibilitate, am făcut tot mâncări gustoase și bune, și, dintr-odată, m-am văzut la mâncările alea rele și nu le-am putut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mânca că era așa de rea... Că știți că ardelenilor ne place să mâncăm bine, și io, ca gospodină, care am avut și posibilitate, am făcut tot mâncări gustoase și bune, și, dintr-odată, m-am văzut la mâncările alea rele și nu le-am putut mânca. Da’ când am ajuns la Jilava eram Încă În situație bună, dădusem câteva kilograme jos, dar mai eram Încă bine... Cu cine v-ați Întâlnit acolo la Jilava? În timpul zilei am aflat că erau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
internate la tratament... Și cu maiorul ce s-a-ntâmplat, l-au schimbat? Ha, ha! O primit treizeci de zile de carceră. Și ofițerul de servici o fost mutat din Închisoare. Așa ne-am bucurat, că el era cel mai rău, că el dădea pedepsele... Era și un bărbat urât, „Cap de mort” Îi ziceam noi. Așa că o lună de zile am fost scutite de maior, și un căpitan i-o luat locul până s-o Întors Îndărăt. Dar ce ne-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un cor de colinde. Am cântat „O, ce veste minunată” toate. Când eram mai fericite, s-o deschis ușa și-o intrat comandantu’ cu o sergentă-majoră... Româncă era asta, că cele maghiare o fost mai omenoase, dar aia era tare rea... S-o dus și l-o adus pe comandant, că n-aveam voie să cântăm, să colindăm. Știți? Și o intrat comandantul și-o zis: „Să vină aici, Înaintea mea, colindătorii”. Eu m-am dus prima, că io am fost
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Îmbolnăvit. Și la un moment dat, vedem că vine iarăși: „Faceți-vă bagajele!”. Pe când noi ne simțisem așa de bine acolo la Arad. No... Ne duc la Oradea. La Oradea a fost mai rău? Păi, Închisoarea Oradea-i vestită de rea... Mâncare proastă... Și, ioi... Acolo iar ne-o băgat În cămeruțe mici, câte patru persoane-n una, numa’ la lucru ne-ntâlneam. Și acolo era două ateliere, tot cu coșuri din astea de Împletit de coșuri. Aici ați putut lua
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]