221,754 matches
-
obligă să devieze cursul și ajung la fluviul Oubangui în dreptul localității Kouango de unde se îndreptă spre Bangui. Aici se odihnesc două zile. La 24 martie ajung la Bangassou, unde au de prospectat terenuri de aterizare. În ziua următoare, pe ploaie, ajung la Juba, iar după încă o zi parcurg 1300 km până la Atbara, pe o căldură sufocantă, făcând doar o escală, la Malakal. La 27 martie, pe traseul spre Wadi Halfa trec printr-o furtună de nisip, care le putea afecta
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
iar după încă o zi parcurg 1300 km până la Atbara, pe o căldură sufocantă, făcând doar o escală, la Malakal. La 27 martie, pe traseul spre Wadi Halfa trec printr-o furtună de nisip, care le putea afecta motoarele, dar ajung cu bine la Cairo. Până aici se parcurseseră circa 22 000 km. Mai urma explorarea traseului spre Siria. După două zile de odihnă, la 30 martie pleacă la Rayak. La 31 martie sunt la Damasc, iar la 1 aprilie la
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
22 000 km. Mai urma explorarea traseului spre Siria. După două zile de odihnă, la 30 martie pleacă la Rayak. La 31 martie sunt la Damasc, iar la 1 aprilie la Palmyra, unde au stat puțin, decolând spre Gaza, unde ajung survolând Haifa. La 2 aprilie ajung la Cairo, Bănciulescu simțindu-se foarte rău. Din experiența raidului din 1933 a rezultat că este nevoie de avioane cu motoare mai puternice decât motoarele Siemens Halske SH 13b de 80 CP. Organizatorii raidului
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
traseului spre Siria. După două zile de odihnă, la 30 martie pleacă la Rayak. La 31 martie sunt la Damasc, iar la 1 aprilie la Palmyra, unde au stat puțin, decolând spre Gaza, unde ajung survolând Haifa. La 2 aprilie ajung la Cairo, Bănciulescu simțindu-se foarte rău. Din experiența raidului din 1933 a rezultat că este nevoie de avioane cu motoare mai puternice decât motoarele Siemens Halske SH 13b de 80 CP. Organizatorii raidului au propus avioanele Fleet F-10G sau
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
Kantara. La Cairo, în dimineața următoare schimbă elicele cu altele, metalice, de tip "Hamilton" (de la Fleet), deoarece la Adana pe cele de lemn se observaseră fisuri. Operația costă. În aceeași zi zboară până la Assuan, pe vechiul traseu. La 17 aprilie ajung la Khartum, iar în ziua următoare trec de Malakal, ajungând la Juba, depășind parcursul din 1933. În continuare părăsesc Nilul și zboară după busolă direct spre Kisumu, survolând Lira, , Tororo și , extensie a lacului Victoria. În aceeași zi zboară la
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
metalice, de tip "Hamilton" (de la Fleet), deoarece la Adana pe cele de lemn se observaseră fisuri. Operația costă. În aceeași zi zboară până la Assuan, pe vechiul traseu. La 17 aprilie ajung la Khartum, iar în ziua următoare trec de Malakal, ajungând la Juba, depășind parcursul din 1933. În continuare părăsesc Nilul și zboară după busolă direct spre Kisumu, survolând Lira, , Tororo și , extensie a lacului Victoria. În aceeași zi zboară la Nairobi ocolind pe la sud . este cel mai înalt aeroport de pe
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
m. La Nairobi fac cunoștință cu căpitanul Caspareuthus (v. mai sus), pilot de linie pe un cvadrimotor , care-i va ajuta de mai multe ori în raid. Survolează lacurile și Natron și fac escală de alimentare la Dodoma, unde sunt ajunși din urmă de Caspareuthus, care făcuse escală la Moshi. Spre Mbeya trebuie să zboare după busolă și să treacă printr-o trecătoare muntoasă. Caspareuthus le face o schiță pe o carte de vizită, dar pe traseu au norocul să ajungă
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
ajunși din urmă de Caspareuthus, care făcuse escală la Moshi. Spre Mbeya trebuie să zboare după busolă și să treacă printr-o trecătoare muntoasă. Caspareuthus le face o schiță pe o carte de vizită, dar pe traseu au norocul să ajungă la trecătoare simultan, astfel că "Atalanta" sevește drept ghid. La 21 aprilie decolează din Mbeya și intenționează să zboare spre Mpika, dar un cap compas greșit îi fac să se abată spre est. Își dau seama de eroare în momentul
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
de eroare în momentul în care timpul indica că au trecut de Mpika, dar au noroc că recunosc la dreapta, la circa 20 km, masivul Lavuzi la verticala căruia trebuiau de fapt să zboare. Se orientează, corectează capul compas și ajung la Broken Hill. Ca să nu se mai rătăcească, în loc să zboare direct spre Salisbury, o iau de-a lungul căii ferate spre Lusaka, pe care o survolează, și apoi de-a lungul fluviului Zambezi. Vrând să facă recunoașterea unui teren de
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
Olteanu) pică, următorul (Davidescu - Jienescu) îl urmează, dar al treilea (Stengher - Pantazi), rămas în urmă, nu-i observă și trece mai departe, ba, crezând că a rămas mult în urmă, „dă gaz”. Se pierd unii de alții, primele două avioane ajung la Salisbury, dar al treilea nu. Aeroportul se alarmează, intervin Caspareuthus și ministrul de interne (!), care propun să-l caute. Totuși decid să aștepte până a doua zi. În dimineața zilei de 22 aprilie se aude zgomotul motorului avionului lui
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
care intenționau doar să-l survoleze. Sunt întâmpinați de familia unui român căsătorit cu o englezoaică și cele două fete ale lor, care-i așteptau, fără să știe că dacă nu era defecțiunea n-ar fi aterizat. Repară rezervorul și ajung la Pietersburg. Deoarece este deja seară, nu mai pot ajunge la Johannesburg, cum intenționau. A doua zi fac escală pe aeroportul Germiston de lângă Johannesburg. Navigația e ușoară, reperele fiind căile ferate. Survolează Bothaville, Hoopstad și ajung la Kimberley. În ultima
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
unui român căsătorit cu o englezoaică și cele două fete ale lor, care-i așteptau, fără să știe că dacă nu era defecțiunea n-ar fi aterizat. Repară rezervorul și ajung la Pietersburg. Deoarece este deja seară, nu mai pot ajunge la Johannesburg, cum intenționau. A doua zi fac escală pe aeroportul Germiston de lângă Johannesburg. Navigația e ușoară, reperele fiind căile ferate. Survolează Bothaville, Hoopstad și ajung la Kimberley. În ultima etapă fac escală la Wictoria West ca să se dezmorțească (este
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
aterizat. Repară rezervorul și ajung la Pietersburg. Deoarece este deja seară, nu mai pot ajunge la Johannesburg, cum intenționau. A doua zi fac escală pe aeroportul Germiston de lângă Johannesburg. Navigația e ușoară, reperele fiind căile ferate. Survolează Bothaville, Hoopstad și ajung la Kimberley. În ultima etapă fac escală la Wictoria West ca să se dezmorțească (este toamna târziu, foarte frig), depășesc pe la nord și, la 25 aprilie ajung la Cape Town, unde sunt întâmpinați de comandantul aeroportului, consulul general al României, consulul elvețian
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
Germiston de lângă Johannesburg. Navigația e ușoară, reperele fiind căile ferate. Survolează Bothaville, Hoopstad și ajung la Kimberley. În ultima etapă fac escală la Wictoria West ca să se dezmorțească (este toamna târziu, foarte frig), depășesc pe la nord și, la 25 aprilie ajung la Cape Town, unde sunt întâmpinați de comandantul aeroportului, consulul general al României, consulul elvețian, un ziarist și un fotograf. Rămân trei zile la Cape Town, odihnindu-se, vizitând orașul și oficialitățile. La 30 aprilie pleacă spre țară, urmând același traseu ca
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
zbor locale de la Germiston și Barragwanath. Tot Caspareuthus îl aduce înapoi, astfel că la 4 mai pot decola spre Salisbury. În etapa următoare sunt hotărâți să repereze Mpika. Deși navighează tot după busolă, de data asta nu mai greșesc și ajung corect. În continuare etapele decurg fără incidente, dar la Nairobi trebuie să se oprească deoarece Stenger are malarie. Aici sunt nevoiți să râmână patru zile, timp în care vizitează rezervația . La 13 mai reiau zborul, iar în ziua următoare survolează
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
corect. În continuare etapele decurg fără incidente, dar la Nairobi trebuie să se oprească deoarece Stenger are malarie. Aici sunt nevoiți să râmână patru zile, timp în care vizitează rezervația . La 13 mai reiau zborul, iar în ziua următoare survolează , ajungând la Juba. După decolarea de la Malakal rezervorul avionului YR-ACK iar se fisurează și sunt nevoiți să aterizeze la Kosti. Cârpesc rezervorul, iar la Khartum îl lipesc de bine de rău. După Wadi Halfa cârpeala rezervorului nu ține, iar timp de
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
la Khartum îl lipesc de bine de rău. După Wadi Halfa cârpeala rezervorului nu ține, iar timp de cinci ore și jumătate, până la Cairo, echipajul trebuie să pompeze benzina manual la fiecare cinci minute. La 18 mai ora 11:30 ajung la Cairo și comandă în țară un nou rezervor, care le va fi livrat peste trei zile, timp în care vizitează muzeele și piramida în trepte de la . Pleacă de la Cairo la 22 mai, dar mai au o problemă: la Adana
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
care una, somnul ("Silurus glanis"), este răspândită și în România și Republica Moldova. Peștii din această familie se caracterizează prin corpul alungit, lipsa înotătoarelor adipoase, printr-o înotătoare dorsală mică și prin lipsa solzilor de pe corp. Înotătoarea anală este foarte lungă, ajungând până la înotătoarea caudală. Familia siluridelor cuprinde specii de dimensiuni variabile de la pești mici până la foarte mari. Specia europeană - somnul ("Silurus glanis")- ajunge la 5 m lungime și o greutate de 400 kg. Corpul este alungit, gros în partea anterioară, comprimat
Siluride () [Corola-website/Science/331660_a_332989]
-
înotătoarelor adipoase, printr-o înotătoare dorsală mică și prin lipsa solzilor de pe corp. Înotătoarea anală este foarte lungă, ajungând până la înotătoarea caudală. Familia siluridelor cuprinde specii de dimensiuni variabile de la pești mici până la foarte mari. Specia europeană - somnul ("Silurus glanis")- ajunge la 5 m lungime și o greutate de 400 kg. Corpul este alungit, gros în partea anterioară, comprimat lateral în cea posterioară, și este gol, lipsit de solzi. Capul turtit dorso-ventral. Pe ambele fălci 2—3 perechi de mustăți: una
Siluride () [Corola-website/Science/331660_a_332989]
-
anterioare sunt depărtate mult de cele posterioare. Înotătoarea dorsală rudimentară, mică și scurtă sau lipsește, de obicei cu mai puțin de 7 radii moi, fără radie țepoasă (= țep) anterioară. Înotătoarea adipoasă lipsește. Înotătoarea anală, foarte lungă (cu 41—110 radii), ajungând până la înotătoarea caudală sau contopindu-se cu aceasta. Înotătoarea caudală rotunjită sau trunchiată, mai rar scobită. Înotătoarele ventralele mici, uneori absente. Fălcile, prevomerul și uneori palatinul, sunt prevăzute cu dinți. Maxilarele rudimentare. Ectopterigoidul lipsește. Mezopterigoidele sunt mici, unind metapterigoidele cu
Siluride () [Corola-website/Science/331660_a_332989]
-
de apă dulce. Somnul ("Silurus glanis") poate intra în apele salmastre. Speciile acestei familii sunt în principal bentonice, carnivore și răpitoare. Familia este originară din Asia Centrală, și este răspândită în Europa, Orientul Mijlociu și Asia sudică, estică și vestică. În Europa ajung numai două genuri, reprezentate fiecare prin câte o singură specie: Silurus glanis (somnul) în Europa centrală și estică, "Silurus aristotelis" în rîul Aspropotamos din vestul Greciei. Somnul ("Silurus glanis") este răspândit și în România și Republica Moldova. Multe specii din această
Siluride () [Corola-website/Science/331660_a_332989]
-
aceea, atent la a prelua informații din surse neoficiale pe care le poate valorifica sub forma bârfei și a zvonului. El vede potențialul fructificării acestor informații care îi oferă pentru o scurtă perioadă o poziție centrală în grupul de apartenență. Ajunge să fie “cineva”. Părerea lui contează. Folosit în cadrul războiului psihologic, zvonul are ca finalitate modificarea concepției, atitudinii, opțiunilor și comportamentului forțelor adversarului sau neutrilor, afectarea sau influențarea voinței factorilor de decizie sau a liderilor inamici de a acționa, precum și a
Zvon () [Corola-website/Science/331663_a_332992]
-
anul 1930 Carol Neuman emigrează în Statele Unite ale Americii, iar în anul 1935 fratele său mai mare Eduard, care conducea Fabrica de spirt și drojdie (Indagrara), emigrează în Cuba, astfel Francisc preia toate afacerile familiei, la numai 25 de ani. Ajuns la conducerea firmei la 33 de ani, Francisc Neuman avea un program bine stabilit. La 6 dimineața intra pe poartă la I.T.A și vizita toate secțiile (uzina avea peste 7.000 de muncitori). La ora 8, pleca spre fabrica
Francisc von Neuman, Baron de Végvár () [Corola-website/Science/331667_a_332996]
-
pe care îl considerăm fie din punctul de vedere a ceea ce îl produce (acțiune), fie a ceea ce îl suferă (pasiune), Descartes deduce din aceasta necesitatea de a distinge funcțiile (activitatea) corpului (art. VII-XVI) față de funcțiile sufletului (art. XVII-XXVI), pentru a ajunge la definiția generală a pasiunilor (art. XXVII-XXIX). Studiul interacțiunii dintre suflet și corp (art. XXX-XXXIX) îi permite apoi să afirme concluzia referitoare la puterea sufletului asupra corpului (art. XLI-L). În partea a doua (art. LI-CXLVIII) și partea a
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
de cercetare care să captureze monstrul și să-l arunce afară din navă (uciderea sa este exclusă, pentru a nu risca expunerea învelișului navei la efectele corozive ale acidului secretat de extraterestru). Creatura crește cu o viteză incredibilă și, curând, ajunge suficient de mare încât să devină ea un vânător periculos pentru oameni. Rând pe rând, membrii echipajului îi cad pradă, iar cei rămași sunt sistematic sabotați în tentativele lor de a-l prinde în capcană. Vinovatul pentru aceste eșecuri este
Alien: Al 8-lea pasager () [Corola-website/Science/331680_a_333009]