221,754 matches
-
ajuns la râul Coca (un afluent al Napo) o brigantină, "San Pedro", a fost construită pentru a transporta bolnavii și proviziile. Gonzalo Pizarro i-a ordonat să exploreze Râul Coca și să revină când ajunge la capătul râului. Când au ajuns la confluența cu Fluviul Napo oamenii au amenințat cu revolta dacă nu continuă. Pe 26 decembrie 1541 a acceptat să fie numit șef al noii expediții și pentru a cuceri noi teritorii în numele regelui. Orellana, împreună cu misionarul dominican Gaspar de
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
vreme cu doar 80 de oameni în viață. După ce a părăsit satul de pe Napo Orellana a continuat să navigheze în aval spre Amazon. În timpul navigării pe Fluviul Napo Orellana și oamenii săi au fost permanent atacați de tribul Cambeba. Au ajuns la Rio Negro pe 3 iunie 1542 și apoi în sfârșit pe Amazon. Pe longitudinea de aproximativ 69 vest Orellana și oamenii săi au fost implicați într-o serie de altercații indigenii Machiparo și au fost fugăriți în aval. Continuând
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
O altercație cu aceste femei războinice se spune că a avut loc pe 24 iunie 1542 când Orellana se apropia de râul Trombetus. La aproximativ 54 vest s-au oprit pentru 18 zile pentru a-și repara ambarcațiunile și au ajuns în cele din urmă la țărmul oceanului pe 26 august 1542 unde navele au fost verificate dacă sunt capabile pentru o călătorie pe ocean. Navigând de-a lungul coastei spre Guiana cele două brigantine au fost despărțite până când au fost
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
brigantine au fost despărțite până când au fost reunite la Nueva Cádiz pe insula Cubagua de pe coasta Venezuelei. "Victoria", purtând pe Orellana și Carvajal a navigat spre sud pe lângă Trinidad și a fost blocată în Golful Paria timp de șapte zile, ajungând în cele din urmă pe Cubagua pe 11 septembrie 1542. "San Pedro" a navigat la nord de Trinidad și a ajuns în Cubagua pe 9 septembrie. Din Cubagua Orellana a decis să revină în Spania pentru a obține din partea Coroanei
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
și Carvajal a navigat spre sud pe lângă Trinidad și a fost blocată în Golful Paria timp de șapte zile, ajungând în cele din urmă pe Cubagua pe 11 septembrie 1542. "San Pedro" a navigat la nord de Trinidad și a ajuns în Cubagua pe 9 septembrie. Din Cubagua Orellana a decis să revină în Spania pentru a obține din partea Coroanei dreptul de a guverna teritoriile abia descoperite, pe care el le-a numit Noua Andaluzie. După o navigare dificilă a ajuns
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
ajuns în Cubagua pe 9 septembrie. Din Cubagua Orellana a decis să revină în Spania pentru a obține din partea Coroanei dreptul de a guverna teritoriile abia descoperite, pe care el le-a numit Noua Andaluzie. După o navigare dificilă a ajuns mai întâi pe țărmurile Portugaliei. Regele l-a primit într-un mod prietenos și i-a făcut oferta să navigheze înapoi spre Amazon sub steagul Portugaliei. Expediția lui Orellana a lansat discuții la nivel internațional. Conform Tratatului de la Tordesillas cea
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
98 de oameni au murit de boală și alți 50 au dezertat. O altă navă a fost pierdută în Atlantic, luând cu ea 77 de oameni, 11 cai și o barcă ce trebuia să fie folosită pe Amazon. Orellana a ajuns pe coasta Braziliei cu câteva zile înainte de Crăciunul anului 1545 și a navigat 100 de leghe în delta Amazonului. O ambarcațiune fluvială a fost construită dar 57 de oameni au murit de foamete iar ultima ambarcațiune maritimă a eșuat. Naufragiații
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
mai mică șansă de succes din istorie, Orellana a reușit să navigheze pe lungimea fluviului Amazon, sosind la gura de vărsare a fluviului pe 24 august 1542. El și echipajul său au navigat de-a lungul coastei Atlanticului până când au ajuns pe insula Cubagua, aproape de coasta Venezuelei. În seria de documentare "Unnatural Histories" realizate de BBC se prezintă dovezi că Orellana nu a exagerat cum s-a crezut înainte, ci a fost corect în observațiile sale conform cărora exista o civilizație
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
pentru soiurile deficitare. Producția de struguri este mare, de peste 20 t/ha. Coacerea are loc la sfârșitul lunii septembrie, dar poate continua în toată luna octombrie. Cantitatea de zahăr acumulată atinge rar 170 g/l, dar aciditatea este foarte mare ajungând chiar la 9 g/l, motiv pentru care uneori i se spune Bășicata acră. Datorită acestei acidități se se recomandă cupajarea cu alte soiuri mai puțin acide. De asemenea, pot fi folosite la obținerea vinurilor spumante și a distilatelor de
Bășicată () [Corola-website/Science/331905_a_333234]
-
definitiv lămurit, comandamentul militar sârb a pus în practică dezarmarea forțele militare bine echipate ale Legiunii aflate în tranzit, aducându-și în acest mod contribuția la împiedicare formării unei armate proprii transilvănene. În cele din urmă toți soldații Legiunii au ajuns totuși în Transilvania și unitatea s-a autodizolvat în 2 decembrie la Cluj. Majoritatea membrilor acesteia s-au înrolat ulterior în Gărzile Naționale Române și în Armata Română din Transilvania. În ultimele zile ale lunii octombrie 1918, pe frontul din
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
San la Przemyśl, proiectul a fost abandonat, la fel cum a fost abandonat și proiectul de reîntoarcere în Transilvania pe drumul cel mai scurt, datorită refuzului conducerii maghiare de a autoriza traversarea Ungariei. La final s-a ales pentru a ajunge la timp la deschiderea Marii Adunări Naționale de la Alba-Iulia, drept rută de repatriere un drum care a parcurs Austria și Regatul Sârbo-Croato-Sloven. Conform cererii comandanților Legiunii, Consiliul Național Cehoslovac a pus la dispoziție militarilor români o garnitură de tren, bani
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
încă definitiv lămurit, prudent, comandamentul militar sârb a decis astfel să dezarmeze forțele militare bine echipate ale Legiunii, spulberând în acest mod speranța românilor din Ardeal de formare a unei armate proprii. În cele din urmă toți soldații acesteia au ajuns Transilvania, fiind la Cluj pe 2 decembrie, dată la care Legiunea Română din Praga s-a autodizolvat. Ulterior, majoritatea ofițerilor și soldaților unității s-au înrolat în Gărzile Naționale Române și în Armata Română din Transilvania. Problemele pe care le-
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
haine noi lui Găină, dar a avut grijă să-i comande o măsură foarte mare. Petrescu a primit hainele și a rămas buimac. Replica lui Bogdan a fost: - "De Găină, sunt de pomană". Nicolae Petrescu a visat toată viața să ajungă la Paris, drept pentru care a învățat toate detaliile necesare descurcării într-un mare oraș cum era capitala Franței. Cu mare greutate a reușit că strângă banii pentru deplasare, își pregătise bagajele, totul era aranjat. Înainte să plece la Paris
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
pe Charlie Stross. Printre primele opere se numără prima povestire publicată, "Shibuya no Love" (2003) și "Deus Ex Homine", apărută în 2005 în antologia SFF scoțiană "Nova Scotia", care a atras atenția actualului său agent literar, John Jarrold.. Rajaniemi a ajuns în centrul atenției în octombrie 2008, când John Jarrold a semnat un contract de trei cărți cu Gollancz, pe baza primelor 20 de pagini din manuscris. Romanul său de debut, "Hoțul cuantic", a fost publicat în septembrie 2010 de către Gollancz
Hannu Rajaniemi () [Corola-website/Science/335550_a_336879]
-
Doza letală de amanitină la om este de 0,1 miligrame pe kilogram de greutate corporală, pentru o persoană de 70 kilograme adică aproximativ 7 miligrame. Această cantitate este conținută în aproximativ 30 de grame de ciuperci proaspete. Un organism ajuns la maturitate poate cântării 50 de grame sau mai mult, prin urmare, un singur exemplar consumat va produce o otrăvire mortală. Simptomele otrăvirii sunt identice, amatoxina atacă ficatul, iar simptomele apar abia după 6-24 ore de la consumare, prima dată doar
Burete primăvăratic () [Corola-website/Science/335568_a_336897]
-
Odesa și Ciapaev. Diverse vătămări au obținut și oamenii care se aflau în troleibuz. Explozia a fost atât de puternică încât piesele microbului au fost împrăștiate pe o rază de 100 de metri. La câteva zile după tragedie, experții au ajuns la concluzia că nu a avut loc un atac terorist, în opinia acestora, un dispozitiv exploziv improvizat, a fost destinat pentru alte scopuri, însă a explodat accidental. La 24 octombrie 2006 Tribunalul municipiului Tiraspol i-a condamnat la 9 și
Exploziile de la Tiraspol din 2006 () [Corola-website/Science/335556_a_336885]
-
de capitala Germană și la peste 320 km de râul Elba, (un obstacol major pe care trebuia încă să îl traverseze). În aceste condiții, părea clar că sovieticii aveau să cucerească Berlinul cu mult timp înainte ca aliații occidentali să ajungă în zonă. Eisenhower și-a concentrat din aceste motive atenția spre atingerea altor obiective. Cele mai importante erau joncțiunea cu forțele sovietice și separarea armatei germane în două, ceea ce ar fi împiedicat organizarea unei defensive unificate. După îndeplinirea acestor obiective
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
diversiune. La sfârșitul lunii martie, Eisenhower a hotărât să pună mai mult accent pe acțiunea forțelor americane din sud. Evenimentele din primele zile ale campaniei finale aveau să îl convingă că decizia sa era cea corectă. Când o unitate aliată ajungea în dreptul unei localități, conducătorii comunității și locuitorii care nu plecaseră încă foloseau steaguri albe (uneori cearceafuri, fețe de masă) pentru semnalarea dorinței de capitulare. Ofițerul comandant al unității aliate însărcinate cu ocuparea localității, de obicei o companie sau un batalion
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
infanterie au deschis operațiunea de traversare a Rinului de către Armata a 3-a (Corpul XII SUA) în timpul nopții, pe lună plină. Trupele de asalt americane nu au întâmpinat niciun fel de rezistență la Nierstein. Când primele bărci de asalt au ajuns pe malul estic, șapte militari germani speriați s-au predat. Mai mult chiar, au traversat fluviul spre vest într-o barcă fără escortă pentru ca să se fie luați prizonieri. Traversarea din amonte de la Oppenheim nu a decurs fără probleme. Primul val
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
zonele de parașutare ale „Varsity” erau imediat în spatele primelor linii germane, în raza de acțiune a artileriei aliate. În plus, pentru ca să nu fie loviți de focul propriei artilerii, parașutiștii aliați nu trebuiau să înceapă acțiunea decât după ce infanteria reușise să ajungă pe malul estic al Rinului. Justețea hotărârii lansării parașutiștilor înarmați doar cu arme ușoare de infanterie într-o zonă așa de apropiată de front a fost pusă la îndoială, în condițiile în care asaltul amfibiu executat înaintea parașutărilor propriu-zise ridica
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
a rugat pe generalul Simpson să îi acorde ajutorul prin trimiterea unor unități ale Armatei a 9-a care avansa spre est dinspre Ruhr. Simpson a ordonat în consecință unei brigăzi combinate din cadrul Diviziei a 2-a blindate, care tocmai ajunsese la Beckum, să înainteze spre sud 25 km până la Lippstadt, la mijlocul distanței dintre Beckum și pozițiile Diviziei a 3-a blindate SUA, care nu reușea să mai înainteze. În dimineața zilei de 1 aprilie, elemente ale Diviziilor a 2-a
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
germani s-au predat individual sau în grupuri de sute de oameni în fiecare zi. Comndantul Grupului de Armată B, Walther Model, s-a sinudis pe 21 aprilie. Numărul total al prizonierilor de război luați de aliați în Ruhr a ajuns la aproximativ 325.000, cu mult peste orice estimare pe care o făcuseră americanii. Comandanții americani au încercuit în grabă perimetre mari cu sârmă ghimpată, creând lagăre de prizonieri improvizate, unde germanii care se predaseră așteptau sfârșitul războiului și reîntoarcerea
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
orașul Gotha, ei au descoperit lagărul de concentrare Ohrdruf, primul dintr-un șir de lagăre pe care aveau să le elibereze aliații occidentali. Pauza făcută pe 4 aprilie de Armata a 3-a a permis restului trupelor lui Bradley să ajungă la râul Leine, cam la 80 km este de Paderborn. Astfel, toate cele trei armate ale Grupului de Armate XII SUA erau plasate pe o linie nord-sud, în poziții care să le permită să înainteze în mod independent spre Elba
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
rapid aproape 120 km până pe malul Elbei la sud de Magdeburg, la doar 80 km de Berlin, într-o demonstrație a capacității americanilor de cucerire a capitalei Reichului. Pe 12 aprilie, mai multe unități ale Armatei a 9-a au ajuns la rândul lor pe malul Elbei. Comandanții acestor mari unități au așteptat a doua zisă primească permisiunea să se îndrepte spre Berlin. Dar după două zile, pe 15 aprilie, americanii și-au dat seama că nu li se va permite
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
XII, Armata I comandată de Hodges trebuia să înfrângă o rezistență mai puternică, înaintarea americanilor fiind din acest motiv întârziată. În vreme ce se apropia de Leipzig, cam la 100 km de Magdeburg și 25 km de râul Mulde, Armata I a ajuns într-una dintre puținele zone întărite în care germanii aveau o defensivă organizată. Germanii organizaseră aici o linie de apărare cu adâncime mare ale cărei principale arme o reprezentau tunuri antiaeriene folosite cu efecte devastatoare împotriva trupelor terestre americane. Printr-
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]