KorAP: Find »[drukola/base=băga & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...864 865 866 ...875 >

21,866 matches

Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368

Înapoi”. Devierile intimiste, individualismul bântuiau și mai din plin, În poezia revistei Almanahul literar. Cu ani În urmă, În 1930, tovarășul Stalin se adresa astfel lui Damian Bednâi: «În loc să sesizezi sensul acestui măreț proces din istoria revoluției (Ă) te-ai băgat Într-o văgăună și, Încurcându-te printre citate anoste (Ă) ai Început să vestești că În Rusia domnea ticăloșia. (Ă)». „Dintr-o văgăună” aceasta este poziția de pe care au fost scrise Cântecele de primăvară ale lui Alexandru Căprariu, precum și celelalte

[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

simțit că sufletul mi se desprinde de trup - deși trupul continua să se legene, întocmai cum un pendul se mișcă, multă vreme după ce forța, care l-a pus în mișcare, s-a retras. înainte de a cădea într-o uitare deplină, băgasem de seamă că marinarii din vîrful arborelui-mare și din cel al arborelui-artimon moțăie, astfel încît toți trei ne bălăbăneam acum pe vergi, parcă fără viață, iar la fiece legănare a noastră răspundea, jos, legănarea capului timonierului, care moțăia și el

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
marginea lui superioară atinge gabia mare; atunci, oamenii de la cabestan încetează să-l manevreze și, vreme de cîteva clipe, uriașul strat de grăsime însîngerată se leagănă de colo pînă colo, parcă atîrnat din cer și toți cei prezenți trebuie să bage bine de seamă, ca nu cumva halca de osînză să le julească urechile sau chiar să-i arunce peste bord. Unul dintre harponiști înaintează atunci, cu o armă lungă și tăioasă, numită „sabie de abordare“ și, pîndind un moment prielnic

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
la praznicul de înmormîntare, dau buzna cu atîta pioșenie! O, cumplită lăcomie vulturească a lumii, de care nu scapă nici măcar puternica balenă! Dar încă nu s-a isprăvit. Deasupra cadavrului pîngărit planează duhul său răzbunător, care-i supraviețuiește și care bagă groaza în cei ce se-apropie de el. Cînd namila albă e reperată de vreun sfielnic vas de război sau de vreun neajutorat vas de explorare, de la o distanță ce ascunde stolurile de păsări, dar lasă totuși să se vadă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ăla de Fedallah și mi se pare că se cam pricepe la vrăji nautice, deși mă gîndesc uneori că vrăjile lui n-au să aducă nimic bun pentru corabia noastră. Mie nu-mi place deloc tipul, să știi, Stubb. Ai băgat vreodată de seamă că are un dinte canin sculptat ca un cap de șarpe? Ă Dă-l dracului! Nu mă uit niciodată la el. Dar dac-o să-l văd în vreo noapte întunecoasă, rezemat de parapet, fără nimeni pe-aproape

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cei răpiți. Halal șef! Ă Crezi că Fedallah are de gînd să-l răpească pe căpitanul Ahab? Ă Dacă cred? Păi, o să vezi tu curînd, Flask. Acum, însă, o să-l supraveghez îndeaproape, iar dac-o să văd ceva necurat, o să-i bag mîna-n gît și-o să-i spun: „Ă Uite ce e, jupîne Belzebut, lasă-te de goange!“. Iar dac-o să facă gălăgie, zău c-o să-mi vîr mîna în buzunarul lui, o să-i apuc coada, o s-o duc la cabestan și

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
desprins, negrul - care degajase între timp mandarul - înfipse adînc găleata în puțul, acum prăbușit, pentru ca harponistul îngropat de viu s-o apuce și să poată, astfel, fi tras afară. Ă Pentru Dumnezeu, omule! exclamă Stubb. Ce faci acolo? Crezi că bagi un cartuș într-o pușcă? încetează! Cum o să-l ajuți dacă-i îndeși pe cap găleata asta de fier? încetează imediat, n-auzi? Ă Atenție la palanc! strigă un glas ca de tunet. Aproape în aceeași clipă, enormul cap se

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ea, țintuită parcă de-o vrajă; nu avea glas, în afara respirației înăbușite ce-i ieșea prin răsuflătoare, ceea ce îți stîrnea o milă de nedescris, deși trupul ei masiv, fălcile-i ca un „portcullis“ și coada-i atotputernică erau îndeajuns ca să bage groaza, chiar și-n cel mai puternic dintre oamenii ce-o compătimeau. Dîndu-și seama că, în cîteva secunde, ambarcațiunile de pe Pequod i-ar fi luat-o înainte și nedorind să scape astfel din mînă prada, Derick se hotărî să încerce

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
de însăși Coroana engleză, el este împuternicit să încaseze toate veniturile regale aferente teritoriului celor Cinci Porturi. Unii autori numesc slujba asta o sinecură. Dar nu e așa, pentru că lordul-gardian e silit uneori să muncească din greu pentru a-și băga în buzunar veniturile, care sînt ale lui în virtutea faptului că le bagă în buzunar. Cînd acei sărmani marinari arși de soare, desculți și cu nădragii suflecați mai sus de gleznele picioarelor lor subțiri ca niște țipari, au reușit, după multe

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
aferente teritoriului celor Cinci Porturi. Unii autori numesc slujba asta o sinecură. Dar nu e așa, pentru că lordul-gardian e silit uneori să muncească din greu pentru a-și băga în buzunar veniturile, care sînt ale lui în virtutea faptului că le bagă în buzunar. Cînd acei sărmani marinari arși de soare, desculți și cu nădragii suflecați mai sus de gleznele picioarelor lor subțiri ca niște țipari, au reușit, după multe opinteli, să tîrască pe plajă balena aceea dolofană, făgăduindu-și să scoată

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
înapoi spre Pequod; văzîndu-l pe Ahab aplecat peste parapet, în așteptarea veștilor sale, Stubb își duse mîinile pîlnie la gură și strigă: Ă Nu, domnule, n-a văzut-o! Ahab se retrase atunci, iar Stubb se întoarse la corabia franceză. Băgă de seamă acum că omul din Guernesey, care coborîse între timp printre lanțuri, cu o sapă în mînă, își vîrîse nasul într-un fel de săculeț. Ă Ce-i cu nasul dumitale? îi strigă Stubb. E spart? Ă Mai bine

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Dar continuă, băiete, aș prefera să mor de mîna ta decît să fiu salvat de oricare altul! Ă Căpitanul meu - urmă imperturbabilul și solemnul Bunger, adresîndu-i-se lui Ahab, cu o mică plecăciune - căpitanul meu e glumeț cîteodată, cred c-ați băgat de seamă și dumneavoastră, da și debitează multe vorbe de duh. Dar aș vrea să spun, en passant, cum zic franțujii, că, în ce mă privește, eu, Jack Bunger, fost membru al cuviosului cler, sînt total abstinent - nu beau niciodată

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
o furtună ca asta, cînd corabia nu-i decît o minge azvîrlită de vînt, e lucru destul de obișnuit să vezi acele compasului răsucindu-se de jur-împrejur pe cadran. Așa se întîmplase cu acele compasului nostru; aproape la fiece rafală, timonierul băgase de seamă cu cîtă repeziciune se învîrteau ele pe roza compasului - o priveliște pe care nimeni n-o poate vedea fără să se simtă din cale-afară de tulburat. La vreo cîteva ore după miezul nopții, taifunul slăbi atît de mult

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Ahab un nevăzut labirint, se înălță la vreo mie de picioare în văzduh, apoi coborî în spirale și începu din nou să se rotească în jurul capului lui. Dar Ahab, cu privirea ațintită spre orizontul depărtat și încețoșat, nu păru să bage de seamă pasarea sălbatică și de fapt nimeni n-ar fi luat-o în seamă prea mult - asemenea păsări fiind întîlnite destul de des pe acele latitudini - dacă ochii tuturor, fie ei cît de neatenți, n-ar fi fost înclinați acum

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
apă! tună el, de îndată ce puse piciorul în noua lui ambarcațiune, pregătită în ajun. Domnule Starbuck, corabia îți aparține - nu te apropia prea mult de ambarcațiuni, dar ține-te totuși pe lîngă ele. Toată lumea pe mare! Ca și cum ar fi vrut să bage groaza în ei, atacîndu-i de data asta ea cea dintîi, Moby Dick se răsucise și venea acum drept spre cele trei ambarcațiuni. A lui Ahab se afla în mijloc; îmbărbătîndu-și oamenii, le spunea că vrea s-o izbească pe balenă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
și pe Flask, care se foiau pe punte, în mijlocul unor mormane de harpoane și lăncii încă nefolosite. Văzîndu-i pe toți și auzind ciocanele din ambarcațiunile sfărîmate, simți că alte ciocane bat un cui în inima lui. Se stăpîni însă. Și, băgînd de seamă că flamura nu mai fîlfîia în vîrful arborelui mare, îi strigă lui Tashtego - care tocmai se cocoțase acolo - să coboare ca să ia un alt steag și să-l bată în cuie pe catarg. între timp, balena își încetinise

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
se desfășoare cu iuțeala fulgerului, dar se încurcă numaidecît; Ahab se aplecă să o descurce, izbuti, dar colacul zburător îl prinse de gît și-l trase afară din ambarcațiune, pe tăcute, așa cum turcii își sugrumă victimele - înainte ca echipajul să bage de seamă ce se întîmplă. în clipa următoare, nodul în formă de ochi al capătului saulei zbură din coșul rămas gol și, răsturnînd un vîslaș, dispăru în adîncurile mării. Oamenii uluiți rămaseră o clipă locului, apoi se întoarseră. Ă Dumnezeule

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
apoi căzu chiar lîngă mine. Agățat de sicriul acela, am plutit o zi și o noapte pe oceanul catifelat ca un giulgiu. Rechinii lunecau, pașnici, de parcă-ar fi avut boturile ferecate cu lacăte; șoimii sălbatici planau deasupra mea cu pliscurile băgate în teci. A doua zi, am zărit o pînză, care s-a tot apropiat, pînă m-a pescuit din apă. Era corabia Rahila, cea veșnic rătăcitoare: întorcîndu-se din drum ca să-și caute copiii pierduți, găsea încă un orfan. GLOSAR DE

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926

profesiuni mai modeste etc. Un singur lucru n-a criticat Alecsandri în Iorgu de la Sadagura: pretenția scriitorului fără talent, care a format mai ales obiectul criticii"Junimii" și în special a dlui Maiorescu. Dar Alecsandri n-a trecut fără să bage de seamă și acest "ridicol". El a râs și a biciuit adesea pretenția fără talent. Așa, de pildă, în Doi morți vii (1851), el introduce, fără nici un rost altul decăt ca să-și bată joc de literații netalentați, pe "tînărul poet

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
mare cum pretindem noi că este, totuși, el a fost la înălțimea misiunii sale - la o înălțime cronistice absolută; pentru că, dacă criticul ce-l califică de mincinos ar fi avut bunăvoința de a cerceta istoria istoriei, atunci ar fi putut băga de seamă că procesul întru scrierea istoriei la orice națiune se începe mai întîi și constă din cronografie..."1 . Aceeași atitudine o are Eminescu și față de redactorii ziarelor din Ardeal, care-și împestrițau limba cu germanisme și pe care dl

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
romîn!"1 Iată-l, dar, pe Caragiale zugrăvind cât poate mai bine o aventură ridiculă și declarând că aceasta e "pagina cea mai eroică a liberalismului romîn", măsurând gradul de eroism al liberalilor după gradul ridicolului manifestat! Și să se bage bine de seamă: aici nu vorbește un personaj din nuvelă, vorbește însuși Caragiale, amestecîndu-se direct în opera sa. În schimb, are Caragiale o singură "pagină eroică" a conservatismului și a reacționarismului romîn? Și repet din nou: atitudinea reacționară nu s-

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
ed. Minerva, p. 21. sat, popa Niță, "cu pumnii încleștați, se sui pe trotuar și apostrofă, cu accentul celei mai mari indignări pe cei ce rîdeau: " E păcat, domnilor! gîndiți-vă! Creștini!... Frumos!... Mare păcat!"1 Și popa Niță, să se bage de seamă, nu știa încă cine e Mitu Boierul 2. Dar mai este un lucru - atât în Năpasta, cât și în Păcat -, un lucru care îi stă la inimă lui Caragiale, căci îl utilizează în ambele bucăți și îl prezintă

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
alții, munteni și moldoveni, proporția ar fi încă și mai favorabilă tezei noastre. (Pe Duiliu Zamfirescu nu l-am pus la socoteală, pentru că, fiind din Focșani, nu știu cum să-l clasific, deși "junimismul" lui l-ar atașa de Moldova.) Acum, să băgăm de seamă că genurile literare în care se redau mai bine și mai mult relațiile specifice ale unui popor sunt nuvela, romanul și teatrul - epopeea fiind astăzi un gen mort. Într-o nuvelă sau într-un roman - adică în epopeea

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
trecutul nostru articol -, când poeziei moldovenești îi corespunde numai proza muntenească (Caragiale și Delavrancea). Aceste lucruri nu-s dorințe subiective, ci fapte. Sau poate e "regionalism" la mijloc, pentru că cel care scrie aceste lucruri stă la Iași? Dar să se bage de seamă că nu stă și în Cluj - căci regionalismul său e, cum se vede, și moldovenesc, și ardelenesc... Dacă cineva din Chișinău ar face constatarea, adevărată, că Tîrgoviștea a dat, ea singură, mai mulți scriitori de valoare decât orice

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
face abstracție de nici o manifestare literară, pentru că orice școală sau curent e un fenomen tot atât de real și de legitim ca oricare altul. Domnișoara care se plimbă printr o grădină e firesc să se extazieze înaintea trandafirului mareșal și să nu bage-n seamă vizdoaga și chiar bujorul. Botanistul care ar face ca dânsa ar fi un dobitoc. E drept, într-o opera literară, elementul "frumos" e o "notă" esențială pentru definirea și clasificarea literară, și istoricul literar, mai ales criticul, nu

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]